În fine, am ajuns să scriu și despre cea de-a treia țară central-americană în care am fost astă iarnă – Nicaragua. Sincer, nu mă așteptam la prea multe. De fapt, Nicaragua îmi era necunoscută. Nu știu pe nimeni să fi fost în Nicaragua și să-mi spună cum e. Și mai bine că n-am știut. Pentru că am descoperit o țară care mi-a plăcut la nebunie. Dupăvreo 20 de zile prin Panama și Costa Rica, regăseam America Centrală aia pe care o visam, colorată, cu autobuze școlare nord-americane colorate, cu sfinți și orașe coloniale, cu vulcani fumegând și, de ce nu, cu prețuri de Asia de Sud-Est. Nicaragua a fost a 100-a țară pe care am vizitat-o. Și nu se putea una mai potrivită pentru cifra rotundă!

Am intrat în Nicaragua, pe jos, din Costa Rica… între cele două puncte de frontieră, am luat o velo-ricșă care mi-a adus aminte instantaneu de India, iar după ce am făcut câțiva pași în Penas Blancas, orașul de pe graniță, am realizat că o să-mi placă la nebunie. Am luat un chicken bus până la Rivas (1 dolar), de acolo, un taxi până pe malul lacului Nicaragua (un lac cât o mare!), de unde am luat ferry-ul spre Ometepe, insula născută de doi vulcani în mijlocul lacului mare. Pe ferry, media de vârstă a turiștilor căzuse abrupt de la circa 40 – 50 de ani în Costa Rica la maximum 20 de ani. Reveneam în lumea backpackingului. După ce am bătut insula pe motocicletă, am revenit pe continent pentru a descoperi orașul nobiliar Granada și, după ce am mers și pe marginea vulcanului activ Masaya, m-am mutat la Leon, orașul colonial-proletar, mama oricărei Revoluții în Nicaragua. Iar la final, am făcut-o și pe asta – m-am dat cu placa pe vulcanul Cerro Negro. Ce m-aș mai fi dus mai departe, spre Salvador și Honduras, dar trebuia să mai las ceva… pentru a putea să mă întorc în Nica!

Când să mergi în Nicaragua

Iarna, iarna, iarna. Este sezonul secetos, practic am avut doar câteva cu nori din cele opt zile petrecute în Nica și o ploaie rapidă de vară de o oră în Leon. Înțeleg că vara, când vin ploile, sunt precipitații zilnice. Pe coasta caraibă însă, sezonul ploios este non-stop.

Cum ajungi în Nicaragua

Complicat. Nu există nicio companie care să lege direct Nicaragua de Europa, nici măcar Iberia. Dacă vrei să eviți SUA, poți zbura cu Air France ori KLM la Panama și de acolo cu Copa până la Managua. Sau să faci ce am făcut eu – autobuzul de-a lungul gringo trail prin Costa Rica și retur cu avionul în Panama pentru zborul spre casă. Există autobuze directe Managua – San Jose sau poți să treci granița pe jos, luând autobuzul doar până la graniță.

Cum călătorești prin Nicaragua

Cu avionul – Nica nu are o companie națională cu rute internaționale, ci una micuță, cu avioane având câteva locuri, care zboară doar pe rute interne – La Costena (cred că totuși zboară și la Tegucicalpa, în Hondurasul vecin). La Costena e folositoare cel mai probabil să zbori pe coasta caraibă sau de fiță pentru zborul de 20 de minute (și de 100 de dolari) între Ometepe și Managua.

Cu autobuzul – Nicaragua are o flotilă eterogenă de autobuze și microbuze care bântuie peste tot – poți găsi atât school bus-uri nord-americane scoase la pensie de liceele din nord, cât și autobuze cu aer condiționat modern (chinezești, ce crezi?). Pe ici, pe colo, cum am fost în zonele satelor albe, am luat tuk-tuk-ul (da, din acela thailandez), dar poți găsi diverse combinații (nici taxiul nu e scump, am dat 20 de dolari pentru trei persoane pentru vreo 100 km). Atenție – nu există autobuze publice directe între cele două orașe-star ale țării – Granada și Leon. Istoria Nicaraguăi este marcată de războiul necontenit dintre Leonul liberal și Granada conservatoare și se pare că nu se suportă nici acum… nici măcar să aibă o cursă de autobuz directă, e musai să schimbi la Managua UCA!

Dacă preferi, exista și shuttle-uri ceva mai scumpe, dar destul de limitate. Ajută de la și la aeroportul Managua și dacă ți-e lene să-ți cari bagajele 25 de metri între autobuzul de Granada și microbuzul de Leon :).

Ce am vizitat în Nicaragua

Să trec în revistă principalele zone

Ometepe – o bună parte din teritoriul Republicii Nicaragua este apă – lacul Nicaragua, o adevărată mare internă! Orice lac are și niște insule, iar din apele de culoarea ceaiului răsar doi vulcani spectaculoși… aceasta este insula Ometepe!

