Nu mai fusesem in Macedonia din 2000. Fusesem vreo trei ani la rand si, desi imi placuse Macedonia, imi placusera macedonenii, pot spune ca Skopje mi se parea cea mai plictisitoare capitala din Balcani. Nu avea vibe-ul Belgradului, voiosia postrazboi din Sarajevo, nebunia Tiranei sau eleganta central-europeana a Zagrebului. In afara de un cartier vechi in stil otoman, dar cam saracacios si fara acea atmosfera savuroasa a celui din Sarajevo, Skopje nu prea insemna mare lucru.

Exista insa o explicatie, si inca una tragica. In iulie 1963, un cutremur de 6,1 grade pe scara Richter lovea orasul Skopje. Nu au murit prea multi oameni, “doar” 1.000, in schimb 200.000 de suflete ramasesera fara locuinte pentru ca 80% din oras fusese ras de pe fata pamantului. In anii ‘60, Iugoslavia era pe val, iar Tito era un erou in ochii Vestului si incepuse sa fie acceptat din nou si de Est, dupa confruntarea cu Stalin. Iugoslavia era simpatica tuturor, asa ca intreaga lume a decis sa sara in ajutor. Miliarde de dolari au fost promisi de la New York la Tokyo si Canberra. Arhitectul care fusese implicat in reconstructia Hiroshimei a fost chemat sa faca din Skopje unul dintre cele mai moderniste orase din Europa. Dar dupa heirupul initial, fondurile promise nu si-au prea facut aparitia. Constructiile futuriste au fost incepute si au ramas unele in proiect, altele, inconjurate de schele. Skopje pe care l-am cunoscut eu parea ca o baza spatiala peste care trecuse Death Star a lui Darth Vader :).

Am ajuns in Skopje destul de devreme, venind din Kosovo, de la Prizren. Dupa ce am bantuit pe soselele arhiaglomerate din Kosovo, unde populatia se dubleaza in perioada verii, iar numarul de masini creste de cateva ori, am descoperit un Skopje aproape pustiu, unde puteai rula linistit pe soselele late ale urbei, de parca ar fi fost un oras-fantoma. Am oprit la pensiunea Bianko – Anja, se pare ca una dintre cele mai bune alegeri din capitala Macedoniei. Cum am scris, am fost in tura asta cu Dan si cu Nicky si amandoi fusesera in ultimii ani la Skopje (independent unul de altul), si tot la Anja au stat. In plus, eu am propus primul Anja, dupa ce vazusem ce e disponibil pe Booking! Asa ca, probabil, e unul dintre cele mai bune locuri de stat in Skopje.

Pe afara, Anja arata ca un depozit si, intr-adevar, inainte de a fi hotel, a fost depozit si sala de sport. Dar se afla la cateva sute de metri de unul dintre marile malluri din Skopje si la sub un kilometru de mers pe jos de principala piata din Skopje, Piata Macedonia. Are parcare privata, la curte, un BCR la doi pasi, iar camerele, desi cam mici, sunt confortabile. Totul, la vreo 40 de euro dubla.

Asa ca, dupa ce ne-am lasat bagajele in camera, am luat-o pe jos spre centrul plin de minuni al capitalei Macedoniei… dar ca sa intelegeti ce fac baietii de la putere acolo, sa va zic cate ceva despre Macedonia. Desi Macedonia are o istorie multimilenara si chiar a existat un stat cu acest nume care a cucerit o buna parte din lumea cunoscuta in acest moment, actuala natiune macedoneana este de data recenta; in plus, existenta ei este contestata de vecini. In primul rand, cine sunt macedonenii? Sunt slavi, vorbesc o limba foarte apropiata de bulgara (ma rog, o combinatie de bulgara si sarba, dar mai mult spre bulgara) si, de aceea, bulgarii ii considera bulgari si nu o natiune aparte. In perioada moderna, ca stat nu exista decat din 1991, dar a fost o republica iugoslava cu incepere din primii ani de dupa razboi, cand Tito a hotarat sa creeze aceasta natiune separata de sarbi si, mai ales, diferita de bulgari.

