Nu este articolaș cât de mic despre Jaipur să nu menționeze că această poartă de intrare în fabulosul Rajastan este “pink city”, orașul roz. De altfel, trebuie să fii complet orb să nu observi asta din momentul în care ai intrat în orașul vechi (dar nu numai). În 1876, prințul moștenitor al tronului Marii Britanii, Edward (viitorul rege Edward al VII-lea), a vizitat India, iar printre orașele vizitate a fost și Jaipur, pe atunci un “princely state” guvernat de un maharajah – Sawai Ram Singh. În cinstea prințului de Wales, maharajahul a ordonat ca tot orașul să fie vopsit în roz, culoare a ospitalității și un semn de bun-venit. Așa a rămas de atunci, Jaipur purtând titulatura de orașul roz al Indiei.

Ne-am sculat din nou cu noaptea în cap. O altă zi luuuungă. Urma să vizităm principalele obiective turistice din Jaipur, dar mai ales s-o luăm înapoi spre Delhi. Adică 200 km și nu pe autostradă, deci vreo 5 – 6 ore cu mașina. Spre deosebire de Delhi, unde diminețile au fost cețoase și întunecate, Jaipur strălucea de la primele minute ale zilei. Jaipur se află în afara zonei de ceață din nordul Indiei. Mi-aduc aminte și acum 11 ani, când am ajuns la Jaipur, că aici era cu totul altceva – nu era ceață, era mai cald și, în plus, nu știu, orașul te seduce cumva. Nu e nici mult mai curat, nu e nici mai puțin haotic, dar clădirile și atmosfera te seduc. E poarta de intrare în legendarul Rajastan, o provincie plină de maharajahi și luptători rajpuți, de legende, de orașe fabuloase, de locuri încântătoare, de zeități colorate și haine și mai colorate. Într-o țară strident colorată cum este India, Rajastanul este cunoscut ca fiind statul “cel mai colorat”. Vă dați seama :).

După ce ne-am încărcat bagajele în microbuz, am plecat în forță pe bulevardele din Jaipur. Deși traficul era intens, iar străzile erau, de asemenea, pline de ricșe, ciclo-ricșe, măgari și vaci sfinte, parcă viteza era mult mai mare. Am intrat în orașul vechi, orașul roz, și ne-am oprit la primul stop… mai degrabă un foto-stop – Palatul Vânturilor sau Hawa Mahal. Fațada de o frumusețe rară a palatului este, alături de Taj Mahal, unul dintre simbolurile Indiei. Palatul Vânturilor a fost de fapt o extensie a dormitorului femeilor maharajahului, așa-numita zenana care le permitea acestora să observe viața de zi cu zi a oamenilor normali fără a putea fi văzute. Deși maharajahii de Jaipur erau hinduși, au preluat numeroase obiceiuri de la vecinii și, de multe ori, inamicii lor musulmani, inclusiv pe cel al poligamiei și al haremului închis, numit aici zenana. Atât maharajahii, cât și oamenii cu o anumită stare își cumpărau câte femei voiau (se pare că unii sultani sau maharajahi aveau aproape 1.000 de femei la dispoziție în zenana), pe care le ascundeau în anumite părți închise ale locuinței, unde nu puteau fi văzute de alți bărbați. Femeile puteau să observe de departe societatea, prin ferestre care permiteau să vezi dinăuntru, dar să nu fii văzut din afară. Ei bine, Palatul Vânturilor era parte integrantă din zenana maharajahului de Jaipur.

După ce am coborât, am ignorat tipul care îi făcea muzică unei cobre (biata cobră este stoarsă în fiecare dimineață de venin pentru a fi “safe”), căreia i se cântă până când amețește, și am traversat. Vizavi se află un mic complex de magazine, evident pentru turiști, dar și o scară care te duce undeva sus pe acoperiș, de unde ai parte de cea mai frumoasă panoramă a acestei clădiri absolut superbe. Momentul zilei era ideal – dimineața, nu chiar la prima oră, când soarele inundă întreaga fațadă, făcând-o să strălucească. O încântare. Dacă aveți timp (noi n-aveam), v-aș recomanda să intrați în Hawa Mahal – de acolo, ai o panoramă foarte frumoasă a City Palace, palatul maharajahului din oraș și al Orașului Roz.

