Primul weekend din aprilie a fost extrem de aglomerat. Pe lângă conferința la care am povestit despre travel blogging, urma weekendul în care trebuia să vizitez Bucureștiul alături de alți aproape 30 de bloggeri străini, în cadrul proiectului #EnjoyBucharest, care are scopul de a promova Bucureștiul ca o destinație turistică în Europa Occidentală. Cum am mai spus, Alex și Toma, care au gândit și au implementat acest proiect, m-au rugat să mă ocup de selectarea și de aducerea de bloggeri străini… evident, aranjarea de bilete de avion (mulțumesc, Blue Air, pentru sprijin!), schimbări de ultim moment, în fine, asta contează mai puțin… mă bucur că a ieșit bine, că lumea chiar a fost încântată de București și, sincer, plimbându-mă alături de acești oameni, am încercat să văd Bucureștiul nu prin automatismele deja create, ci prin ochii unul turist în Bucuresti. Și, sincer, cred că Bucureștiul chiar e interesant.

Ani la rând, eram supărat că Bucureștiul nu are o consistență arhitecturală. E un talmeș-balmeș. Nu are consistența Budapestei, a Pragăi sau chiar a Brașovului sau a Sibiului. Fiecare clădire e, practic, din alt film. Centrul vechi a început cumva să fie o enclavă, ceva mai unitar, dar în rest, haos. Prima oară când această părere (negativă) mi-a fost zdruncinată a fost când am ajuns la Montevideo, capitala Uruguay-ului. Și acolo aproape fiecare clădire este din cu totul alt film, și acolo e un talmeș-balmeș ca la noi. Dar orașul acela mi-a plăcut prin haosul său boem și surprizele care îmi apăreau la fiecare colț de stradă. Și atunci am început să văd Bucureștiul cu alți ochi.

Prima oprire a zilei a fost la Dentestet, o clinică medicală modernă din zona Pieței Charles de Gaulle, care e interesată de promovarea turismului medical. Și cred că turismul medical poate fi o nișă interesantă de exploatat. Alții, cum ar fi thailandezii, ungurii sau turcii, fac bani frumoși din turism medical, de ce n-am face și noi?, că avem cam aceleași condiții – doctori buni, prețuri sensibil mai mici decât în Vest, iar cu niște bani poți avea și aceleași aparate ca oriunde în lume.

De la Dentestet, ne-am îmbarcat în autocar și am plecat unde altundeva decât la Palatul Parlamentului. Ne place sau nu, Casa Republicii aka Palatul Parlamentului este un monument mai mult decât impresionant și care atrage turiști din toată lumea. Păcat că nu are un centru turistic ca lumea… sâmbătă dimineața, era o coadă luuuungă și, evident, doar o singură mașină de scanat bagaje. Coada înainta ca melcul (mai ales că noi eram cam 50 de oameni, cu tot cu bloggerii români, organizatori etc.), după mai bine de o jumătate de oră am reușit să trecem cu toții dincolo și să putem vizita Palatul. Nu vă spun prea multe despre Palat, sper că l-ați văzut cât mai mulți, doar că de multe ori imensitatea impresionează și chiar seduce. E totuși o clădire construită cu multe eforturi și toate materialele din interior sunt, în ultimă instanță, românești. Și nu pot spune decât că acest lucru e un motiv de mândrie. Deși am fost de destule ori în Palatul Parlamentului, am avut totuși parte de o surpriză și de o premieră, totodată. Am ajuns sus, pe una dintre terasele palatului, de unde ai tot Bucureștiul la picioare. Este, cred, una dintre cele mai frumoase panorame ale Capitalei noastre, iar mie îmi plac mult panoramele. Pe unde pot, mă urc în clopotnițe, minarete, dealuri, pentru o panoramă, din păcate Bucureștiul nu prea are așa ceva. Înainte de a ajunge aici, unul dintre bloggerii străini m-a întrebat de unde poate să vadă o panoramă a Bucureștiului… Am dat din colț în colț și am zis că, probabil, de sus din Intercontinental (n-am fost la piscina de la etajul 22, am auzit că de acolo e o panoramă excelentă). Dar până să ajung în Inter (cred că, ultima oară, am intrat în el acum vreo zece ani, la o conferință care se ținea ermetic închisă la sala de la etajul 1), am descoperit o panoramă excelentă de pe Casa Poporului… Și vă recomand să n-o ratați, chiar dacă trebuie să dați 10 lei mai mult la biletul de la intrare. Din păcate, terasa arată cam sărăcăcios și e împrejmuită de un gard ieftin de sârmă, dar, ca la noi, evident că gardul are găuri, așa că poți poza în liniște…
Mi-aduc aminte, Ceaușescu, la un moment dat, a retezat coșurile Termocentralei Sud, pentru că “îl zgâriau” pe ochi. Evident, asta a dus la poluarea serioasă a cartierului Berceni, dar asta conta mai puțin în acei ani negri. Acum, sus pe terasă, mi-am dat seama că Nicolae Ceaușescu avea dreptate. Dacă la nivelul solului Bucureștiul este eterogen, la nivelul skyline este aberant de “cuminte” ‒ doar puține construcții “sar” de media orașului – podul Basarab, Intercontinentalul, blocul BCR de pe Calea Victoriei (o altă clădire construită ca bâta-n baltă) și… coșurile de la CET Sud ;). Dar asta contează prea puțin, mi-a plăcut mult să văd Bucureștiul cum nu l-am văzut decât în puținele dăți când avioanele cu care zburam survolau la joasă înălțime capitala României.

