Vă invit sa aflăm mai multe despre … sabatic :)

Începând de astăzi, vă invit să urmăriți o nouă serie de articole. Nu va fi un serial în care episoadele se vor succeda zilnic, articolele vor fi publicate la intervale mai mari, dar va fi un serial pe termen lung. Cred că mulți dintre voi ați auzit de “sabatic” sau de “călătoriile sabatice”, sau de combinații în jurul cuvântului “sabatic”. Nu, nu e vorba de weekendul evreiesc, când adevărații credincioși nu au voie nici să apese butonul de la lift, ci de faptul că, uneori, oameni cu un job mai mult sau mai puțin corporatist, cu o carieră, se decid să facă o pauză mai lungă – de la câteva luni la ani buni ‒ pentru a călători și, uneori, pentru a se regăsi. Există companii (cum ar fi P&G) unde aceste călătorii sabatice sunt reglementate oficial ca un beneficiu – între două proiecte, poți să-ți iei trei luni să pleci în vacanță. La multe altele, nu. Această serie de articole sunt, de fapt, interviuri cu oameni care au plecat în “sabatic”, niște interviuri pline de interes, sper eu, și, de ce nu, inspiraționale. Nu le-am luat eu, ci Diana Pavlenco, iar astăzi vă invit la o prezentare a proiectului și a ceea ce înseamnă sabaticul… Diana, ai legătura!

Diana adoră vacanţele independente, adrenalina alergării montane, aromele de cardamon și ghimbir, mirosul de mosc şi vanilie, iar din călătorii a aflat, printre altele, că pieţele sunt un început pentru a cunoaşte un oraş, că marea este un loc bun pentru reflecţie, că dansul rupe orice bariere şi că femeile pot fi cochete şi la drum lung. Vrea să ajungă cât de curând la trekking în Nepal şi America de Sud. Pentru ea, călătoriile de aventură sunt cele mai bune pentru că încep cu un “DA!” spus necunoscutului…

Aventura sabatică

Rubrica aceasta s-a născut din admiraţie pentru cei care şi-au luat măcar o dată în viaţă o perioadă sabatică. I-am întâlnit în călătorii, printre prieteni sau mi-au fost recomandaţi. Am vrut să vorbesc despre ei prin ei pentru că au reuşit să găsească o ieşire din cutia constrângerilor sociale, pentru că au dat ochii cu sinele şi au ieşit din buclă. Și-au făcut bagajele, şi-au pus relaţiile la încercare, deschiderea, răbdarea, şi-au testat limitele de confort, şi-au restrâns necesarul la un rucsac minuscul. Au privit în perspectivă la ce au realizat sau nu. Sunt şi persoane care şi-au luat o perioadă sabatică să construiască o casă sau să facă o pauză de muncă pur şi simplu, însă aici vor fi publicate interviurile cu cei care au călătorit datorită specificului «locului». Poveşti care conţin poveşti, destinaţii care cheamă alte destinaţii se vor dezvălui pe rând. Vom afla ce a găsit fiecare în miezul experienţei sale.

Un punct de cotitură

De multe ori. o perioadă sabatică vine însoţită de o schimbare de macaz pe drumul vieţii. Am cunoscut oameni care, odată întorşi dintr-o călătorie îndelungată, au simţit că nu mai sunt în locul în care îşi doresc. Am întâlnit oameni care nu au mai simţit nevoia să fie manageri sau oameni care pur şi simplu au dorit să-şi schimbe radical meseria şi să găsească o altă modalitate de a-şi dărui abilităţile în lume.

Am aflat că a-ţi îndeplini un ideal nu aduce numai fericire, am aflat despre cum e întoarcerea acasă și despre noţiunea de şoc cultural reversat (mulțumesc, Rosana!) şi vom vorbi şi despre asta. Mulţumesc tuturor celor care şi-au luat din timpul lor pentru a-mi împărtăşi din experienţele lor de călătorie şi impactul asupra vieţii lor mai departe.

O perioadă sabatică ‒ un proiect pe termen lung

Perioada sabatică are şi alte implicaţii pe lângă călătoria în sine – planuri de călătorie, bunuri, facturi, loc de muncă, relaţii, decizii importante şi renunţări, bifurcaţii la tot pasul. Mă interesează alegerile subiecţilor mei cu mult înainte de călătorie – cum s-a născut ideea, ce au făcut concret, cum au trăit aventura şi ce au simţit la întoarcerea acasă, cum s-au reintegrat. Sunt şi idei preconcepute conform cărora o experienţă sabatică e rezervată unor oameni bogaţi, dar de cele mai multe ori se dovedeşte că e mai degrabă un act de curaj. Da, unii au cheltuit din banii strânşi pentru o casă, dar şi asta cere discernământ şi alegerea unei căi în detrimentul alteia. Alţii, pur şi simplu, au plecat şi au muncit pe drum pentru a-şi continua călătoria.

Un fenomen de nişă

Deşi îi intâlnim şi îi admirăm, călătorii plecaţi în perioade sabatice în jurul lumii sau doar într-o zonă a ei sunt nişte călători de nişă. Poate e mai frecvent în Occident decât la noi fenomenul, dar nici nu e larg răspândit. Presiunea de a face o carieră e mare, tentaţia de a mai cumpăra un telefon, o maşină există pretutindeni. Ei sunt cei care au ales să valorizeze o experienţă în locul unui bun tangibil, eisunt cei care şi-au alocat răgazul de a se cunoaşte în situaţii-limită şi de a-şi îngădui un contact cu lumea mare aşa cum nu o vedem din faţa monitoarelor şi a cercului în care ne învârtim