Unde aș vrea să mă duc. Unde aș dori să revin

A trecut ziua de 1 Ianuarie, am pășit într-un an nou. S-au făcut promisiuni și auto-promisiuni, s-au făcut planuri, s-au luat angajamente de orice natură, iar printre astea, sunt convins, mulți dintre voi ați făcut și liste de ce să mai vedeți, ce să mai vizitați, ce să mai descoperiți. Multă lume m-a întrebat de-a lungul timpului unde aș dori să mă mai duc. Cum, unde? Oriunde. A călători nu înseamnă a bifa, înseamnă să trăiești clipa, să o savurezi, să vezi locuri noi sau locuri pe care nu le-ai mai văzut de ceva timp. Mă bucur la fel dacă mă duc la Sinaia sau în Panama. Dar, evident, am și eu niște planuri și o listă A de locuri pe care aș dori să le văd și, de ce nu, să le revăd.

Nu țin neapărat ca la fiecare călătorie să mă duc într-un oraș nou sau într-o țară nouă. Îmi place să revăd locuri, să le redescopăr cu alți ochi, cu alți companioni, cu alte sentimente. Îmi place să văd cum au evoluat aceste locuri. De aceea, am o listă de locuri în care n-am fost niciodată și mi-aș dori prioritar să le văd, dar și o listă de locuri în care trebuie cândva să revin.

Dar hai să încep cu lista A de locuri noi unde aș dori să mă duc.

În Europa, aș dori să ajung în Islanda, Armenia și Scoția. Islanda și Armenia sunt extremitățile Europei, unii chiar spun că Islanda e în America, iar Armenia e în Asia. Atâta timp cât joacă în preliminariile campionatului european de fotbal, sunt țări europene și punctum :). Doresc să văd Islanda pentru peisaje, pentru natura ciudată a Arcticii, rece, dar spectaculoasă. Vreau să vizitez Armenia pentru istoria ei, pentru bisericile ei, pentru cultura ei. Scoția – pentru istorie, pentru natură, pentru monștrii din lacuri :).

În Orientul Apropiat, am o țintă certă – Yemen și insula Socotra. Yemenul este cea mai săracă țară a Peninsulei Arabe, dar și cea mai tradițională și cu cea mai lungă istorie. Pe vremea când Arabia Saudită și Emiratele erau locuite de câteva triburi lovite de soartă, Yemenul avea un stat puternic și era prosper. Asta se vede mai ales în capitală, în Sana, unde poți admira primii zgârie-nori ai istoriei (dacă crezi că Turnul Babel nu este decât o legendă). În plus, insula Socotra, aflată undeva în largul coastelor atât ale Arabiei, cât și ale Somaliei, are o natură aparte, inexistentă pe orice alt colț de planetă.

În Asia, mi-aș dori să merg în Turkmenistan, țara semiînchisă cu un cult al personalității ieșit din comun, dar și în Mongolia iurtelor și a călăreților seminomazi cu telefoane mobile și acces la internet :).

În Africa, Fata Morgana a fost întotdeauna Cape Town, posibil cel mai frumos oraș al Africii de care am fost de atâtea ori atât de aproape, dar unde nu am ajuns încă. Și, da, aș dori să ajung și la cascada Victoria, aflată între Zambia și Zimbabwe, și, deși nu știu mare lucru, Namibia se infiltrează încet, dar sigur pe lista A… cei câțiva oameni pe care i-am cunoscut sau citit par să-mi insufle ideea că Namibia e un ținut unic, un loc de care puținii călători se îndrăgostesc brusc. Da, există un mal d’Afrique, dar în cazul Namibiei pare să fie chiar incurabil.

În America, pe lista A se află fără îndoială Brazilia și Bolivia. Am survolat Brazilia în drum spre Argentina, am fost pe granița boliviană mai demult, dar a trebuit să mă întorc din motive de viză și război civil. Brazilia e un ținut imens, dar probabil cele patru locuri în care îmi doresc să ajung sunt Rio, pentru că e Rio, Salvador, orașul colonial al Braziliei, Amazon și, fără îndoială, la cascada Iguazu.

Ar mai fi, evident, Australia și Noua Zeelandă, dar sunt niște tărâmuri puțin cam îndepărtate… dar cine știe când voi ajunge și pe acolo?…

Acum să trec și la lista locurilor în care îmi doresc să revin… Evident, îmi doresc să revin peste tot, dar sunt câteva locuri speciale.

În Europa, aș dori să revin la Sarajevo, un oraș cu o boemă aparte, unde tragicul s-a combinat cu voioșia tipică balcanică. Am fost de 24 de ori între 1997 și 2003, dar din 2003 nu am mai ajuns vreodată acolo. Și, pentru că aș fi la Sarajevo, nu aș putea să nu pun și Dubrovnik pe listă, un oraș magic pe care l-am vizitat în 2000.

