Trebuie să recunosc cu umilință că nu întotdeauna descopăr cele mai faine locuri de vizitat. Se mai întâmplă să mi se “strecoare” printre degete, dar uneori am noroc ca din întâmplare să le văd. Și atunci să zic – Wow… ia să spun și la alții! Am fost de două ori până acum la Angkor. Prima oară, am stat trei zile, iar a doua oară, doar în fugă, o zi, mă duceam în Myanmar, dar aterizasem în Phnom Penh, așa că trebuia să dau o fugă și pe la Angkor, că era păcat de la Dumnezeu să nu. Dar a treia oară, și la insistențele agenției locale, am ajuns și la Banteay Srei.

Personal, îmi place la Angkor. Îmi plac orașele istorice, iar Angkorul este unul dintre cele mai impresionante. Evident, nu trebuie ratate cele trei temple importante – Angkor Wat, Bayon și Ta Prohm, dar Angkorul nu se reduce la acestea, care sunt, justificat, de altfel, și cele mai populare. Angkor Wat este o Casă a Poporului a Angkorului, este cu adevărat o minune a arhitecturii și merită să-i studiezi basoreliefurile în amănunt, evident, cu ajutorul unui ghid cunoscător. Dar cred că, din punct de vedere artistic, Banteay Srei este net superior celorlalte temple, care seduc prin dimensiuni și semnificație istorică.

Am ajuns la Banteay Srei recent, în martie, când am fost în ultima tură “Haideți cu Imperator în …” Indochina. Prima zi, evident, am vizitat tripleta de aur, dar în ziua a doua urma să ne ducem undeva pe niște dealuri unde se aflau urme angkoriene sculptate în albia unui râu (a fost o dimineață agreabilă, cu un pic de mișcare după atâtea și atâtea zile urbane sau petrecute prin autocare), dar nimic nu mă pregătea pentru surpriza zilei. Drumul de la Siem Reap fusese de aproape o oră și mă gândeam dacă a meritat să venim tocmai aici. E drept, admirasem zona rurală a Cambodgiei, cu casele sale cățărate pe stâlpi pentru a evita apele care inundă totul în sezonul ploios, cu bivolii săi, cu orezul care tocmai fusese recoltat. Nici intrarea în complex nu mă dădea pe spate. E drept, ghidul ne încânta cu povestea unor basoreliefuri tridimensionale și cu alte povești. Dar nimic nu m-a pregătit pentru impactul când am văzut intrarea propriu-zisă în totuși micul complex Banteay Srei.

Banteay Srei provine din perioada timpurie a marii civilizații khmere a Angkorului. Construcția templului a început în anul 967 și ctitorul nu a fost, ca de obicei, vreun rege, ci un brahmin, un membru al celei mai importante caste din sistemul hindus, și templul a fost dedicat lui Shiva. Probabil că de aceea templul este construit destul de departe de complexul regal (e la 40 km de Angkor Wat, care în perioada construcției era, totuși, o distanță apreciabilă). Banteay Srei înseamnă “Citadela femeilor”, deoarece sculpturile sunt așa de fine, că nu ar fi fost făcute, se presupune, decât de mâini delicate de femei. De istoria templului se leagă nu numai poveștile vreunui nobil sau rege khmer, ci și pățania unui intelectual francez. Templul a fost “descoperit” de francezi în 1914 și imediat arheologii s-au îndrăgostit de el. În 1923, un aventurier francez în vârstă de 22 de ani, împreună cu soția și cu un prieten, a venit în Cambodgia cu dorința de a descoperi temple khmere și să le “valorifice” sculpturile. A ajuns și la Banteay Srei, proaspăt descoperit, și a șparlit vreo patru basoreliefuri din templu. Au fost arestați la Phnom Penh de către autoritățile franceze care, după ce le-au confiscat basoreliefurile și i-au ținut pe făptași la răcoare, i-au pus în libertate (erau totuși francezi, “ființe superioare”, dacă hoții ar fi fost cambodgieni cine știe cât ar fi zăcut în închisoare). Respectivul hoț se numea André Malraux și urma să devină ministrul culturii din Franța în vremea lui De Gaulle, precum și unul dintre cei mai cunoscuți romancieri și critici de artă francezi ai secolului XX. În urma lui a rămas celebrul citat “Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” și, slavă Domnului!, numeroase basoreliefuri și statui în Banteay Srei :).

