Sunt cateva locuri pe care, ca romani, trebuie sa le vezi cel putin o data in viata. As zice Delta, castelul Peles, triunghiul Sibiu – Sighisoara – Brasov si Cazanele Dunarii. Pentru ca sunt incredibile. De fiecare data cand le vad (personal, am avut ocazia sa le vad de cateva ori, dar de fiecare data am ramas la fel de vrajit). Iar cand am fost invitat la #PrinMehedinti, evident ca ochii mi-au lucit… ce fain ca reveneam in Clisura Dunarii (sau Cazane, cum ii mai spune locului).

Am descoperit Cazanele acum cativa ani, tot intr-un infotrip. Asa ca am revenit prompt cateva luni mai tarziu, pentru a admira pe indelete aceasta zona absolut speciala. Am urmarit mersul Dunarii de pe mal, am descoperit coltisoare care mi-au adus aminte de coasta dalmata, am facut ture cu barca pe Dunare si m-am relaxat la numeroasele pensiuni care mai de care mai simpatice de pe malul nostru. Iar experienta asta merita de fiecare data cand ai ocazia.

Am plecat dimineata din Turnu Severin spre Clisura. Dupa ce strabatem orasul, dupa cativa kilometri ajungem pe malul Dunarii, iar drumul acela e genial. Am trecut pe langa hidrocentrala Portile de Fier (am vazut-o data trecuta), unde o mana de oameni produc o buna parte din curentul electric al Romaniei (si Serbiei). Am remarcat ca pe partea romana avem un turn de control mai modern decat al sarbilor, deh, noi suntem in Europa, dar si o lozinca ramasa pe un zid de pe vremuri – Traiasca Republica Socialista Romania 🙂 .Si apoi, am luat-o prin dreptul fostei insule Ada Kaleh, acum inundata de barajul care se intinde, hat, pana la varsarea Tisei in Dunare, si iata-ne in Defileul Dunarii. E greu sa nu stai cu ochii pe geam aici. Am facut o oprire langa o statuie cam stranie pentru a fotografia panorama Orsovei, cel mai mare oras care a fost reconstruit dupa cresterea nivelului Dunarii (pentru baraj, au fost inundate numeroase localitati, inclusiv centrul istoric al Orsovei) si apoi, am luat-o spre Dubova, in Cazane. Initial, banuiam ca o sa luam barca de la Orsova (cum am facut datile trecute), dar de data asta am avut parte de tura scurta – pornind de la statuia lui Decebal.

Construita recent, statuia lui Decebal s-a impus ca un loc unde e musai sa te opresti sa faci poze. Daca ai vazut-o doar in poze, ai senzatia ca se afla fix deasupra Dunarii, dar nu e asa, este, de fapt, “impinsa” mai incolo, pe valea Mraconiei, la doi pasi de Cazane. Se poate comenta la nesfarsit despre valoarea ei artistica (intre timp, i-au lipit nasul J), dar cred ca putini ii pot nega monumentalitatea. Statuia lui Decebal este cea mai mare statuie de piatra din Europa, inalta de 55 m si lata de 25 m. A fost sculptata dupa modelul celei din stanca Muntelui Rushmore, are cu 6 m mai putin decat Statuia Libertatii, cu opt mai mult decat monumentul lui Christos din Rio de Janeiro si cu aprox. 10 m mai mult decat inaltimea legendarului Colos din Rhodos.

Ideea i-a apartinut controversatului om de afaceri Iosif Constantin Dragan, care a fost cel mai bogat roman timp de cativa ani, dar omul era pasionat de dacologie, asa ca a dat un milion de dolari pentru statuia care a fost sculptata, timp de 10 ani, de 12 alpinisti. Si pentru ca numele lui Dragan sa ramana in eternitate, sub statuie este scris in… latina, limba dusmanilor lui Decebal – “Decebal Rex – Dragan Fecit” (“Regele Decebal – Facut de Dragan). Gura lumii, sloboda de obicei, sustinea ca santierul de fapt masca sapaturile dupa comoara unui rege sarb care, gonit de otomani, si-ar fi ascuns aurul si nestematele taman in stanca cu pricina, dar, ca orice zvon, nimic nu e confirmat. E drept, prin zona Orsovei a fost ascunsa coroana Sfantului Stefan al Ungariei dupa infrangerea Revolutiei de la 1848, asa ca nu iese fum fara foc.

