Am stat cam mult în București Am revenit din Indochina la mijloc de martie, am dat o fugă până în Covasna la sfârșit de martie, așa că e vremea să o iau din loc. Unde? În Asia Centrală, alături de alți 16 călători, pentru a parcurge Drumul Mătăsii în tura “Haideți cu Imperator pe Drumul Mătăsii” . Am avut ideea acestui tur încă de anul trecut, de când am fost în Uzbekistan și mi-a plăcut foarte mult această țară. Apoi, după ce m-am întors din Iran astă-toamnă, mi-am propus să organizez o excursie sub ideea “Drumul Mătăsii. De la Tashkent la Teheran”.

Așa că am vorbit cu Dragoș de la Explore Travel și ne-am pus pe muncă. Din păcate, cei care s-au opus ideii “de la Tashkent la Teheran” au fost tocmai de la singura companie aeriană care zboară și la Tashkent, și la Teheran. Dintr-un motiv prostesc (da, și pe la Turkish sunt unii proști), au spus că nu pot da bilete dus Tashkent, retur Teheran pentru că cele două capitale sunt în două… zone geografice diferite! Alo, or exista două companii Turkish Airlines? Mă rog, așa că a trebuit să tai segmentul Ashgabat – Teheran, pentru că geografii de la compania turcă au hotărât că Turkmenistanul și Uzbekistanul sunt totuși în aceeași zonă geografică. Slavă lui Allah.

Așa că mâine voi pleca pe Drumul Mătăsii, în direcția Tashkent. Vom avea un timp de tranzit destul de serios de câteva ore, așa că vom avea timp să ne plimbăm un pic prin incredibilul oraș care este Istanbul. Evident, nu vom avea timp de a descoperi ceva nou, probabil vom hălădui tot prin peninsula istorică, eventual și prin bazarul egiptean cu mirodeniile lui fabuloase, mă voi uita la pescarii de pe podul Galata. Sau cine știe ce idee îmi va mai veni acolo. Evident, totul depinde și de vreme :). Dar voi fi fericit că voi revedea acest oraș genial!

După aceea, va fi lungul salt spre Asia Centrală. Vom fi însă la Tashkent după circa patru ore și, după alte patru ore pe care, probabil, le vom pierde în vamă, vom ajunge la hotel pentru un pic de somn :). Tashkentul nu este unul dintre orașele istorice ale Uzbekistanului. Și el are o istorie multiseculară, dar nu a fost unul dintre acele orașe în care istoria și-a lăsat amprenta, cum sunt Samarkand, Bukhara sau Khiva. Dar și Tashkent merită vizitat – are câteva monumente islamice importante, dar, mai ales, îți dă o idee asupra Uzbekistanului modern postsovietic, cu bulevarde largi, o piață fastuoasă plină cu fântâni și verdeață, baruri și terase. Și merită să percepi un pic Uzbekistanul modern, înainte de a te afunda în Uzbekistanul istoric.

Următorul popas va fi Samarkand, unde se află una dintre cele mai spectaculoase piețe de arhitectură islamică din lume, mult-cântata Piața Registan. Flancată de trei fațade imense cu faianță colorată, Registanul este într-adevăr unul dintre acele locuri pe care trebuie să le vezi pentru a realiza că există. Când am ajuns în Samarkand, evident că asta aveam în minte, parcă eram un țânțar atras de lumină… băteam din pinteni să merg la Registan. Ei bine, marea surpriză nu a fost Registanul pe care îl “știam” cât de cât din zeci de filme documentare, ci alte monumente – moscheea în care este îngropat Timur Lenk, dar mai ales cimitirul cu zeci și zeci de morminte fastuoase drapate în faianță colorată. Data trecută, l-am vizitat la apus, de abia aștept să-l revăd acum în plină lumină :).

Va urma, evident, Bukhara, un alt oraș de poveste, de o poveste cu negustori bogați și emiri puternici locuind în palate fastuoase. Am descoperit cele două Bukhara – Bukhara palatelor și moscheilor impresionante, dar și Bukhara negustorilor “obișnuiți” locuind în medine cu alei înguste, unde acum se află numeroase guest house-uri găzduite în vechile case de negustori evrei. Și cum vom locui într-o astfel de casă tradițională negustorească, la două minute de mers în mâini de unul din iazurile orașului, nu voi rata să trag un fum de shisha pe seară în jurul iazului, în timp ce moscheea de lângă iaz este inundată de lumini. Încă mi-aduc aminte de acea seară magică :).

