Paralela 45, party la Predeal

Cineva spunea că nu poți să cunoști cu adevărat o companie sau o familie decât dacă te duci la o petrecere organizată de aceasta. La un party, oamenii se descătușează (sau nu) și îi vezi atunci cum sunt cu adevărat. Evident, există și situații opuse, am fost la mai multe petreceri sau evenimente la care participanții erau mai țepeni decât stâlpii de telegraf. Dar și asta spune ceva despre acest colectiv. De la un timp încoace, colaborez cu Paralela 45. Am cunoscut câteva persoane din agenție, dar nu pot spune că am cunoscut cu adevărat agenția înainte de a fi invitat și de a mă duce la Predeal, unde cei de la Paralela 45 au sărbătorit 25 de ani de la înființare. Nu, nu erau numai angajați de-ai Paralelei, erau, de asemenea, foarte mulți colaboratori care lucrează la agențiile de turism revânzătoare răspândite prin toata țara, ai căror reprezentanți au fost și ei prezenți la Predeal.

Vineri, cândva după prânz, m-am înființat vizavi de Gara de Nord, gata de o escapadă la munte. Anul ăsta, n-am prea avut parte de zăpadă (în decembrie am fost în Poiană, dar nu era zăpadă, când a nins în București nu eram în țară, așa că mi-era poftă de zăpadă… și nu de o zăpadă înnegrită, cum e cea din Capitală la doar două-trei zile după ce se depune, ci de o zăpadă din aceea albă, strălucitoare, neatinsă, cum doar pe la munte mai găsești.

Ne-am urcat în autocar și am purces spre Predeal. Deși era vineri după-amiază, prin nu știu ce miracol șoseaua era goală, așa că am ajuns într-un timp record la hotelul Rozmarin din Predeal, gazda noastră. Seara se lăsa cu un party, așa, mai molcom, de vineri seară, dar ajungând neașteptat de repede, aveam vreo două-trei ore la dispoziție. Așa că nu am ratat ocazia să dau o fugă la pârtia de la Clăbucet.

Cum scriam mai acum câteva zile, Predealul a fost locul unde mi-am petrecut multe vacanțe când eram prin generală. Mama avea niște prieteni care aveau o casă la Predeal (încă o au, iar eu am trecut pe acolo s-o revăd), așa că vacanțele de iarnă și de vară le petreceam, în mare parte, la Predeal. Sincer, în ultimul deceniu nu am mai fost în Predeal. Tehnic, am fost, am trecut de zeci de ori cu mașina și cu trenul prin stațiunea brașoveană, dar nu m-am oprit. Așa că nu am putut să nu-mi exprim surprinderea la vederea numeroaselor hoteluri, pensiuni, restaurante și magazine de închiriat material sportiv, care au împânzit strada ce dă spre telescaunul de la Clăbucet. Din păcate, ca în multe alte locuri, accesul auto nu a fost gândit, iar amenajările nu fac față cererii, sute și sute de mașini înghesuindu-se haotic peste tot. În schimb, pârtia era frumoasă, luminată a giorno, și m-am bucurat să văd câțiva monitori inițiind niște prichindei în ale schiatului. I-am urmărit pe câțiva cu drag – părea că le place ce fac și asta le insufla și copiilor. Îmbrăcați în echipamente standard, cu răbdare și cu zâmbete, monitorii îmi aduceau aminte de ce văzusem în Austria mai acum trei ani.

Petrecerea de vineri seară a fost, de fapt, o deschidere. După tradiționalii mici “la botul calului”, o formație a antrenat lumea la joc… Printre invitați, și câțiva turci din Antalya, veniți să povestească despre hotelurile lor.

A doua zi de dimineață, ziua a început cu ieșitul pe pârtie. Inițial, credeam că avem parte de prezentări lungi de hoteluri, oferte și destinații… da’ de unde! Am înțeles că oamenii de la Paralela sunt într-o continuă plimbare prin țară pentru informarea partenerilor, așa că la Predeal urma doar să ne distrăm, să ne cunoaștem mai bine, iar cei de la Paralela să bifeze din nou punctele forte ale ofertei lor. Inițial, am fost întrebat pentru ce optez – ATV, schi, săniuș sau patinaj. Patinajul a picat pentru că, fiind destul de cald, patinoarul natural în aer liber nu era înghețat, așa că am rămas doar cu ATV-ul și cu săniușul. Trebuie să spun că m-am mai dat odată cu ATV-ul acum vreo zece ani și nu mi-a plăcut de niciun fel – trebuia să ai mușchi să-l manevrezi și mi s-a părut cam incontrolabil. M-am trezit din nou la volan, de voie, de nevoie, dar de data asta și scula era ceva mai bună, așa că m-am descurcat cât de cât onorabil. În schimb, tura pe care am făcut-o până pe cărarea spre Susai mi-a dat o așa poftă de munteeee! Mai ales că am avut un mare, mare noroc. Deși ziua începuse cu un cer acoperit și cam gri, dintr-odată cerul s-a degajat, iar combinația soare + zăpadă știți cum e… iese un basm.