Cum ziceam, ne-am oprit la statuie pentru a ne imbarca. De altfel, chiar daca ajungi intamplator prin zona, nu poti sa nu gasesti o ocazie de plimbat cu barca pe Dunare, iar experienta asta meeerita cu prisosinta. As sugera insa sa plecati fie de la Orsova, fie de la pensiunea Septembrie, pentru a trai si intrarea in Defileul Dunarii. Dar, orisicat, am coborat, am trecut in viteza pe langa fotogenica manastire Mraconia si am ajuns in Cazanele Mari. De unde numele de Cazane? Pentru simplu motiv ca atunci cand te urci pe vreunul dintre muntii care domina Dunarea, descoperi o bucata de apa plina de curenti circulari, ca si cum ar fierbe. Si, cineva mai hatru, le-a zis Cazane !

Am oprit si la pestera Veterani, o mica pestera sculptata de natura in carstul zonei. Ghidul ne-a spus in viteza ca aici dacii se rugau la Zamolxes (ma rog, nu stiu de unde are informatia, dar suna bine, tinand cont ca statuia lui Decebal e la doi pasi), apoi ca a fost folosita de localnici in Evul Mediu si de traficantii cu benzina in timpul embargoului impus Iugoslaviei. S-au gasit tot soiul de urme de animale, dar documentele sustin fara indoiala ca aici a fost construita o fortareata a austriecilor in timpul numeroaselor lupte cu otomanii din secolele XVII – XVIII, de unde provine si numele pesterii. Veterani a fost un ofiter austriac (de origine italiana) care a construit si a comandat aceasta fortareata strategica prin care tinea sub control cursul Dunarii. Am facut o tura, am facut niste poze, am descoperit si putul de apa (ca si la Bran sau la Hunedoara, legenda spune ca a fost sapat de prizonieri turci) si apoi ne-am imbarcat pe salupa. Tura standard are doua ore, asta n-a fost mai mult de jumatate de ora, dar si asa… ce frumos este sa te bata vantul in fata, zburand cu viteza pe luciul Dunarii… Priceless.

A urmat, evident, mult prea prelungitul pranz la pensiunea Melba din Dubova, unde a urmat un regal cu vreo cinci feluri de peste de Dunare si ne-am bagat piciorusele in Dunare… Noroc ca printre cele cinci specii de peste nu se afla si piranha :). Dar am avut timp suficient sa admiram masivul Ciucurul Mare, de unde se poate vedea cea mai spectaculoasa panorama din Defileu. De data asta, n-a fost in program, dar daca ajungi acolo, este de neratat ! NERATAT cu litere mari. Mai ales ca nu e nici cine stie ce efort – nu urci mai mult de 10 – 15 minute, apoi dai de un podis plat si, in fine, descoperi panorama incredibila a Cazanelor!

Adevarul e ca ne-am cam molesit pisicind la soare pe malul Dunarii… Ziua se indrepta spre un final molcom, pana cand cineva s-a uitat pe program si a descoperit ca mai avem de vazut ceva – pestera Topolnita. Asa ca am plecat din nou la drum, picotind in autocar. Totul a fost calm si relaxat pana cand am tulit-o la stanga pe o sosea ingusta si plina de meandre prin niste chei spectaculoase. Drumul este superb, dar doar un sofer cu multa experienta poate sa mane ditamai autocarul pe coclaurile alea… Asa ca dupa numeroase serpentine si treceri la milimetru printre stanci si vegetatie, am ajuns la locul de unde urma sa coboram la Topolnita. La locul de intalnire, ne astepta o ghida foarte simpatica, a facut niste ochi cat cepele cand ne-a vazut in espadrile si papuci. Ea se astepta la niste vajnici fotografi, veniti pregatiti, nu la un grup de insi care au picotit toata dupa-amiaza si habar n-aveau ce ii asteapta. Eu, cel putin, nu eram in espadrile, ci in adidasi, dar cam urbani, saracii… La inceput, nu am avut prea mare incredere in ei, dar, la final, fiindca nu au alunecat, le-am mai dat o bila alba.

