Astă-iarnă, am fost prin America Centrală. Demult îmi doream să revin în America Centrală și, până la urmă, iaca, de Sărbătorile astea s-a întâmplat să revin după… ho, ho, vreo 10 ani. Când m-am apucat să studiez regiunea și să-mi fac traseul, am descoperit că poarta de intrare cea mai evidentă este Panama. Imensa majoritate a opțiunilor de a zbura în America Centrală e via SUA, nu am viză și nici chef să o iau, așa că am decis: Panama – este orașul din America Centrală (exceptând Mexico City) cu cele mai multe zboruri directe din Europa; în plus, aici existau zboruri zilnice și cu Air France și cu KLM, așa că puteam ajunge ușor “din două”.

Înainte de a mă duce în Panama nu pot să zic că era o destinație care să mă dea pe spate. Era, pur și simplu, poarta de intrare spre țări mult, mult mai atrăgătoare, precum Costa Rica și Nicaragua. Cum am aterizat pe aeroportul Tocumen, după un zbor de mai bine de zece ore (plus zborul București – Paris și tranzitul în Paris), am tulit-o direct la hotel, ales special sa fie aproape de aeroportul Albrook, fostul aeroport al Panama Canal Zone – zonă administrativă deținută de Statele Unite, care au avut suveranitatea asupra canalului până în 1999. A doua zi, dimineață, decolam la 7:00 de pe aeroportul Albrook și dus am fost… o singură privire aruncată în fuga decolării peste Canalul Panama și gata! Urma fabuloasa aventură central-americană.

După cam o lună petrecută prin Costa Rica și Nicaragua, iată, cu părere de rău, trebuia să mă întorc în Panama pentru lungul drum spre casă. Îmi programasem totuși să stăm vreo două zile în Panama că, dacă tot eram în Panama, era musai să văd Canalul (zice-se că degeaba te duci în Panama, dacă nu vezi această minune a ingineriei și cred că aceia care spun asta au dreptate) și să arunc o privire prin Panama City.

Am călătorit din Nicaragua până în Panama cu avionul. Dacă la dus am folosit autobuzul, bântuind de colo-colo, la retur am zburat din Managua până în Panama cu compania Copa… a fost lux: din motive care îmi scapă, am zburat la business class și m-am bucurat de cel mai tare confort al companiei naționale panameze. Am avut parte nu numai de un scaun cât un fotoliu, ci și de loc la geam… și la geamul care trebuie, pe partea stângă a avionului, pentru că pe sub ochii mei a defilat la aterizare întregul Panama City… o înlănțuire de blocuri înalte, multe construite destul de riscant, fix pe malul Oceanului Pacific. Dar era soare, era fain și orașul arăta totuși interesant.

Am trecut prin controlul de pașapoarte ca prin brânză, am sărit în taxi și iată-ne în drum spre oraș. Dacă la prima aterizare direct din Europa eram varză și cred că și taximetristul a luat-o pe un drum destul de ocolitor, de data asta am luat-o pe ulița mare – autostrada care străbate orașul… după primele zone de shopping cam obosite (cu M-ul ăla mare în vârf de băț), am intrat abrupt prin mijlocul orașului modern, plin, plin de zgârie-nori. Hello, America! Dar nu orice America, ci una cu aer tropical. Nu am stat prea mult la hotel, ca am și tulit-o spre malul Pacificului.

Și, deodată, acesta a fost momentul în care mi-a plăcut Panama… Și mi-a părut rău că am venit cu idei preconcepute aici… Inițial, mă gândeam că Panama este un soi de Statele Unite tropical (mă rog, oricum Panama e un soi de colonie a Statelor Unite). Nu am simțit asta. Deloc. Mai degrabă, am simțit că Panama este un Singapore centralamerican – spații mai largi, palmieri, soare, cald. Iar promenada de pe malul Pacificului, cu panorama aceea spre zona modernă, e cu adevărat spectaculoasă.

Nu am luat-o însă spre zona modernă… ci spre Casco Viejo (Cartierul Vechi), centrul istoric al orașului Panama. Orașul Panama a fost fondat de conchistadorul Pedro Arias Davila, pe 15 august 1519. A fost unul dintre cele mai bogate orașe coloniale spaniole din Lumea Nouă, pentru că pe aici tranzita tot aurul incaș. Era centrul focal pentru acest fabulos drum al aurului și, evident, pe unde se scurge atât aur mai rămâne ceva și prin Panama… așa că zvonul circulă că Panama este putred de bogat. Evident, mulți au fost atrași de Panama, dar nu toți aveau gânduri prea bune. În 1671, piratul galez Henry Morgan (ăla cu romul) a atacat bogata colonie spaniolă și, după ce a jefuit-o cu profesionalism, a ars-o complet (se pare că o “contribuție” majoră a avut-o și garnizoana spaniolă care, deși mai mare decât trupa de pirați, a fost extrem de prost condusă). Orașul a fost refondat doi ani mai târziu, dar nu pe locul inițial care fuse ars, ci pe o peninsulă teoretic mai ușor de apărat… aici unde se află acum Casco Viejo.