Ultimul stop în Uzbekistan va fi într-un oraș mai puțin cunoscut, dar care pentru mine este magic. Da, înainte de a ajunge în Uzbekistan auzisem de Samarkand și Bukhara ca fiind splendide și încărcate de istorie și citisem în Lonely Planet că ar trebui să vizitez și Khiva. Dar m-am îndrăgostit iremediabil de Khiva. De ce? Pentru că dacă Bukhara și, mai ales, Samarkand sunt niște orașe moderne cu oaze medievale (mai mult Bukhara, decât Samarkand, care are plusul monumentalității), Khiva a rămas încremenit în istorie. Este orășelul unde te aștepți în orice moment să intre peste tine o caravană încărcată cu mirodenii, unde vei vedea cavalerii islamici călare și îmbrăcați în zale, galopând, sau te vei ascunde la vederea mărețului emir înconjurat de gărzi. Khiva este practic neschimbat de sute de ani (exceptând că acum are ceva curent electric ici și colo, precum și câteva locuri cu wi-fi). M-am urcat în cel mai înalt minaret și nu am avut nevoie de niciun efort să-mi închipui cum arăta orașul ăsta în secolul al XVI-lea. Orașul ăsta ESTE în secolul al XVI-lea.

După Khiva, vom trece în Turkmenistan. Dacă în Uzbekistan am fost astă-vară, în Turkmenistan va fi o premieră. Da, Turkmenistan va fi țara nr. 101. După ce vom trece granița care e pe undeva pe lângă Khiva, vom vizita urmele orașului Konye Urgench, care, ca și celelalte trei orașe istorice uzbece, a fost capitala unui emirat. Ghinionul lui? A fost ras de pe fața pământului de Timur Lenk, iar orașul nu s-a mai refăcut de atunci, dar încă există niște monumente atât de importante, că până la urmă UNESCO a inclus vechiul oraș pe lista patrimoniului mondial.

De aici, va urma partea de aventură. Dacă până aici vom merge doar pe șosele (chiar autostrăzi, ici și colo), vom părăsi șoseaua în mașini 4×4 prin deșert, pentru a ajunge la celebra Gură a Iadului de la Derweze… o crăpătură în pământ plină cu gaze, căreia niște geologi sovietici i-au dat foc în 1971 și de atunci arde. Cei care au fost acolo mi-au spus că, noaptea, este o imagine cu adevărat de neuitat, așa că, evident, vom rămâne aici să înnoptăm în niște iurte sau corturi, sau ceva similar. A doua zi, în drum spre civilizație, vom vizita zona rurală deșertică, dar și ruinele primei capitale a partilor, cei care în primele secole de după Isus au refăcut și condus Persia Antică până la cucerirea arabă. Prima capitală se numește Nissa, este relativ aproape de Ashgabat și nu poate fi ratată.

Vom avea apoi o zi de descoperit și capitala de marmură a Turkmenistanului, cu statui de aur care se învârt după soare și alte numeroase extravaganțe. Sper să vedem și celebrii cai “metalici” din rasa Akhal Teke, al căror păr strălucind în soare pare să-i facă metalici :).

Vom reveni acasă apoi via Istanbul, dar cu un tranzit scurt de o oră și un pic prin aeroportul Ataturk. Cam asta vom vedea. Cum Internetul merge prost în Uzbekistan (și, probabil, mai prost în Turkmenistan), nu știu câte poze voi putea să încarc pe blog, sigur voi mai băga ceva pe Facebook. Dar ce vă asigur este că vor continua articolele zilnice… sunt deja scrise și programate :). Așa că vă aștept în continuare pe blog

Imagini Drumul Mătăsii

De la Tashkent la Ashgabat

Piata Centrala din Tashkent

Zona pietonala cu terase si ceva magazine… dar si evident, comert ambulant

Samarkand – un colt al pietei Registan

Cimitirul din Samarkand

Intrarea in palatul emirului din Bukhara

Si o parte din zona veche

Mirodenii in piata din Bukhara

Khiva ca in 1001 de nopti

 Cam asa arata orasul vazut din cel mai inalt minaret !