De la Palatul Parlamentului, am luat-o pe jos spre Hanul lui Manuc, un local emblematic totuși al vechiului București, dar care arată mult mai bine vara, când terasa e deschisă. Aici am luat masa și am descoperit două locuri noi deschise în Centrul Istoric care merită cu prisosință vizitate – Hanul Gabroveni, unde se află o expoziție minunată dedicată Bucureștiului… pe lângă ecrane, mi-a plăcut mult masa ca de bibliotecă, cu o veioză având vederi și poze alb-negru cu Bucureștiul de altădată. În ciuda părerilor cârcotașe, și în România se fac locuri faine. Și că vorbeam de cărți și de locuri faine, nu pot să nu menționez că Librăria Cărturești de pe Lipscani lasă cu gura căscată orice aficionado de cărți și cultură. Înainte ca bloggerii străini să vină la București, pe grupul de pe Facebook creat am pus un link despre librăria de pe Lipscani de la un articol în engleză. După ce l-au citit, primul lucru pentru care toți băteau din pinteni să-l vadă în București era “librăria încântătoare”. Nu știu cine a gândit-o, dar bravo lui și sper să aibă și succes comercial, pentru că este deja unul dintre punctele de atracție importante din București. Un punct de atracție care întărește faptul că Bucureștiul este totuși un centru cultural de prim rang al Europei Centrale.

Am luat-o apoi pe jos prin Centrul Vechi, pe Calea Victoriei, pentru a ajunge într-un final în Piața Revoluției, unde am preluat eu rolul de ghid… “Ghidușa” noastră, Raluca, s-a născut la două săptămâni după Revoluție, așa că m-am simțit mai în măsură să povestesc ce a fost acolo și atunci… Sfârșitul primei zile a fost în față la Ateneu. Din păcate, din cauza faptului că ne-am mișcat mult mai greu decât ne așteptam (eram totuși un grup masiv, de 50 de oameni), am ajuns cu întârziere, iarorarul alocat vizitării se terminase. Și Ateneul este un alt edificiu superb. Sunt atâtea clădiri minunate în București, voi (mai ales bucureștenii) le-ați vizitat?

A doua zi, ne-am dus la Palatul Cotroceni, un muzeu impecabil pe care sigur nu l-ați văzut mulți (nici eu nu l-am vizitat decât o dată). Cred că în mintea majorității dintre noi Palatul Cotroceni este legat de sediul președinției și te aștepți să poți intra acolo doar dacă te-ar invita Băsescu, Constantinescu sau Iliescu la vreo reuniune a foștilor șefi de stat sau dacă, mai recent, ești amic cu Johannis. Ei bine, nu e chiar asa… în complexul Cotroceni se află și un muzeu național, care presupune și vizitarea fostului palat regal. Dacă ați văzut și v-au plăcut Peleșul și Pelișorul, ei bine, există un Peleș și în mijlocul Bucureștiului – e Palatul Cotroceni, plin cu urme ale monarhiei române și camere de tip Peleș și Pelișor! Din câte știu, nu poți intra însă aici hodoronc-tronc, trebuie să faci o programare telefonică și să te atașezi unui grup format în prealabil. Mai multe amănunte poți găsi aici.

Am vizitat, de asemenea, biserica de la Cotroceni, demolată de Ceaușescu după cutremurul din 1977, dar reconstruită după Revoluție. Dar, cum am spus, Palatul Cotroceni este un obiectiv turistic mai puțin cunoscut care merită să fie vizitat.