Imediat după, ne-am îmbarcat din nou în microbuzul Force și am tulit-o spre Amber Fort, cel mai impresionant monument istoric din zonă. Cum menționam un pic mai sus, Jaipur, spre deosebire de Delhi sau Agra, nu s-a aflat sub ocupația Mogulilor musulmani. Jaipurezii, dar și restul rajpuților s-au luptat și au reușit să-și păstreze independența. Mă rog, maharajahii din Jaipur au combinat forța militară cu diplomația de alcov – unele fete de maharajahi au fost transferate în haremurile împăraților de la Agra și Delhi, cimentând relațiile bune dintre Moguli și Jaipur. Dar și așa, conducătorii din Jaipur nu au fost niciodată prea siguri că nu vor fi atacați de te miri cine, așa că, timp de secole, capitala, palatul, aurul și femeile lor s-au aflat într-un fort bine apărat, construit pe un pinten de munte lângă o vale greu de cucerit. De altfel, când te afli pe meterezele lui Amber Fort îți dai seama că fortul este invincibil. De altfel, nici nu a fost cucerit vreodată.

Astăzi, fortul impresionează la fel de mult cum impresiona și acum câteva secole. Nu se poate să nu clipești când îl vezi, imediat după ce treci printr-o trecătoare îngustă de genul Posadei. Construit deasupra unui lac în care se reflectă, Amber Fort este atracția numărul 1 a zonei. Poți ajunge la el în trei moduri – fie pe jos (evident), fie cu niște jeepuri retro, dar marea majoritate a turiștilor preferă să urce dealul pe spatele unui elefant… zeci de elefanți cu mahouții lor, unii pictați multicolor (deh, suntem în statul colorat al Indiei) urcă alene, legănându-se pe drumul plin de serpentine spre poarta de intrare. Elefanții au jucat un rol important în perioada maharajahilor. Elefanții au fost folosiți timp de milenii în luptă, adevărate tancuri ale Antichității, dar în ultimele secole, odată cu apariția armelor de foc și a mijloacelor de transport dotate cu motor, au avut doar o prezență ceremonială la curte, drapați frumos pentru defilări și alte evenimente. După proclamarea independenței Indiei, au fost abolite cele câteva sute de state semiindependente conduse de maharajahi, aceștia devenind cetățeni obișnuiți… mă rog, nu foarte obișnuiți, evident că majoritatea au fost aleși guvernatori, parlamentari, miniștri, prim-miniștri etc., păstrându-și averea și multe privilegii… Până în momentul în care Indira Gandhi a preluat puterea, când a confiscat averi de maharajahi, iar pe mulți i-a aruncat în pușcărie… atunci, au fost uciși și elefanții din Jaipur, pentru că nimeni nu-și mai permitea să-i întrețină. Elefanți în libertate? Mai sunt, dar în zone îndepărtate. India are totuși 1,3 miliarde de locuitori pe o suprafață relativ mică, așa că elefanții nu prea mai au loc… doar în izolatele și micile parcuri naționale de prin Kerala, de pe lângă Himalaya și în alte câteva locuri.

Așa că, urcat pe elefant, nu pot spune că foarte comod, am început să urcăm. Am mai călărit elefanți prin Thailanda și Laos, dar parcă nicăieri poziția nu e mai incomodă decât la Amber Fort. În loc să stai în fund pe niște scaune, aici stai trântit pe spate pe un soi de saltea… Oricum, chiar și cu hâțâneala de rigoare, am putut admira panorama văii Amberului…

Cursa cu elefanți se termină după circa 10 minute, sus, în curtea interioară a palatului, o curte amplă capabilă să adăpostească mii de luptători – cu caii și elefanții de rigoare J. După ce ne-am regrupat, am intrat în palat. Ca peste tot, palatul este împărțit în trei zone – divanul audiențelor publice, unde maharajahul împărțea dreptatea pentru prostime, cel al audiențelor private, unde ajungea doar lumea bună la mila maharajahului, și, în fine, zona dormitoarelor private, acolo unde se află și zenana cu neveste. Și unde se află și o mică și sfioasă imagine din Kamasutra. Hei, duceți-vă în Nepal să vedeți Kamasutra la loc de cinste pe toate templele :).