Așa că, după ce m-am coborât de pe ATV, am luat-o la fugă spre teleferic pentru a urca de urgență pe Clăbucet. Și bine am făcut… au fost câteva ore de vis, pe cărarea spre Gârbova, cu o zăpadă strălucitoare scârțâind sub talpă, cu panorame de vis spre Piatra Mare, Bucegi și Postăvarul. Schiorii dintre noi s-au dat pe pârtii (foarte bine amenajate și deloc aglomerate), dar eu m-am mulțumit cu o tură printr-un peisaj de basm. Ce mare diferență poate fi făcută de soare!

După-amiaza a fost totuși dedicată prezentărilor. O mare parte din timp, au vorbit oaspeții din Turcia, care ne-au arătat filme, poze și ne-au tot spus ce au mai îmbunătățit pe ici și pe colo. Nu cred că e vreo surpriză: n-am fost, niciodata, în Antalya. Turismul all-inclusive nu este exact tipul de turism pe care să-l savurez, dar în ultimii ani, din prezentările la care am asistat și din discuțiile cu agenți de turism sau pur și simplu turiști, am înțeles de ce lumea se înghesuie în Antalya. Și ce mi se pare distractiv, la finalul prezentărilor, s-au tras la sorți niște sejururi în Antalya… și ghici cine s-a aflat printre câștigători – subsemnatul. În plus, se pare că am tras echivalentul antalyan al lozului mare, câștigând un sejur de Mardan Palace, despre care numeroșii cunoscători din sală mi-au spus că ar fi cel mai bun hotel din Antalya :).

După turci (mă rog, printre turci, s-a aflat și o ucraineancă, aceasta câștigând “la pas” premiul neoficial de popularitate), au vorbit și cei de la Paralela 45, în frunte cu dl. Burcea, fondatorul și patronul agenției, unul dintre primii oameni de afaceri din România (agenția a fost fondată când minerii și IMGB-ul făceau ordine și luptau împotriva vinderii țării). Fapt de subliniat.

În primul rând, cei de la Paralela 45 verifică fiecare loc și hotel pe care îl vând. În fiecare an, zeci de angajați iau “la pas” Grecia, Turcia, Italia, dar și locuri mai îndepărtate, pentru a verifica hoteluri și a studia destinații. Nu știu câte agenții fac asta, dar mi s-a părut că oamenii de la Paralela chiar investesc pentru a fi siguri de calitatea serviciilor. Burcea a spus-o clar – nu suntem cei mai ieftini, nu suntem nici scumpi, dar la noi nu veți găsi vacanțe de 1 euro pe cine știe ce coclauri și în ce condiții.

Un alt lucru subliniat este că oamenii de la Paralela insistă pe inovații și să aducă în față noi și noi destinații. Cu ocazia asta, l-am și cunoscut pe Florin Popescu (îl “cunoscusem” deja pe Facebook, dar de data asta chiar ne-am văzut “face to face”, unul dintre oamenii care fac programele la Paralela 45, dar și unul care uneori însoțește grupuri în calitate de ghid. Florin a locuit aproape opt ani în Grecia, a lucrat ca reprezentant de agenții românești în Grecia și pot spune că știe fiecare insuliță și plajă din Elada. Și asta se reflectă în varietatea locurilor, unele de care puțini români au auzit de prin  Grecia. De fapt, l-am și rugat pe Florin (ținând cont că singura insulă grecească pe care am călcat este Corfu) să îmi mai scrie niște guest posturi despre locuri faine din Grecia… cred că ar fi de mare interes, mulți dintre voi mergând în vacanță în Grecia.

Ce mai e nou? În fine, reapar charterele spre Tunisia. Până în 2011, când a izbucnit mișcarea cunoscută sub numele de “Primăvara arabă”, Egiptul și Tunisia se aflau pe lista de vacanță a multor români. Dacă Egiptul a continuat să fie frământat de instabilitate politică (inclusiv acum, când dictatura militară se luptă cu radicalii musulmani), Tunisia nu a avut nicio problemă de siguranță. Da, evident, după victoria Revoluției a urmat o perioadă tulbure, logică în orice perioadă postrevoluționară, au avut loc alegeri, a câștigat un partid, s-a votat un guvern, lucrurile au intrat pe făgaș normal. Nu știu dacă tunisienii o duc mai bine sau mai rău, cert este că în Tunisia e liniște de câțiva ani deja, în ciuda războiului civil din învecinata Libie. Dar întotdeauna Tunisia a fost “altceva” în frământata Africă de Nord. Turiștii italieni au revenit, francezii au revenit, spaniolii au luat din nou cu asalt plajele și deșertul tunisian, doar românii nu au revenit. Evident, ținând cont că în Tunisia nu se ajunge ușor folosind cursele non-charter, iar agențiile de turism nu au mai promovat destinația și nu au mai făcut chartere, nu s-a mai ajuns deloc acolo. Și e mare păcat. E o țară frumoasă, am fost pe acolo cu mulți ani în urmă și am niște amintiri foarte plăcute din deșert, înțeleg că și hotelurile de pe litoral sunt OK, iar prețurile sunt foarte scăzute, chiar și comparativ cu Turcia. Așa că nu pot să nu aplaud că Alin Burcea “a luat taurul de coarne” și începând cu 2015, trimite chartere săptămânale spre Tunisia. În plus, pe lista de destinații de charter noi pe care Paralela le prefigurează în 2016 se află și Marocul. Dacă vorbim de locuri exotice, mai sunt chartere  spre Aqaba, în Iordania, oraș aflat la doi pași de două locuri absolut magnifice – Wadi Rum și Petra.

