Acum vreo luna, ma trezesc cu un mail. O agentie de PR ma invita pentru un weekend un pic prelungit (adica, plecare de joi dupa-amiaza), sa descopar Mehedintiul. In cazul meu, nu era sa-l descopar, ci sa-l redescopar, in ultimii trei ani, am mai fost de doua ori, dar de fiecare data e o adevarata placere sa descopar acest plai minunat unde Dunarea penetreaza baricada de piatra a Carpatilor. Acolo, in Cazane sau in Clisura, sau Portile-de-Fier, sau cum i s-o mai spune e unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania. Microclimatul similar celui mediteraneean face ca pe aici sa se gaseasca vegetatia similara cu cea mediteraneeana, iar imaginea muntilor cu Dunarea la picioare e pur si simplu de neuitat… de altfel, exista cateva colturi (cum e cel de mai sus de pensiunea Septembrie) unde zici ca esti in Croatia, pe coasta dalmata. Si asta spune totul.

Am pus mana sa citesc programul. Daca in datile precedente am dormit la una dintre pensiunile supersimpatice din Clisura, de data asta urma sa dormim in hotelul Continental, din buricul targului mehedintean. Ha… interesant. Datile trecute, am savurat orasul din fuga masinii, poate merita sa vad si ce e prin resedinta judetului Mehedinti. In plus, sa va impartasesc si ceva personal. Bunicul meu matern provine dintr-o comuna aflata la vreo 12 km de Turnu Severin, comuna Malovat, in care nu am ajuns vreodata. Si iata o ocazie buna sa descopar satul bunicului. Asa ca am spus de la bun inceput DA.

In general, tipul acesta de tururi, numite si FAM trips (nu vine de la Family, asa am crezut si eu, ci, de fapt, de la familiarization :)) sunt organizate de diverse institutii sau agentii de turism, sau birouri de promovare, sau ceva similar. Asa am crezut si eu. Ma asteptam ca evenimentul sa fi fost pus la cale de Consiliul Judetean (cum a fost si cel din 2012, cand am ajuns pentru prima oara in judetul  lu’ bunicu’) si chiar am fost ferm convins de asta, mai ales ca am avut parte si de o mica receptie in Palatul Administrativ al Orasului, la Consiliul Judetean. Ei bine, in cazul de fata aveam sa aflu ca era vorba de o initiativa privata a unui consilier judetean, Ionut Sibinescu, care a decis sa-si promoveze judetul prin intermediul blogosferei. Proiectul lui este din trei pasi – In primul pas, fotograful Victor Gheorghita s-a dus prin Mehedinti, unde, gasind povesti si plaiuri de poveste, le-a imortalizat. In primavara, cele mai frumoase fotografii au fost prezentate la un eveniment de la Hotelul Continental din Bucuresti. Pasul al 2-lea e cel la care am participat – mai bine de 20 si ceva de bloggeri au venit sa descopere Mehedintiul, iar pasul al 3-lea va avea loc la sfarsitul verii, cand in Mehedinti va avea loc o tabara de fotografie… iar oportunitati de fotografie sunt, ioi, ioi, ioi, cate!

Asa ca, joi dupa-amiaza, ne-am imbarcat intr-un autocar si am purces spre Mehedinti, drum lung, vreo 5 ore, ca, vorba aia, autostrada e doar pana la Pitesti. Am poposit si pe la Slatina, pentru o limonada si inghetata de la Atletul Albanez (ar fi fost o blasfemie sa nu fi oprit aici) si asa, mai pe seara, am debarcat la hotelul Continental din Turnu Severin. Un hotel plin de contradictii – feronerie scumpa si faina, cazi de pe vremea dacilor, camerele aranjate cu gust pe un ton albastru, ferestrele bine ancorate in niste cuie si holsuruburi de numai Allah sau Dumnezeu le tinea in picioare… Oricum, nu pot sa nu remarc ca am avut norocul sa am camera cu ferestrele spre Dunare… asa ca fiecare dimineata trezita a fost o dimineata cu zambetul pe buze :). De la fereastra mea, admiram albastrul Dunarii, deranjat din pacate mult prea rar de vase (dar intr-o dimineata am vazut doua vapoare de croaziera, unul in susul Dunarii, altul in josul lui – cool, iata, se misca ceva si pe planul turismului danubian).

Dar hai sa luam la pas ce am descoperit prin Turnu Severin. In primul rand, m-a izbit linistea mormantala… Indiferent de era vineri sau duminica dimineata, o liniste absoluta invaluia centrul. Daca esti stresat si vrei un loc unde sa-ti tiuie linistea in urechi, nu trebuie sa mergi in cine stie ce colt nedescoperit de munte, du-te in centrul municipiului Drobeta Turnu Severin! Orasul este surprinzator de bine pus la punct, sincer, cred ca ar trebui sa fie un exemplu pentru multe orase mai cu staif si pretentii din Romania – spatiile verzi ample si amenajate, centrul bine aranjat, fantani arteziene – una mare si spectaculoasa in centru, dar si un bulevard cu niste fantani mai discrete, insa cochete. Fostul turn de apa construit cam acum 100 de ani este azi un centru cultural de unde poti admira intreaga panorama a orasului, iar luminatia de noapte m-a facut aproape sa-l confund cu turnul Galata din Istanbul ;). Am fost foarte surprins sa vad voiosia cu care se lucra la restaurarea vechii cetati medievale de pe malul Dunarii (ati mai vazut voi santier in plina activitate duminica dimineata si intreaga sambata? Eu, doar prin la Dubai si Shanghai, ca la Bucuresti, linia tramvaiului 30 va fi finalizata la cativa ani dupa ce se va inaugura Maglevul Beijing – Paris). Teatrul, care este, probabil, bijuteria arhitecturala a Severinului, continua insa sa fie in reconstructie (era si acum vreo trei ani) si, probabil, va mai fi o perioada, ca acolo n-am vazut vreo miscare, dar, si asa, merita cateva poze.