Dupa proclamarea independentei sub numele Macedonia, noul stat mic, sarac si in pericol de razboi interetnic (aproape 20% din populatie este albaneza, aceasta fiind concentrata de-a lungul granitelor cu Albania si Kosovo), s-a lovit ca de un zid de dusmania Greciei, care a proclamat ca detin copyright-ul absolut al cuvantului Macedonia. Tot grecii au inventat numele FYROM (Former Yugoslav Republic of Macedonia), pe care insista sa-l foloseasca intreaga omenire (ei bine, nu s-a intamplat asta), iar principala cerinta a grecilor a fost ca Macedonia sa isi schimbe numele pe motiv ca Macedonia este un nume sacru grec. Evident, macedonenii s-au opus cu vehementa si, desi din 1991 s-au confruntat cu tot soiul de faulturi din partea Greciei (ultima fiind veto-ul grecesc ca Macedonia sa intre in NATO), continua sa tina la numele “Republica Macedonia”. Singura concesie a fost sa-si schimbe steagul – adoptasera soarele de la Vergina a lui Filip II, tatal Marelui Alexandru, ca steag… acum e tot soarele de la Vergina, dar mult mai stilizat.

Macedonenii sustin ca sunt urmasii vechilor macedoneni din mijlocul carora s-a ridicat Alexandru cel Mare. Grecii sustin ca Alexandru a fost grec, iar Macedonia a fost greceasca. Istoria proprie ii contrazice insa. Macedonenii nu au fost niciodata acceptati la Jocurile Olimpice, unde nu puteau participa decat grecii (erau acceptati inclusiv locuitori din colonii indepartate, cum ar fi cele din Sicilia sau cele de la Marea Neagra). Macedoneana a fost o limba pur orala si, precum daca sau ilira, nu este cunoscuta, dar, in mod cert, elita conducatoare vorba greaca, se ruga cam la aceeasi zei (desi, in Macedonia, Calaretul Trac era o zeitate majora, dar complet inexistent in Grecia). Neto, exista doua teorii – cea greceasca, potrivit careia macedonenii antici sunt greci, si o a doua, cu o mai mare probabilitate ca macedonenii sa nu fie greci, fiind, probabil, rude cu ilirii si cu tracii, dar care au fost grecizati din punct de vedere cultural – elitele vorbeau greaca, arhitectura templelor era greaca, o parte din Panteonul de zei era grecesc.

Actuala Republica Macedonia sustine ca e urmasa acestei Macedonii. Evident, asta se bate cap in cap cu faptul ca actualii locuitori vorbesc o limba de origine slava, iar slavii au ajuns prin partea locului cam la vreo 800 de ani dupa Alexandru Macedon. Totusi, teoria fundamentala are partile sale logice. Asa cum noi suntem urmasii dacilor si romanilor (dar influentele dacice in limba romana sunt aproape nule, in schimb in ADN sunt puternice), la fel o fi si cazul macedonenilor… triburile migratoare de slavi nu au fost asa de mari, in comparatie cu populatia locala romanizata (din care provin aromanii), dar au slavizat-o din punct de vedere lingvistic.

Cert este ca actuala Republica Macedoneana a recuperat orice personaj care s-a nascut in Macedonia – fie ca este vorba despre Alexandru Macedon, fie ca este vorba despre imparatul bizantin Iustinian ori despre sfintii Chiril si Metodius, creatorii alfabetului chirilic, ori este vorba despre contemporana Maica Tereza, toti se afla la loc de cinste in panteonul natiunii si in miile de statui care impodobesc Skopje. Si uite asa ajungem la maretul proiect Skopje 2014.

Auzisem eu ca in centrul orasului Skopje e precum in Disneyland sau in Las Vegas. Eu fiind de curand in Turkmenistan, cum am intrat in mareata Piata Macedonia, nu pot spune decat ca mi-a venit in minte Ashgabatul, orasul de marmura al Turkmenistanului. Acelasi tip de cladiri albe, stralucitoare, pompoase, dorind sa recupereze cumva patrimoniul cultural clasic, un spatiu impodobit cu sute si sute de statui si fantani luminate noaptea, de zici ca sunt cazinouri.