Granada – orașul colonial șic al Nicaraguăi, plin de terase și de clădiri pe care le poți cataloga ca mici palate. Pe aici, încă trec caleștile cu cai, poți descoperi patio-uri pline de flori și de palmieri, dar și să urci vulcanii de lângă ei.

Leon – orașul liberal, de stânga, al țării este locul unde poți afla mai multe despre Revoluția Sandinistă din 1979, care a alungat una dintre cele mai odioase dictaturi din America Centrală – cea a dinastiei Somoza. Însă pe lângă clădirile puțin decrepite, dar încântătoare din Leon, poți să faci și marea nebunie de a folosi un vulcan pe post de derdeluș, în ceea ce se numește “volcano boarding”.

Viza de Nicaragua

Nu ai nevoie de viză de Nicaragua, ci doar de pașaport valabil. Se plătesc niște taxe când intri în țară, pentru “promovarea turismului”…

Cazarea

Unde am stat

Hospedaje Soma – nici nu se putea să stau mai bine în prima zi de Nicaragua. O curte imensă plină de iarbă și de copaci, hamac, păsări, liniște. Și, în plus, oamenii de la recepție absolut geniali… am vrut să merg să vizitez insula pe motocicletă și nu într-o mașină cu aer condiționat, în 5 minute mi-au găsit șoferul-ghid și motocicleta… în plus, de mult nu am mai râs atât de mult. Dubla costă 35 de dolari.

La Pergola Granada  – o vilă colonială într-un oraș cu ștaif la doi pași de zona pedestră cu restaurant și baruri. Patio-uri pline de palmieri, o piscină, o atmosferă din altă vreme. Parcă ar fi fost păcat să stau în alt tip de locație… De altfel, orașul e plin de zeci de astfel de case coloniale transformate în hoteluri. Dubla este 50 de dolari.

Hostelul Malinche  – deținut de un cuplu tânăr și supersimpatic cu doamna vorbitoare de engleză, m-am simțit ca și cum aș fi stat la un leonez acasă. Ne-a aranjat cu eficiență orice voiam (de la spălat rufe la datul cu sania pe vulcan)… Halatul? 18 dolari dubla, așa, de plecare spre Panama cea scumpa 😉

Banii / schimbul valutar în Nicaragua

Nicaragua are o valută proprie, se numește cordoba (după numele conchistadorului care a fondat cele două orașe frățești, dar dușmane de moarte – Leon și Granada). În paralel însă, circulă și dolarul, cu care poți plăti oriunde. Rata oficială era de 1 USD = 26 cordoba, dacă plăteai în dolari cursul folosit era în general de 1 USD = 25 cordoba. Nu am schimbat bani, am scos fără probleme cordobas din ATM-uri , iar în ultimele zile când voiam să scap de cordobas, am plătit totul în dolari.

Securitatea în Nicaragua

Acum 25 de ani, mitralierele încă omorau mii și mii de nicaraguani în războiul dintre Nicaragua și trupele Contras finanțate ilegal de regimul de tristă amintire (pentru centro-americani) al lui Ronald Reagan (și de veselă aducere aminte pentru est-europeni). Deși Nicaragua a fost răvășită de război civil timp de decenii, acum nu mai e o problemă. Înțeleg că nu e bine să te plimbi pe jos prin Managua prin zona distrusă de cutremurul din 1972 și că trebuie să eviți granița cu Hondurasul (care se mândrește cu titlul recent de cea mai nesigură țară din lume), dar, în rest, nivelul de siguranță este foarte OK. Evident, trebuie să fii atent.

Limba

Învață spaniola. Chiar și în zonele foarte turistice, nu foarte multă lume vorbește engleza. Vei supraviețui fără a vorbi spaniolă, dar de preferat să habla un poco!

Mâncarea

Mâncarea națională este celebrul gallo pinto (orez și frijoles, un soi de fasole neagră) de care te vei lovi peste tot. Pentru cea mai bună mâncare nicaraguană, du-te seara în piața din spatele catedralei din Leon, pentru grătare!

Internetul în Nicaragua

Găsești prin hoteluri și numeroase restaurante sau baruri, nu este o problemă. Viteza este rezonabilă.

Dacă ați fost prin Nicaragua și aveți mai multe ponturi, vă rog să le adăugați aici, la comentarii. Iar dacă aveți de gând să mergeți și aveți întrebări… nu ezitați să le puneți :).

Vulcanul Conception de pe insula Ometepe. Zici ca erupe !!!

Am vizitat insula pe motocicleta 🙂

Un apus de soare greu de uitat

Arhitectura coloniala – Granada este o bijuterie

Pe malul vulcanului activ Masaya

Dupa ce m-am dat pe „derdelus” pe Cerro Negro

O biserica din Leon

Asa am trecut granita din Costa Rica spre Nicaragua 🙂

Hosepade Soma pe insula Omotepe

Desayuno …. bueno !

Hotel La Pergola din Granada

Si unul din patio-urile sale

Simpaticul cuplu de la Hostal Malinche

Si locul unde luam micul dejun

I love chicken buses !

 Ferry-ul de Ometepe