Palatul este foarte frumos ornat. Se vede că maharajahul a fost bogat. Gloria lui se reflectă și prin existența unui pavilion ornat cu argint și oglinzi aduse tocmai din Belgia. Nu argintul era scump atunci, ci oglinzile. Și știm că de la Est la Istanbul, orice strălucește de îți ia ochii este frumos și scump. Am admirat panoramele frumoase, superbul lac cu o insulă plină de vegetație, munții, fortul de deasupra lui Amber Fort. De altfel, munții din jur sunt împănați cu forturi și ziduri de apărare, un adevărat Mare Zid Indian. Dacă ai timp, du-te și la fortul de deasupra lui Amber Fort, Jaigarh Fort – nu este la fel de spectaculos ornat, dar panorama este de vis… mai ales că ai la picioare tot Amber Fortul. Jaigarh este mult mai Spartan, a avut rol exclusiv de apărare și de salvare a maharajahului și a familiei sale în caz că Amber Fort ar fi căzut în mâinile dușmanilor. Nu a fost însă niciodată cazul.

Am revenit la mașină îmbarcați într-un jeep istoric, din acelea ce păreau să fi făcut războiul. Ținând cont că faimoasa limuzină indiană Ambassador (construită după modelul Moris Oxford III, o mașină lansată în UK în 1947) a fost construită până în 2014, nu m-aș mira ca aceste jeepuri să fie totuși relativ noi :).

Am mai oprit scurt pe malul unui mare lac unde se află un alt palat de maharajah, numit, evident, Palatul Apei (Jal Mahal). Abandonat decenii de-a rândul, am aflat de la un ghid că, într-un final, va fi redeschis sub forma unui palat-hotel de mare lux, similar cu palatul de pe apă de la Udaipur.

Și iată-ne din nou în Jaipur, de data asta în orașul vechi. Jaipur e un oraș relativ nou, fondat în 1727 de Bai Jai Singh II, Raja din Amber. Scăpat de presiunea Mogulilor (după moartea lui Aurangzeb de la 1707, imperiul intrase într-o perioadă de declin pronunțat), obligat și de creșterea în populație, dar și de lipsa apei, raja s-a gândit să se mute din citadela sa totuși un pic cam incomodă și să fondeze un oraș la câțiva kilometri depărtare. Așa a apărut Jaipur (numele vine de la numele său – Bai Jai Singh – orașul lui Jai). Din capul locului, fondarea orașului nu a fost făcută, așa, la întâmplare… raja a cerut unui arhitect să se ocupe de noul oraș și asta se vede, cel puțin în orașul vechi, istoric, the pink city.

Primul obiectiv vizitat nu a fost însă City Palace, ci Observatorul Astronomic, Jantar Mantar (înseamnă “instrumente de calcul”), construit de unul dintre maharajahii de Jaipur mare pasionat de astronomie, dar și de zodii. În India, zodiacul și zodiile au o importanță covârșitoare. Căsătorii pot fi anulate, decizii amânate și războaie purtate dacă pundiții și astrologii concluzionează că nu dă bine la zodii. Marile evenimente au loc numai în zile sub bune auspicii, calculate de astrologi mai mult sau mai puțin celebri. Ei bine, pentru astrologi era foarte important să observe stelele, iar maharajahul dornic de precizie a investit masiv într-un observator astronomic. Așa am aflat, de asemenea, că ora Jaipurului e la o deviație de 41 de minute fix de ora oficială. Dar acum, fiind parte din India, asta e, respectă ora dată de Delhi.

City Palace este palatul din oraș al maharajahului. Atunci când britanicii, încet, încet, au preluat controlul asupra Indiei, aceștia nu au preluat controlul direct și administrativ asupra teritoriului, o parte din el a fost lăsat în administrarea maharajahilor (dacă erau hinduși) și a nawabilor (dacă erau musulmani). În 1947, la Independență, India avea nu mai puțin de 565 de princely states, inclusiv Jaipur. Mai cu bățul, mai cu vorba bună, acestea au renunțat la semiindependență, devenind parte din India sau Pakistan. Deși maharajahii și-au pierdut tronul, nu și-au pierdut proprietățile, inclusiv palatele. Unii, mai întreprinzători, s-au îmbogățit transformându-le în hoteluri de lux (cum sunt cele din Udaipur), alții au scăpătat. Astăzi, City Palace este parțial muzeu, parțial reședința actualului maharajah, în vârstă de doar 15 ani, care i-a succedat bunicului său acum câțiva ani (a fost adoptat de bunic care avea doar o fiică, și ea membră a Parlamentului din Rajastan).

