Distribuie articolul:

Franța este una dintre primele țări pe care le-am vizitat. Evident că o aveam în vizor. Din istorie, învățasem despre ajutorul de neegalat pe care ni l-a dat pentru construcția noastră statală (începând cu Unirea Principatelor și terminând cu Marea Unire și cu garanțiile de securitate interbelice), apoi, în perioada de după Revoluție, fusesem inundați de un val de francofonie iscat în special de președintele Francois Mitterand (între timp, Franța a renunțat la veleități de mare putere, cel puțin culturală), așa că era normal să-mi doresc să ajung în Franța. În plus, de la Maastricht, din sudul Olandei, unde eram student, până la fruntariile Franței nu se interpunea decât mica Belgie (iar zona francofonă începea la 25 km Sud de Maastricht). E drept, pe vremea aceea mi se interpunea și viza franceză, dar, până la urmă, am reușit să iau o viză de tranzit de la consulatul francez din Amsterdam… iar apoi au urmat trei zile în care n-am dormit prea mult, pentru că am alergat, în lung și în lat, prin Parisul pregătit de Crăciun. Mă rog, au fost niște sentimente puternice și e o amintire de neuitat, o puteți citi aici

Dar să vă povestesc care sunt cele mai faine locuri din Franța pe care le-am văzut (nu mă pot lăuda că am văzut-o pe toată, dar am fost în destule locuri.

Paris ‒ Am fost de nu știu câte ori, o dată am stat o săptămână întreagă și mai am nu știu câte colțuri de vizitat – palate, bulevarde, muzee, stadioane (da, am fost și la meci în St. Denis), biserici, panorame geniale (și nu numai din Turnul Eiffel), restaurante, spectacole (cu sau fără sâni goi), Parisul este un oraș genial. Știu că mulți mă vor contrazice, dar mi se pare mult peste Londra. E drept, Londra e mult mai cosmopolită, poate și pentru că engleza este limba Planetei, dar Parisul are mai mult șarm. Franțuzesc.

Valea Loirei – personal, sunt pasionat de istorie și de structuri istorice. Îmi place să mă cațăr pe creneluri de cetăți și să casc gura la bogății ascunse în palate. Așa că atunci când am ocazia să văd un castel, de obicei nu o ratez. Iar când pe o suprafață destul de restrânsă se află unele dintre cele mai frumoase palate ale Europei, cum aș fi putut rata așa ceva?

Carcassonne – ați auzit de orașul ăsta? Posibil, nu toți dintre voi, pentru că nu are, evident, faima Parisului, a Lyonului sau pe cea a Marsiliei. Dar este tipul de oraș pe care îl ador, orașul-cetate medievală care nu a fost schimbat de sute de ani. Așa cum iubesc Sighișoara, Gjirokaster, Veliko Trnovo, Yazd sau Khiva, pentru că sunt orașe-muzeu de istorie, așa iubesc Carcassonne. Este un oraș-cetate cățărat trufaș pe un deal în sudul Franței, nu foarte departe de Toulouse, și pe care l-am savurat (alături de 5.000 de englezi beți-criță) în timpul Campionatului Mondial de Fotbal din 1998. Nici eu nu știam de el, am văzut niște poze la biroul de informații turistice din Toulouse și m-am dus până acolo. Și mi-a rămas în inimă.

Avignon – Sur le pont d’Avignon, on y danse, on y danse. E un cântec pe care e imposibil să-l eviți la lecțiile de limbă franceză din copilărie, că ești în România, Franța sau Vietnamul de Nord. Dar te face să-ți rămână în minte orașul Avignon și bine face. Avignon a fost reședința papilor în perioada în care au fost târâți de la Roma în sudul Franței de monarhia de la Paris, iar aici au construit un mic Vatican, e drept, mai arhaic. În zilele noastre, orașul este luat cu asalt în timpul Festivalului de Teatru, din câte știu eu ‒ cel mai mare și mai trend-setting din Europa. Dar chiar dacă nu ajungi în timpul festivalului, Avignon merită, cu vârf și îndesat, vizitat.

Cote d’Azur – alături de Elveția, este probabil prima destinație turistică din istorie și pe bună dreptate. De aceea, pe malurile azurii ale Mediteranei au răsărit sate pline de case pompoase și de palate incredibile. Mai sunt niște sate istorice cățărate pe vârfuri de munte, de unde panoramele sunt o nebunie. Am revenit după mulți ani pe Coasta de Azur astă-toamnă și am avut parte de niște zile minunate. Puteți să citiți mai multe aici.

Ohoho, ar fi mai multe locuri în care am fost și care ar merita menționate – fie că e vorba de Bordeaux cu regiunea viticolă adiacentă, fie de micul oraș Albi și istoria sa cathară, de Annecy, mica Veneție din Alpii Francezi, ori de Marseille, cel mai arab oraș al Franței (sau unii susțin că e cel mai francez oraș al Maghrebului), dar vreau să mă limitez la locurile care chiar m-au fermecat și m-aș întoarce oricând. Dacă aș reveni în Franța, cred că mi-aș dori să ajung la Mont Saint Michel (ale cărui poze mă obsedează) și să răscolesc mai mult Catalonia franceză.

Voi pe unde ați fost prin Franța și v-a plăcut la maximum? Ce să adaug pe listă?

Excursii organizate în Franța

Deși este relativ ușor să călătorești prin Franța, care are o infrastructură de transport de nota 10, mulți optează pentru tururi organizate, pentru a vedea mai multe, în care ghizii le pot spune nu numai despre istoria locului X sau Y, ci și câteva despre țara pe care o vizitează, despre problemele ei curente, despre cum e să trăiești acolo. Paralela 45 are o serie de circuite (atât cu autocarul, cât și cu avionul) cu prețuri începând de la 445 de euro (pentru Eurodisneyland), care acoperă multe dintre locurile despre care am scris. Aruncați o privire aici și veți găsi multe configurații.

Când să te duci în Franța

Cam oricând poți merge în Franța. Personal însă, prefer primăvara – vara, când ai șanse mult mai mari să prinzi multe zile însorite și calde. Franța are un climat temperat–umed, influențat de proximitatea Atlanticului, așa că, mai ales toamna și iarna, plouă la greu. Evident, în sud va fi mult mai soare și mai uscat decât în nord (am fost pe Coasta de Azur în jur de 1 noiembrie și m-am plimbat în pantaloni scurți, ba chiar am intrat în mare, în timp ce la TV vedeam un Paris întunecat și inundat de ploaie).

Cum ajungi în Franța

Posibilități, gârlă – există nu știu câte zboruri zilnice directe între București (și alte orașe din țară) și Paris operate de WizzAir (București, Cluj-Napoca, Tîrgu Mureș, Timișoara), Blue Air (București, Bacău), Air France și Tarom (București). Blue Air și Tarom (vara) mai operează zboruri între București și Nisa. Mi se pare însă straniu că nu mai există zboruri între aeroporturile românești și alte aeroporturi franceze în afara Parisului. Înțeleg că Paris înseamnă jumătate din Franța, dar cred că ar mai fi loc de zboruri și spre alte destinații, cum ar fi Toulouse, Lyon, Bordeaux și chiar Marsilia.

Limba vorbită în Franța

Evident, franceza este peste tot, a doua limbă ca importanță fiind araba. Engleza nu este vorbită decât în zonele foarte turistice și nici pe acolo, așa că n-ar fi rău să puneți mâna pe o carte de franceză, înainte de a pleca spre Hexagon.