Casco Viejo aduce cu Centrul Vechi din București. Are o istorie paralelă, dar e cu câțiva ani în urma centrului bucureștean. Și Casco Viejo, și Centrul istoric au fost la un moment dat lăsate în paragină, iar clădirile au fost luate în stăpânire de unii mai puțin înzestrați de soartă… Dacă, la noi, centrul vechi s-a spălat clar și s-a umplut cu zeci și zeci de restaurante, baruri și câte și mai câte, Casco Viejo mi se pare s-o ia pe același drum. Nu, nu, de departe nu sunt atâtea baruri, dar tot cartierul se află într-o frenezie restauratorie. Spre deosebire de centrul bucureștean dezvoltat unidirecțional cu restaurante și baruri (mă rog, recent au început timid să mai apară și o librărie, și un H&M), situația în Casco Viejo este mult mai variată – biserici, hoteluri, galerii de artă, teatru, muzee etc.

M-am plimbat destul de mult prin cartier. Are un șarm al lui… un șarm colonial, dar parcă fără efervescența aceea din Nicaragua. Dar mi-a plăcut, nu zic nu. Am vizitat și muzeul de istorie (mă rog, îi zice Museo del Canal Interoceanica, încă o dovadă că, mai mult decât orice, Panama înseamnă Canalul). Aici, am descoperit că Panama nu a fost întotdeauna o colonie cumințică și la locul ei a Statelor Unite. Au existat și manifestații împotriva ocupației canalului Panama, chiar și ceva martiri… până la urmă, generalul Omar Torrijos, El Lider Maximo din Panama, a reușit să-l îmbârlige pe Jimmy Carter și să semneze retrocedarea Canalului în 1999. Din păcate pentru Omar Torrijos, acesta nu a putut să fie martor la istoricul eveniment deoarece a murit in 1981 într-un accident suspect de avion (posibil, asasinat din ordinul lui Reagan, din cauza simpatiilor sandiniste ale lui Torrijos).

Un alt loc care mi-a plăcut mult de tot este dealul Ancon, formațiune de relief care separă zona veche și Albrook, cartierul construit în jurul aeroportului canalului de Panama. De aici, am avut parte de una dintre cele mai spectaculoase panorame urbane – pe de o parte, Casco Viejo, cu turlele catedralelor sale, pe de altă parte, zgârie-norii din sticlă, răsărind în spatele unor cartiere umile (o fi Panama un stat bogat, pentru standardele latino-americane, dar și aici se află niște favelas în care nu e bine să intri), iar dacă întorceam capul la 180 de grade, aruncam o privire pe kilometri buni de-a lungul canalului Panama, hăt, până dincolo de Miraflores Locks… asta, dacă nu eram întrerupt de vreun Air Panama care decola de pe aeroportul Albrook. E drept, aici am venit cu taxiul, nu am mai venit pe jos (ghidul spunea că nu e o idee prea bună să o iei prin favelas), dar am urcat vreo jumătate de oră până în vârful dealului pentru că dintr-un motiv care îmi scapă (și scapă oricărui trecător), nu mai era voie cu mașini în vârful dealului. Asta e, am mai făcut un pic de sport.

Cum ziceam, spectaculosul din Panama City este cartierul de zgârie-nori. Unii chiar sunt niște capodopere arhitecturale și, admirați de departe de pe esplanada de-a lungul oceanului, arată spectaculos. Straniu însă, cum ajungi în mijlocul lor, perfecțiunea esplanadei dispare… străzi găurite, trotuare lipsă… așa că atenție dacă stați cu ochii zgâiți în sus, pentru că vă puteți rupe ușor picioarele pe caldarâmul din Central Business District.

Dar, de departe, cea mai faină zonă este Causeway. Parte din fosta Panama Canal Zone, retrocedată înainte de canal, Causeway-ul este locul de escape preferat de panamezi – o șosea care leagă câteva insulițe, intrând adânc în Pacific, unde se găsesc baruri, restaurante, plaje și, se putea altfel?, condos-uri scumpe. Panorama orașului este însă de nota 10 (nu și vasele, multe din ele hârburi care dormitează în portul ad-hoc). Asta, până ajungi la ultima insulă, unde marina este plină de niște iahturi… care pun în umbră multe din exemplarele pe care le admirasem în Monaco, cu vreo două luni înainte.

Am plecat din Panama cu o impresie chiar pozitivă. E unul dintre destinațiile alea în care te duci fără să te aștepți la mare lucru și te bucuri că e un loc fain. Și nu e un oraș fără suflet, fără istorie, un oraș al mallurilor (apropo, nu am văzut decât unul, unde altundeva decât în Albrook). Dimpotrivă. Și e un oraș în care simt că mi-aș dori să revin.