Pestera Topolnita este a doua pestera ca marime din tara si a 17-a din lume. Se afla pe undeva pe langa satul Ciresu, la 30 km de Turnu Severin, dar poate fi vizitata doar cu aprobarea Academiei Romane, in grija careia se afla. Nu este amenajata pentru turistul obisnuit, trebuie sa intri bine echipat, costum de neopren si alte echipamente, dar inteleg ca inauntru e o minune! Chiar si fara a intra, drumul a fost incredibil. Am coborat pe povarnisuri repezi, ne-am lipit de stanca muntelui, am topait pe bolovani si, intr-un final, ne-am descaltat pentru a trece prin paraie racoroase de munte . O adevarata expeditie care nu ar fi fost grea din punct de vedere fizic, daca esti incaltat in bocanci de munte.

In fine, dupa ce am coborat tot masivul, am topait prin paraie, am ajuns in fata imensei porti de intrare, sapate in stanca. Intrarea se face printr-un canion sapat de paraul Topolnita in milioane de ani, lasand in urma pereti abrupti de stanca, iar la sol bolovani imensi de piatra slefuiti. Deschiderea este incredibila, “poarta” are nu mai putin de 70 de metri si ai senzatia ca este o poarta stelara spre centrul pamantului. Si daca pana atunci am cam injurat ca de ce naiba n-am fost informati ca trebuie sa avem ghete de munte, pot spune ca experienta Topolnitei mi-a ramas in inima… si in dorinta de a reveni candva pentru a o vizita inauntru… Cu sau fara academicieni :).

Seara, am ajuns rupt la Severin. M-a palit o foame (apa si cataratul pe munti) asa ca dupa ce am dat o tura pe la localurile construite fix pe faleza Dunarii (prea multi tantari, am zis pas !), am revenit tot la Marco Polo… nu de alta, dar atentatele care lovisera mai multe colturi de lume in ziua respectiva m-au facut sa am dorinta destul de stranie de a ma uita la… televizor. Noroc ca aveam mai multe ecrane… Antena 3 dezbatea cu ajutorul unor analisti tehnicile de sarut ale Elenei Udrea, iar Realitatea – atentatele care zguduisera Tunisia, Franta si Kuwaitul. Ultima oara, ma uitasem la Antena 3 cu o placere sadica dupa anuntarea rezultatelor alegerilor prezidentiale de asta-toamna, asa ca m-am lamurit ca nu am pierdut nimic in aceste luni :). Urma ultima noapte in Severin. Si inca o zi foarte lunga :).

Proiectul #prinMehedinti a fost pus la cale de consilierul judeţean Ionuț Sibinescu pentru a oferi unui grup de bloggeri bucureşteni ocazia de a vizita cele mai importante atracții turistice din judeţul Mehedinți.

Imagini Mehedinti – Cazane si Topolnita

De-a lungul Dunarii

Orsova in bataia zoomului

Imensa statuie al lui Decebal nu e de fapt fix la Dunare

Gata, imbarcarea !

Manastirea Mraconia are o pozitie foarte fotogenica

Debarcaderul de la pestera Veterani

De aici, tunurile austriecilor maturau Dunarea cu turci

Avem o tara frumoasa !

Trupa de soc

Pensiunea Melba – fix pe malul Dunarii

Si daca suntem la doi pasi de Dunare, nu puteam sa nu mancam peste

Hello, Dunare

N-oi avea ghete, dar tot o sa ma duc

Hm, aici trebuie sa cobor ?

La intrarea in pestera

Da mare e !