Luni, am avut ceva treabă, dar bloggerii au fost la Stejarii, un complex de spa / teren de sport cu care s-ar lăuda orice oraș din lume. Nu am ajuns niciodată aici, am ajuns de altfel cu GPS-ul, că habar n-aveam unde e, dar am stat foarte puțin. În plus, era o vreme mizerabilă, înțeleg că merită vizitată și partea exterioară, nu numai spa-ul, dar pe ploaia aia urâtă numai de plimbare pe afară nu aveai chef :). Cert, o să revin, mai ales că am și primit un voucher-cadou pentru că am fost ales cel mai popular blogger :). Dar să se mai încălzească un picuț și musai mă duc. În plus, până la mijlocul lui mai nici nu prea sunt prin București :).

Și pentru că a fost un weekend teribil de încărcat și de lung, am simțit mai mult decât oricând nevoia de a mă relaxa undeva. Și pentru că îi promisesem Alexandrei că o duc la un spa în București, am sărit în mașină și am plecat la Orhideea Spa, una dintre acele oaze bucureștene în care poți scăpa de stres și de oboseală. Dacă Alexandra s-a băgat la masaj, eu am pendulat între jacuzzi și saună… Recunosc, viața de blogger de travel are avantajele ei :).

Cam asta a fost povestea. Bloggerii de travel străini au plecat în valuri, în funcție de datele la care Blue Air zbura spre destinațiile lor. Cei câțiva care au rămas au fost invitați la o excursie de o zi la Bran și Peleș de către cei de la Travel Maker, care au o excursie perfectă pentru cei care dispun de doar câteva zile de petrecut în București – în fiecare zi, garantat, un autocar pleacă cu turiști străini (cred că 90% dintre ei) spre Peleș, Bran, cu un stop de o oră în centrul Brașovului. Una dintre acele excursii de o zi pe care le caut când ajung undeva, departe, și căreia-i cam duceam dorul în București. De altfel, trebuie să remarc că, încet-încet, antreprenorii încep să ofere excursii tematice în București – din ce în ce mai diverse – de la excursii prin Bucureștiul comunist la excursii pe urmele Bucureștiului evreiesc (una dintre participante era evreică, scrie la Jewish Chronicle și am dus-o să vadă sinagogile bucureștene, dar și Teatrul Evreiesc de Stat, aflat acum în reconstrucție).

A fost un weekend frumos. Pe lângă că am fost bucuros că m-am implicat într-o acțiune de promovare a orașului meu natal și a țării mele în general, am redescoperit Bucureștiul cu alți ochi… cu ochii unui turist care trece dincolo de mașinile parcate haotic sau de alte lucruri negative de care toți “ne bucurăm” sau ne căinăm. Bucureștiul nu e Praga sau Budapesta, dar tocmai de aceea este interesant!

Voi ce credeți?

“#EnjoyBucharest eveniment organizat de Eventur Bucharest în parteneriat cu Bucharest Tourism Board, ARCUB, Primaria Bucuresti şi cu suportul  Telekom Romania, Travelport, Prestige Tours, Blue Air, CDI Transport, Clinica Dent Estet, Mosetti şi Stejarii Country Club. Parteneri Media: Europa FM şi Observator.tv.”

#EnjoyBucharest

Au inflorit florile in Piata Universitatii 🙂

Bloggerii straini au stat in hotelul Intercontinental

Ghida noastra, Raluca Muresan

O vizita la Dentestet

Frumos, modern, occidental

Poti sa ratezi sa vizitezi Palatul Parlamentului ?

Toata gasca in Palat

Acum, o serie de imagini „de sus”: Bulevardul Unirii

Zona centrala

Amintirea lui Ceausescu – biserici ascunse dupa blocuri

Podul Basarab

Biblioteca Nationala

National Arena

Fostul monument al „eroilor” comunisti. Ce o mai fi aici ?

Viitoarea controversata Catedrala a Mantuirii Neamului

Centrul Istoric – work in progress 🙂

Vlad, ctitorul Bucurestiului si fostul palat domnesc

Hanul lui Manuc

Unde am luat masa

O descoperire placuta – Hanul Gabroveni

Imagini cu Bucurestiul de altadata

Una dintre cele mai frumoase librarii din lume

Amsterdam ? Nu, Bucuresti !

Cartoful strapuns sau Monumentul Revolutiei

Biblioteca Universitara si ctitorul ei, Regele Carol I

Simbolul Bucurestiului, Ateneul Roman

Bloggeri de travel romani si straini la plimbare prin Bucuresti

 La Palatul Cotroceni 🙂