Mai pe aproape, am reținut ca noutăți charterele spre Rimini, pe coasta adriatică a Italiei (nu foarte departe se află superbele mozaicuri bizantine de la Ravenna, dar și spre San Marino, micul stat cățărat pe  un pinten de munte) și spre coasta spaniolă de lângă Valencia și Alicante. Evident, vara va fi plină cu chartere spre diverse destinații din insulele grecești (pe continent ajungeți și cu mașina) sau Turcia.

Și, evident, vor fi din nou oferite mai bine de 100 de tururi prin lume, iar ca noutate, apar mult mai multe circuite cu autocarul prin Europa, pentru cei interesați. Și nu se va dormi la cuca măcăii :).

Seara de sâmbătă însă mi-a dezvăluit cu adevărat Paralela 45. Cum ziceam mai acum câteva săptămâni într-un alt articol, am fost surprins să aflu că mulți dintre angajații Paralelei lucrează acolo de 5, 10, 20 de ani. Într-o lume în continuă schimbare, când să ai un alt loc de muncă nu e o chestie ieșită din comun, faptul că mulți oameni continuă să lucreze în același loc spune ceva despre compania respectivă… stai într-un loc doar dacă ești mulțumit. Și se pare că aceia care lucrează la Paralela sunt mai mult decât mulțumiți… asta am putut vedea și la distracția care a urmat… e greu de descris. Doar simți spiritul unui colectiv.

Nu știu cine a venit cu o idee faină, și anume să se îmbrace în haine specifice diverselor țări de pe glob. Aveam și eu de gând să iau ceva cu mine, că am jalabii arăbești, cămăși chinezești, mai am ceva de prin Etiopia, dar am uitat. Când m-am urcat în autocar, să cadă cerul pe mine, mi-am dat seama ce am uitat… Dar asta e. În schimb, am remarcat oameni îmbrăcați în arabi (dar și în arăboaice), sombrerouri mexicane, o persoană îmbrăcată în Cleopatra, am avut parte și de un scoțian în kilt, dar și de un om de zăpadă.

Și o petrecere nu e petrecere fără un MC adevărat, și acesta a fost Adrian Enache. Omul nu mai e la modă de mult, nici nu știu cât de des apare la TV în afară de reclamele Catena, dar, ce pot să spun, este un showman adevărat și de mult nu am mai văzut o astfel de atmosferă creată de un MC. De mult. Evident, talonat de Alin Burcea, cel de-al doilea showman al petrecerii :). De data asta, îmbrăcat în bade :).

Au fost o seară și o noapte foarte frumoase. Nu pot spune că știam prea multă lume printre petrecăreți, dar atmosfera a fost de așa natură că m-am simțit extraordinar, cum nu m-am mai simțit de mult la o petrecere. Și asta, mie, personal, îmi spune foarte multe.

Lume multa la prezentare

Echipa Paralelei

Marina ne povesteste despre lantul Rixos

Si despre Paralela

Astea vor fi destinatiile charterelor… nu numai din Bucuresti

spre Spania din 3 orase

Rimini este noua destinatie lansata de Paralela 45

Tunisia – un nou inceput ?

Aqaba, poarta spre Wadi Rum si Petra

Paralela 45 s-a extins si in Republica Moldova

Let’s party, bade !

Adrian Enache, un adevarat showman

Evident, am avut si partea senzuala

cu dansuri din buric

Concurs de costume – de la Cleopatra la araboaice

evident, s-a incins si ringul de dans

Sambata dimineata la Clabucet, o vreme excelenta

Dupa 10 ani, am urcat pe un ATV

O parte din schiorii Paralelei 🙂

Puteai sa inchiriezi si sanii

sa te dai pe derdelus

Dar mai degraba pe o vreme ca asta am decis sa urc sus pe Clabucet

Imaginea clasica a Predealului de sus

Partia nu era prea plina

Bucegii cu capul in nori

Un peisaj de basm spre Garbova

Postavarul