Din nou, la picioarele Himalayei – am plecat in Nepal, voi ajunge si in Tibet

La ora la care acest articol vede lumina Internetului (sau cum s-o mai zice acum, pe vremuri expresia era “lumina tiparului”), sunt deja intr-unul dintre orasele care imi sunt foarte dragi – e vorba de Kathmandu, capitala Nepalului. Sunt aici deja de cateva ore impreuna cu alti 21 de deja prieteni cu care vom descoperi minunata vale Kathmandu, dar dupa care ne vom desparti pentru cateva zile. O parte (impreuna cu mine) vom zbura in Tibet, pe „Acoperisul Lumii”, pentru a descoperi acest taram de poveste, iar cealalta, mai activa, va lua la pas o parte din Annapurna Circuit, intr-unul din trek-urile clasice ale Nepalului.

Probabil, unii vor ridica o spranceana de nedumerire. Ce caut in Nepal la doar cateva luni dupa cutremur. Ce caut? Caut una dintre cele mai frumoase si mai interesante tari pe care le-am vazut. Caut o tara care mi-e draga, care mi-a intrat la suflet si care incearca sa se refaca dupa un cutremur devastator. Mai e ceva de vazut? In ciuda ideii insuflate de mass-media ca socul seismic a ras totul de pe fata pamantului, nu este chiar asa. E drept, unele temple au cazut, trei sau patru, unele dintre cele mai inalte din Durbar Square, dar marea majoritate a ramas in picioare. Sacrele temple budiste (Boudhanath) si hinduse (Pashupatinath) din suburbiile orasului au supravietuit fara probleme, de asemenea chiar si multe temple mici din centrul orasului. La Swayambunath, din cate am vazut, au cazut… magazinele de suvenire. Situatia este similara in Patan si Bhaktapur. Da, unele structuri au cazut, dar altele au ramas in picioare. Sunt convins ca, in sufletul meu, voi plange, dar voi si rade – pentru ca, desi a fost un cutremur devastator, multe structuri istorice au ramas in picioare. In plus, in mod cert au ramas la fel celelalte elemente care te fac sa iubesti Nepalul – oamenii zambitori, hainele si pietele lor colorate, vibe-ul Thamelului, cartierul turistilor straini din Kathmandu, muntii spectaculosi cu varfurile acoperite de zapada.

Dupa ce vom vizita Kathmandu si zonele inconjuratoare, cum ziceam, o parte din grup va zbura la Pokhara pentru a incepe Annapurna Circuit, iar restul vom zbura razant cu Everestul spre Lhasa, capitala sacra a Tibetului. Nu am mai fost aici de opt ani si presupun ca multe lucruri s-au schimbat. Ceea ce sper este ca Barkhor, cartierul tibetan, sa nu se fi schimbat, sa fi ramas la fel ca atunci in 2007, cu cladirile sale umile, cu templele asaltate de credinciosi care se prosterneaza, cu steaguri de rugaciune, cu magazine de thangkha si cu rugaciuni stravechi.

Lhasa este undeva la 4.000 de metri altitudine, asa ca, in mod cert, vom avea nevoie de aclimatizare, asa ca o vom lua incetisor. Este foarte greu sa urci in prima zi la palatul Potala (am vazut tururi care fac asta, e o nebunie, am vazut tibetani, tibetani care gafaiau, d-apai niste turisti care n-au fost vreodata la astfel de altitudini), asa ca vom incepe aclimatizarea vizitand templele din suburbiile Lhasei sau orasul istoric tibetan al Lhasei. Apoi, dupa aclimatizare, vom ajunge in incredibilul palat al lui Dalai Lama, centrul budismului tibetan.

Vom pleca apoi pe drumul spre Everest, vizitand lacul sacru Yamdrok (care are o culoare albastra… cum n-am mai vazut decat in Chile), orasele Gyantse si Shigatse cu spectaculoasele lor temple, terminand la picioarele Everestului la Everest Base Camp. Nu imi doresc decat sa avem parte de o zi la fel de senina ca atunci, in aprilie 2007, cand am avut primul rendez-vous cu cel mai inalt varf din lume.

Planul initial era sa ne intoarcem in Nepal pe faimoasa Friendship Highway, dar cutremurul ne-a schimbat drumurile. Se pare ca punctul de frontiera chinez a fost distrus, iar China a decis sa tina punctul de frontiera (unicul rutier intre Nepal si Tibet) inchis. Asa ca trebuie sa ne intoarcem inapoi la Lhasa pentru a zbura inapoi la Kathmandu. Asta e, trebuie sa te repliezi.

Dupa inca doua zile in Kathmandu, cand vom face jonctiunea cu restul trupei de montaniarzi, vom pleca acasa via Doha. Si pentru ca vom avea de petrecut mai mult de opt ore in Doha, e posibil sa primim cazare in Doha si viza de Qatar. Daca va fi asa, Qatarul va fi tara nr. 105…

Stiu ca aceste doua temple nu mai exista

Dar ochii lui Buda inca vegheaza asupra Nepalului,

Steagurile de rugaciune inca flutura in vant

Lumea inca fosgaie pe strazi in haine colorate

Pietele sunt pline

iar temple sunt inca destule

Pentru ca o stupa precum cea de la Boudhanath rezista la orice cutremur

Dincolo, in Tibet, la 4000 metri, voi ajunge la Sera

Admirand tinutele calugarilor tibetani

Milioanele de statui mai mult sau mai putin aurite ale lui Buda

Albastrul ireal al lacului Yamdrok

Sau cel mai inalt varf din lume…