În mod așteptat, City Palace este de asemenea o minune arhitecturală. Foarte similar în design cu Amber Fort (mai puțin panoramele acestuia), evident, deține un Divan al Audiențelor Publice și unul Privat. Zona privată a maharajahului, dominată de un mare turn cu steagul Jaipurului, și nu al Uniunii Indiene în vârf, continuă să fie privată și este reședință a acestuia în continuare. Am remarcat din nou faimoasele vase din argint pe care Guiness Book le numește ca fiind cele mai mari vase de argint din lume – au fost construite pentru un maharajah care a trebuit să se ducă la Londra în 1901 pentru încoronarea noului rege al Marii Britanii (Edward al VII-lea, în cinstea căruia a fost vopsit orașul în roz), și care a luat cu el apă din Gange pentru a nu comite vreun păcat consumând apă englezească.

Am plecat din Jaipur înainte de lăsarea nopții. Speram să ajungem totuși la o oră rezonabilă în Delhi. Am plecat cu gândul că Jaipur nu trebuia să fie ultima escală, ci este, în mod normal, poarta de intrare în această regiune unică numită Rajastan… am văzut indicatoarele care îmi făceau trist cu ochiul – Jodhpur, orașul albastru, Jaisalmer, orașul de aur, Udaipur, orașul alb, Bikaner. Locuri fabuloase, pe unele le-am văzut, pe altele, nu. Locuri în care trebuie să mă întorc. Și e foarte dureros să fii acolo, la doi pași, și să nu le (re)vezi. Dar asta este. Data viitoare. Pentru că e musai să fie și o dată viitoare.

Am ajuns la Delhi dincolo de miezul nopții, după ce am depășit câteva mii de camioane. La intrarea în Delhi am zăcut într-un ambuteiaj, deși erau, probabil, 7 – 8 benzi pe sens. India are o problemă cronică cu aceste ambuteiaje. Are o problemă cronică cu șoselele. India are ambiția (declarată) să fie o mare putere economică. Dar ea nu poate decola cu adevărat atât timp cât este strangulată de o infrastructură rutieră rudimentară. La fel ca alții, de altfel.

Mai aveam o singură zi. Din nou în Delhi. Era și zi de alegeri. Așa că o așteptam cu interes :).

Am fost în India la invitația companiei aeriene de 5 stele Qatar Airways, care oferă zboruri zilnice între București și nu mai puțin de 12 orașe din India, inclusiv spre capitala Delhi.

 Imagini Jaipur

Portarul de la hotel

Am intrat in orasul roz !

Hawa Mahal, palatul vanturilor

Cobra trebuie sa danseze !

Statia de elefanti de la piciorul dealului

iar coada e luuuuunga

Ai si alternativa jeepurilor

Gata de imbarcare

Parada elefantilor

Langa, danga, in drum spre Amber fort 🙂

Am ajuns in marea curte a palatului

Ganesh, simpaticul zeu cu cap de elefant, protectorul calatorilor

Poarta dintre zona audientelor publice si cele private

Ma intreb cum arata curtea asta cu mii de razboinici

Ridica-ma la cer 🙂

Sala audientelor publice

si cele private … la soare te puteai uitai, dar la oglindele de Belgia, ba !

Daca te imbraci bine, mai faci un ban 🙂

Zenana view

Panorama este cu adevarat superba !

Aici era zona privata a maharajahului… el si cu femeile lui

Inca o cobra chinuita

Wow, ce parcare !

Van Damme, te provoc !!!!

Impresionantul Amber Fort

La intrarea in Jaipur, Palatul Apei, in curand un mare hotel de lux

Jaipur se afla intr-o zona semi-desertica… camilele sunt mai folositoare decat elefantii

Marea arta din Jaipur – picturile facute prin stampilare

Evident, India este de asemenea o mare producatoare de covoare.

dar si de matasuri

Niste magari !

Observatorul astronomic din Jaipur, construit de un maharajah astrolog

Cu ajutorul caruia studia si calcula zodiile

Asa arata spatele Palatului Vanturilor

Operele artizanilor din City Palace – Jaipur

Garzile maharajahului de Jaipur la palat

Divanul audientelor publice

Si unul din celebrele vase care au transportat apa de Gange pana tocmai in Anglia !

Acesta este palatul locuit si acum de maharajahul de Jaipur

Poarta paunului, poate cel mai frumos coltisor din City Palace

La revedere, Jaipur !

Urmeaza mai bine de 200 km spre Delhi !

Printre mii de camioane !