Proiectul Skopje 2014 (nu va speriati, desi 2014 a trecut, proiectul nu s-a terminat si mai are mult pana va fi gata) a fost gandit ca un proiect care sa transforme destul de plictisitoarea capitala a Macedoniei intr-o minune arhitectonica, o oda adusa marilor macedoneni (e drept, de diverse nationalitati si vorbitori de diverse limbi. Ca o curiozitate, dintre sutele de statui nu sunt prea multe dedicate albanezilor, o nationalitate foarte prezenta si foarte contemporana, in schimb nu a fost ratat niciunul dintre personajele istorice mai mult sau mai putin cunoscute). La loc de cinste sunt imparatul bizantin Iustinian si tarul Simeon, care este revendicat, de asemenea, de bulgari, drept unul dintre marii eroi ai lor (ma rog, Primul Imperiu Bulgar este cunoscut in Macedonia drept Al Doilea Imperiu Macedonean :)), dar statuile centrale au nume “oficiale” care, vezi Doamne, sa nu-i enerveze pe greci. Mi-au placut la nebunie ca sunt, de fapt, niste… “soparle”. Cel mai mare monument il infatiseaza pe un calaret razboinic, oficial numit “Luptatorul pe cal”, dar care, de fapt, il infatiseaza pe Alexandru Macedon, aparat de mai multi luptatori macedoneni. Dincolo de micul rau Vardar, care taie orasul in doua, dupa ce treci vechiul pod otoman o alta statuie impunatoare, a unui barbat puternic – “Razboinicul”, care il reprezinta, de fapt, pe regele macedonean Filip al II-lea, tatal lui Alexandru.

Piata Macedonia a fost puternic afectata de cutremurul din 1963 si, cand am vazut-o pentru prima oara, era cam in ruine sau, ma rog, avea parte de niste cladiri facute in fuga si la care s-a tras rasol. Acum, aceste cladiri au avut parte de o schimbare majora de fatada, pentru a cadra cu noile cladiri construite dincolo de rau – totul trebuie sa fie alb, totul trebuie sa fie marmura si totul trebuie sa fie luminat a giorno.

De-a lungul micului rau pe care apar grotesc niste vase, galioane sau submarine care, probabil, ar trebui sa adaposteasca la un moment dat baruri sau restaurante, noi cladiri monumentale in stil neo-clasic – Muzeul de Arheologie, Agentia pentru Comunicatii Electronice (sic !) si ANAF-ul macedonean, adevarate palate incat la soare te puteai uita, dar la dansele, ba. Oricum, piata este intr-o continua dezvoltare… in spatele primului rand de cladiri, se construieste o opera faraonica, mai sunt niste muzee si, evident, vreo doua poduri care sunt intesate de zeci de statui – unul, podul Artelor, pe care se inghesuie zeci de pictori, scriitori, poeti etc., iar altul, Eye Bridge, pe care se inghesuie tot soiul de personaje istorice – regi, sefi de triburi, calugari etc.

Prima reactie la piata asta ar putea fi – “Ce kitsch, dom’le!”. M-am lasat de mult de a judeca daca e kitsch sau nu. Pentru multi, Piata Macedonia si minunatul proiect Skopje 2014 sunt un mare kitsch. Ma rog, in 1889, pentru multi Turnul Eiffel a fost cel mai mare kitsch. Nu pot sa neg ca nu e spectaculos si stim din cazul Dubai ca acest tip de cladiri atrage turistii sa vada minunea. Problema macedonenilor este ca nu stiu cat de mult e promovat acest centru nou si cati turisti au decis sa vina sa vada minunea. Si, oricum, mi se pare ca amploarea proiectului este mult peste cat poate duce tara. Dar, oricum, e un proiect faraonic cum putine mai sunt prin Europa. Si, evident, scopul clar este ca Skopje sa fie mai tare decat Atena :).