În primul rând, trebuie să spun că am fost fermecat de culoarea pietrei. Este un roz interesant, un roz aproape singular în complexul de temple khmere de la Angkor. Nu știu de unde le-a luat brahminul ăsta, dar e o culoare greu de uitat. Ghidul vorbea de basoreliefuri tridimensionale, și exact astea erau, fix încă de la poarta destul de îngustă prin care se intră în incinta sacră. M-am învârtit în jurul intrării și am admirat sculpturile. Sunt unice în Angkor, îmi aduc aminte nu de realizările realiste ale sculpturilor tipice angkoriene, ci, mai degrabă. de poezia în piatră a monumentelor indiene. De altfel, Banteay Srei a fost ridicat cu mult înaintea Bayonului sau a megatemplului de la Angkor Wat, într-o perioadă în care influența indiană (culturală, arhitecturală, dar și religioasă) era extrem de puternică pe malurile Mekongului. Ulterior, odată cu adoptarea de către regii khmeri a budismului, această legătură ombilicală cu civilizația indiană a început să se piardă. Nu, n niciun caz nu critic basoreliefurile de la Angkor Wat și Bayon, sunt superbe prin realismul lor și pentru că reușesc să surprindă ca niște fotografii societatea khmeră de la apogeul Angkorului, dar acolo sunt poze, aici e artă pură.

Banteay Srei nu seduce prin dimensiuni, în niciun caz. După ce am trecut de poarta frumos ornată, am ajuns pe calea sacră, practic o alee pietruită, străjuită de niște stâlpișori în formă de lingamuri (mai pe românește spus, penisuri) care duceau spre incinta sacră. Aici, spiritul de apărare continuă prin niște ziduri și un canal plin cu apă, pentru a ajunge în zona cu temple. Și aici, într-adevăr, ai de-a face cu perlele arhitecturii khmere. Toate basoreliefurile, toate încrustațiile, toate statuile rivalizează cu orice operă a sculpturii antice. M-am simțit atunci ca un mic explorator care găsește o comoară. Da, dus de mânuță, dar ce contează… un loc absolut mirific.

Sincer, nu vreau să vă povestesc arta din Banteay Srei. Mai bine o vezi. Se spune că o fotografie face cât 1.000 de cuvinte, așa că vă invit “să citiți” câteva mii de cuvinte în imaginile de mai jos. Și doar să vă dau câteva informații logistice, în caz că ajungeți, totuși, aici.

Cum ajungi la Banteay Srei

Templul Banteay Srei se află la circa 40 km de Angkor Wat și 25 km de orașul Siem Reap, adică de locul unde dorm toți turiștii străini. Din Siem Reap poți veni fie cu un taxi, fie cu un tuk tuk (prefer varianta a doua), faci circa o oră, pentru că șoseaua este destul de “împușcată”.

Bilet de intrare

Accesul în templul de la Banteay Srei este acoperit de biletul general de intrare în complexul arhitectural Angkor. Cel mai bine este ca în prima zi să te duci la Angkor și să cumperi de acolo biletul de intrare. Există trei tipuri de bilete – de o zi (20 de dolari), de trei zile într-o perioadă de o săptămână (40 de dolari) și de șapte zile într-o perioadă de o lună (60 de dolari). Biletul este personalizat – vei fi fotografiat, iar poza ta va fi tipărită pe bilet, creând din el un suvenir chiar fain :).

Când să te duci

Prefer sa mă duc undeva atunci când este cald și soare, deci în anotimpul secetos. Acesta începe în general în decembrie și durează până prin aprilie, uneori și mai (atenție, de pe la sfârșitul lui februarie, temperatura bate spre 35 de grade Celsius, doar în decembrie și ianuarie te poți bucura de o temperatură mai iertătoare, de 25, hai, 30 de grade Celsius). În mai începe sezonul ploios, când jumătate din Cambodgia este inundată (de unde și casele construite pe stâlpi), culminând cu marile inundații care au loc în general prin octombrie (lacul Tonle Sap devine o adevărată mare).

Imagini Banteay Srei

Intrarea la Banteay Srei promite un festiv arhitectonic 🙂

Celebrele basoreliefuri 3D

Drumul sacru

Intrarea in incinta sacra

Hanuman, Zeul Maimuta

Apsara, fecioara celesta

Sunt mici, dar fac o galagie cumplita. Acestea sunt cicadele !