Am descoperit un oras adormit. Inteleg ca e cam deprimat dupa El dorado-ul embargoului iugoslav, cand milioanele de marci germane s-au cam dus pe apa Sambetei, in loc sa fie investite in ceva care sa relanseze orasul, si de atunci orasul a ramas asa, visand la vremurile de aur ale embargoului (uite, si Clujul ar fi putut sa planga in hohote dupa era Caritas, dar mi s-a parut mult mai voios). Prin centru, desi, cum ziceam, arata superbine, de abia daca gasesti doua locatii cu staif – una fiind restaurantul Marco Polo, in care am si mancat in doua randuri.

L-am intrebat pe Ionut despre proiectul insulei Simian. Insula Simian este un ostrov in mijlocul Dunarii, il vedeam in fiecare dimineata de la fereastra si pe care au fost mutate ce a ramas din legendara insula Ada Kaleh scufundata in apele Dunarii cu ocazia construirii barajului de la Portile de Fier. Acum doi ani, asistam la o triumfatoare conferinta de presa in Palatul Administrativ, unde ni s-a prezentat planul, e drept, cam futurist, dar atat de sexy al insulei Simian – o pasarela care sa lege insula de Severin, port pentru vase de croaziera, centru cultural multicultural, diverse atractii turistice si, nu in ultimul rand, cazinouri. Proiectul este “too good to be true” si era gandit de un neamt, pare-se, pe bani europeni. Din pacate, planul a ramas pe hartie, daca ar fi fost realizat, ar fi fost cu adevarat un carlig pentru multi, multi turisti… dar, cine stie, insula Simian e inca acolo, la fel de parasita, poate ca la un moment dat cineva o va folosi.

Va ziceam de Turnul de Apa. Asta chiar e un proiect de nota 10… Chiar a fost restaurat magistral si cred ca e unul dintre putinele locuri cu panorama din vreun oras in care am urcat si accesul era gratuit! Spatiile din turn sunt generoase, acum sunt diverse expozitii de caricaturi sau de desene ale unor copii de liceu, dar sigur se pot face mai multe :).

In fiecare seara, am luat o gura de aer prin parcul central, uitandu-ma la jocurile de lumini colorate care insufleteau zona… din pacate, nu prea aveam cu cine sa impartasesc aceste jocuri de lumini… Da, egoist vorbind, este unul dintre cele mai relaxante centre, dar parca merita ceva mai multa animatie pentru ca, se simte in aer, s-au investit nu numai bani, ci si pasiune. Si ca vorbind de pasiune, asta am simtit si in cuvintele lui Ionut… am simtit o pasiune pentru orasul lui si pentru judetul lui. Evident, omul fiind politician, in primul moment ai un sentiment de ezitare, dar ascultandu-l in aceste trei zile in care a fost alaturi de gasca de bloggeri (majoritar) bucuresteni, am simtit pasiunea pentru Mehedinti si dorinta ca aceste locuri, cum ziceam, de un farmec aparte, sa fie mai cunoscute si descoperite de mai multa lume… si, poate, alaturi de turisti, vor aparea si niste oameni cu idei de investitii bune si asa, incet, incet, poate se va mai trezi la viata o comunitate adormita care traieste din Western Union la o tuica olteneasca la intrarea in bloc.

Prima zi a fost la fel de linistita ca si orasul insusi – niste discursuri la Consiliul Judetean, o plimbare prin parcul Crihala, admirarea fotografiilor lui Victor (care, apropo, sunt chiar faine!), o lansare de carte la Turnul de Apa. Eu am ratat lansarea, ca aveam aranjat sa merg la Malovat, in satul bunicului. Dar Malovat e ca Las Vegas. Ce s-a intamplat in Malovat ramane in Malovat :). Asa ca, in episodul urmator va promit sa va povestesc despre Clisura, Topolnita, zona Baia de Arama si alte locuri frumoase rau… si despre o deturnare in judetul vecin, Caras – Severin pentru a descoperi cea mai frumoasa si cu potential ruina din Romania – nefericita statiune Baile Herculane!

Proiectul #prinMehedinti a fost pus la cale de consilierul judeţean Ionuț Sibinescu pentru a oferi unui grup de bloggeri bucureşteni ocazia de a vizita cele mai importante atracții turistice din judeţul Mehedinți.

Imagini Mehedinti

Daca cineva scrie la laptop in autocar, e o mare probabilitate sa fie blogger 😉

Receptia de hotel Continental… nu arata rau

Si camera… pana treci la amanunte 😉

De la fereastra mea, se vad Dunarea si Serbia

Insula Simian … putea sa fie ceva ca la cinema

Monumentul eroilor – chiar inspirata idee

Ionut Sibinescu, la deschiderea expozitiei #PrinMehedinti din Palatul Administrativ

Noua imagine a #PrinMehedinti

O cladire magnifica – Teatrul ! Sper sa fie gata in curand

In schimb, Arhiepiscopia este functionala si stralucitoare

La pas, prin Parcul Crihala

Unde exista si un pavilion cu poze facute de Victor

Turnul de apa … chiar frumos restaurat

Turnu Severin vazut de sus

Dunarea intre Severin si Serbia

Expozitie de caricaturi in turn

Bun, bun la restaurantul Marco Polo

Cum v-am zis… ce se intampla in Malovat, ramane in Malovat 🙂

Turnu Severin by night… mi se pare o idee reusita ca in acelasi parc sa gasesti statuia imparatului Traian

si a regelui Decebal

Si noaptea, turnul arata genial !

Jocuri de apa si lumina