Dintr-o zonă caldă și însorită fac un salt până sus, în nord, la frig, și anume în ținuturile fiordurilor din zona Bergen, pe care le-am vizitat în 1997… poate, unele dintre cele mai spectaculoase colțuri din Europa.

Evident, întotdeauna voi fi fericit să revin la Maastricht, orașul studenției mele, și la Kiev, unde am lucrat până de curând. Mi-aș dori să redevin copil la Disneyland (l-am văzut, hăt!, în 1994) și aș dori să revăd orașe care arată ca în desenele animate, cum ar fi Talinn, capitala Estoniei, Nurnberg, în Germania, Luzern, în Elveția, sau Obidos, în Portugalia. Și pentru că îmi plac istoria și palatele, valea Loarei pe care am vizitat-o în 1998 cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal se află, de asemenea, pe lista personală de comeback :).

În Africa, Marrakech este un loc magic în care am fost de două ori (1999 și 2009) și aș reveni cu cea mai mare plăcere de fiecare dată. Și parcă aș dori să revăd această surprinzător de variată Etiopie – atât triburile din sud, cât și zona creștină învăluită de legend, din nord, în special Lalibela. Și, dacă ar fi să revin în Etiopia, tare mult mi-aș dori să descopăr și adevăratul tărâm al iadului de pe Pământ – depresiunea Danakil.

Uf, pentru Asia aș face o listă întreagă. Indiscutabil, doresc să revin în Bangkok, în Laos, Kathmandu și Iran. Iată că am făcut o listă fermă, cu chiu și vai. Aș dori să revăd și zona Kelimutu din insula indoneziană Flores. Acolo se află trei lacuri vulcanice unul lângă altul, fiecare având o culoare diferită. Se spune că, la fiecare 10 ani, culoarea lor se schimbă. Le-am văzut în 2004. Deci ar fi timpul să revin :). Tibetul este un alt loc în care îmi doresc să revin și voi reveni în 2015, dar și Japonia și nordul Indiei – odată și odată voi reveni la Jaisalmer pentru a dormi din nou în acel haveli, deținut de aceeași familie din generație în generație, începând cu anii 1500, și în care nu mi s-a părut să se fi schimbat prea mult :). Și, nu în ultimul rând, Uzbekistan, cu orașele sale de pe Drumul Mătăsii.

În America, am clar două favorite de comeback – Peru și Cuba. Mai ales Cuba, care, în curând, se va schimba… mai ales de când Obama a anunțat acum câteva zile normalizarea relațiilor SUA – Cuba după mai bine de jumătate de secol… iar expansiunea SUA pe insula rebelă va schimba peste noapte fața unei insule încremenite undeva la mijlocul secolului trecut. Și, undeva, cumva, mi-aș dori să revin în Yucatan, locul unde am început o poveste dragă mie, dar încheiată tragic.

Ufff…. e o listă foarte lungă. Sunt sigur că nu voi avea parte chiar de toate… dar, cel puțin, voi încerca :). Ce este cert în următoarele zile: voi păși și în cea de-a 100-a țară pe care s-o vizitez. Mulți m-au întrebat care va fi țara nr. 100. Nu a fost premeditat, așa s-a întâmplat. Țara nr. 100 va fi Nicaragua și asta se va întâmpla peste câteva zile.

În mod cert, voi ajunge în locurile pe care le-am anunțat în tururile de sub egida “Haideți cu Imperator în…”. Toate cele trei tururi anunțate se vor efectua, s-au înscris oameni în numărul minim necesar, deci, da… voi ajunge.

În martie, voi ajunge cu câțiva dintre ai noștri în Vietnam (inclusiv în Halong Bay, unde data trecută m-au omorât ceața și norul negru) – Angkor Wat – Bangkok, în a doua jumătate a lunii aprilie voi reveni în Uzbekistan și voi descoperi Turkmenistanul, iar în septembrie voi reveni în Nepalul meu drag, dar și peste Himalaya, în Tibet. Probabil, voi mai anunța niște tururi în perioada imediat următoare :).

Cred că voi ajunge și în Armenia – am niște mile pe programul Miles & More al celor de la Lufthansa, care expiră și nu aș vrea să le pierd, dar asta va fi, cândva, la vară. În rest, vom trăi și voi vedea.

Acum, eu am tot scris ce e la mine pe “lista A”. Dar la voi? Ce plănuiți să vedeți în 2015 și unde ați dori mult, mult de tot să ajungeți în viața asta?