Cum ajungi în Panama

Dacă nu ai vas personal, cu avionul. Air France și KLM au zboruri directe din Paris și Amsterdam, iar Air France are cea mai bună conexiune când schimbi avionul. De asemenea, TAP zboară via Lisabona.

Când să mergi în Panama

Iarna, mai precis din ianuarie până în martie. Panama este destul de aproape de Ecuator, așa că plouă zdravăn. Cam nouă luni pe an. Nici în sezonul secetos nu vei fi ocolit 100% de ploaie, dar vei avea șanse mari de soare. Am stat trei zile în Panama – două zile cu un soare superb și o zi cu nor și ceva ploaie măruntă.

Unde să stai în Panama

Sunt destule hoteluri în Panama. Ideal este să stai în orașul vechi (sunt și hoteluri mai cool, și niște hosteluri, cum intri în Casco Viejo), dacă nu, încearcă să găsești ceva nu foarte departe. Eu am stat într-un hotel OK, aflat undeva între Casco Viejo și zona modernă… într-o jumătate de oră puteai ajunge pe jos în Casco Viejo și în vreo 15 minute în zona cu blocuri cu fațada de sticla. Evident, în zona modernă vei găsi toate lanțurile de hoteluri de 4 și 5 stele din America. Eu am stat la hotel Centroamericano. Dubla costă 55 de dolari cu tot cu mic dejun (nu e bufet, se alege dintr-o listă de propuneri). Wi-fi-ul merge în holul hotelului, mai puțin prin camere.

Viza de Panama

Cetățenii români nu au nevoie de viză, ci doar de un pașaport valabil.

Valuta statului Panama

Moneda națională este dolarul SUA. Mă rog, oficial se numește “Balboa” (după descoperitorul spaniol al istmului), dar nu există bancnote în circulație și cea mai mare monedă este cea de 1 balboa (adică, 1 dolar). În Muzeul Canalului, era un colț întreg care explica ce idee genială au avut fondatorii statului când au decis să “dolarizeze” economia. Așa, susțin oficialii, au scăpat de problemele legate de inflație și de valurile care au răvășit economia continentului nu de puține ori. Mă rog, a trebuit să renunțe însă la atributul suveranității. Nu totul e perfect pe lumea asta.

Nu este nevoie să veniți cu portofelul burdușit; peste tot, veți descoperi ATM-uri de unde veți putea scoate dolari.

Prețuri în Panama

Panama este un stat scump. Punctum. Evident, găsești și locuri mai ieftine, că doar nu sunt toți milionari, dar comparativ cu Costa Rica și cu Nicaragua (de unde tocmai veneam), prețurile panameze au fost un mic șoc.

Imagini Panama

Ce poti vedea din avion la aterizare 🙂 Trebuie insa sa fii pe partea care trebuie a avionului 🙂

Panama, orasul modern

La doi pasi de Oceanul Pacific

Grand entry in Panama City

Aici am dormit – hotel Centroamericano

Autostrazi, e drept, nezburatoare

Unul dintre cei mai simpatici locuitori ai orasului Panama

Panama este totusi un oras plin de rasete si zambete… nu scortos cum il credeam

Palmierii astia si zgarie norii imi aduc aminte de Singapore

Balboa, „descoperitorul” istmului

Catedrala din Casco Viejo

Locul cel mai sarmant din Panama

Chiar si ruinele adauga la sarm

Si nelipsitele palarii de Panama

Una dintre cele mai frumoase cladiri – biserica Francesco de Asisi

Teatrul National este tot in Casco Viejo

Vanzatorul de inghetata (afara erau peste 30 de grade)

Ce de culori…

Si permanent, daca ridici ochii vezi noul Panama

Causeway intrand in Oceanul Atlantic

Insula Naos – devenise aproape o insula privata a generalului Noriega

Desi e ditamai orasul, alaturi de oameni traiesc multi vulturi, dar si pelicani

Casco Viejo vazut de pe Causeway

De unde poti sa vezi si orasul nou

Evident, pe Causeway, gasesti magazine si restaurante cate vrei

Zona high class 🙂

Puente de las Americas care traverseaza canalul Panama

La pas pe dealul Ancon

Portul de containere

Acesta este Canalul Panama

Miraflores Locks

Aeroportul Albrook

Panorama de pe dealul Ancon – Casco Viejo

Panorama de pe dealul Ancon – favelas si orasul modern

Reclama de bere fara fete goale ? Nu se poate 😉

Burj-al-Panama

Dar asta este cladirea care mi-a placut cel mai mult

Dar uitandu-ma spre cer, atentie sa nu-ti rupi picioarele 🙂