O zona foarte faina despre care nimeni nu cred ca are de comentat este cea de terase de pe malul raului… unde, ca in orice zone de terase, curge berea, rasuna muzica si lumea se simte bine.

In Skopje, mai exista cateva urme ale istoriei – fostele bai turcesti, actualmente muzeu, acum parca inghesuite in spatele statuii lui Filip al II-lea (ma rog, “Razboinicul”), si cetatea care, sus, pe un deal, straluceste tare fain pe timp de noapte. Dar ce nu straluceste in Skopje pe timp de noapte?

Am trecut raul sa vad si vechiul bazar. Daca in Piata Macedonia totul e nou, stralucitor, luminat, colorat, marmorat, bazarul a ramas incremenit in timp. Din pacate, nu e vorba de un timp stralucitor si atractiv, ci de perioada comunista… magazine cam triste, cam goale, cam uitate de lume. Fix asa cum le-am cunoscut in 1998 – 1999, dar atunci, tot universul comercial din Balcani arata cam asa. Intre timp, a evoluat, s-a occidentalizat, insa bazarul din Skopje pare sa fi ramas in vremea lui Milosevici.

Dupa o dupa-amiaza in Skopje, mi-as fi dorit sa fi avut ceva mai mult timp. Am vazut din fuga masinii giganticul sediu al prim-ministrului (acolo chiar se desfasoara in voie paranoia), Poarta Macedoniei, dar parca as fi vrut sa vad si ce e in interiorul pomposului Muzeu de Arheologie (care, pe dinafara, e mai tare decat orice muzeu similar). Hotarasem insa ca a doua zi (care era si ultima din periplul balcanic) sa mergem sa vedem perla Macedoniei, istoricul oras Ohrid. Care nu poate fi ratat!

Imagini Skopje

Pensiunea Bianko – Anja, un loc bine nimerit de stat in Skopje

Camera e mica, dar comfortabila

Una din minunile din Skopje – transportul in comun se desfasoara in autobuze de tip londonez (ma rog, made in China)

Se putea ca in Skopje sa nu se ridice o Catedrala a Mantuirii Neamului Macedonean ?

Maica Tereza este revendicata de macedoneni la fel de mult ca de albanezi. Fiind nascuta in Skopje din parinti aromano-albanezi, in plin centrul capitalei se afla o cladire dedicata cunoscutei calugarite

Iar prin tot orasul, sunt placute cu citate in engleza si macedoneana ale Maicii

Luptatorul calare (numele de cod al lui Alexandru Macedon)

Sub marele monument, se afla o fantana, in fata lui, o fantana

Dincolo de cod, „Razboinicul” (numele de cod al lui Filip al II-lea al Macedoniei)

Piata Macedonia

Pe aici, mai sare apa…

Impresionantul Muzeu Arheologic al Macedoniei

Comisia de Informatica si ANAF-ul macedonean… Totul din marmura ca altfel nu se poate

Podul artelor, incarcat cu zeci de statui

Cea mai faina fantana din zona Pietei Macedonia – dedicata femeii

Skopje – unul din putinele locuri unde mai poti gasi steaguri ale Iugoslaviei mari

Bazarul incremenit in perioada post-titoista

Va place moda ?

Mititei de Macedonia

Cand se lasa seara, centrul este inundat cu lumini ca la Las Vegas. Sau Ashgabat

Sub statuia lui Alexandru cel Mare, se desfasoara un spectacol de lumina, apa si muzica. Crucea din imagine este un alt monument definitoriu pentru Skopje – Crucea Mileniului

Imparatul bizantin Iustinian se lafaie si el in Piata Macedonia

Acuma sa nu ne dam prea intelectuali. Noaptea arata spectaculos in Piata Macedonia

Sa nu credeti ca doar in Piata Macedonia este o inflatie de statui. Statuia aceasta este intr-un scuar la doi pasi de pensiunea Anja – Bianko