Cum ziceam, este un mare pacat sa ajungi in Macedonia (sau doar s-o tranzitezi) si sa nu dai o raita si pe la Ohrid. In planul initial, nu inclusesem Ohridul, dar pana la urma am decis in unanimitate sa dam o fuga pana acolo. Orasul acela e mult prea frumos si ar fi fost pacat daca tot ajungeam la Macedonia, sa nu dam o fuga si in acest oras.

Ohrid este orasul istoric nr. 1 al Macedoniei. Situat pe malul lacului cu acelasi nume, care este impartit intre Macedonia si Albania, aici s-a aflat capitala a ceea ce pentru bulgari este Primul Imperiu Bulgar, iar pentru macedoneni este Cel De-al Doilea Imperiu Macedonean (primul fiind, evident, cel al lui Alexandru cel Mare). Tot aici, a fost sediul Patriarhiei Bulgariei care, in timpul imperiului, se separase de cea de la Constantinopole. Dar apogeul Ohridului ca fiind un Constantinopole bulgar nu a durat. In 1014, armata bizantina condusa de imparatul Vasile al II-lea (cunoscut si sub numele de “Bulgaroctonul” – omoratorul de bulgari) a invins armata bulgara intr-o batalie hotaratoare. Vasile al II-lea a luat odioasa hotarare de a-i orbi pe 99 dintre cei 100 de prizonieri bulgari, iar celui de-al 100-lea i-a scos doar un ochi, sa fie capabil sa-i indrume pe ceilalti 99 de orbi. Legendele spun ca le-a facut asta unui numar de 15.000 de oameni. Cand, pana la urma, 15.000 de orbi au revenit la Ohrid, tarul Samuel a avut un soc emotional atat de mare, incat a murit dupa doua zile. Patru ani mai tarziu, Vasile al II-lea intra invingator in cetatea Ohridului, marcand sfarsitul primului stat bulgar.

Drumul de la Skopje la Ohrid dureaza undeva la doua-trei ore. La inceput, alergi pe Autostrada Maica Tereza pana la Tetovo (e drept, cam la fiecare 10 – 15 km trebuie sa opresti sa platesti taxa de autostrada), iar cand vin muntii, autostrada dispare, lasand locul unui drum national destul de aglomerat, dar foarte pitoresc. Si taman cand te apuca exasperarea de la trafic si serpentine, apare deodata Aeroportul Sf. Apostol Pavel (iata un aeroport cu adevarat sfintit) si, in fine, culorile azure ale lacului inconjurat de munti. Daca ai fost pe Coasta Dalmata inainte de a ajunge la Ohrid, nu se poate sa nu faci paralele – lacul Ohrid este o adevarata Coasta Dalmata a Macedoniei J.

Nici nu am intrat in oras cand, din departare, se vedea zidul crenelat al cetatii de scaun a tarilor bulgari (sau macedoneni, cum vreti voi sa le ziceti). Dupa destul de putin timp, am facut dreapta, am urcat un drum in panta si am oprit fix in fata cetatii. Fiind arsi cu ridicatul masinii la Pec, am decis sa suflam si in iaurt la Ohrid, asa ca, dupa ce ne-am uitat cu atentie in dreapta si-n stanga, am conchis ca este un loc perfect de parcat. In plus, gratis. Asa ca am pasit plini de incredere pe poarta orasului.

Pentru a va imagina putin Ohridul, ganditi-va la un oras din case albe si acoperisuri rosii, coborand un deal bland pana la malul unui lac mare, azuriu, inconjurat de munti. De jur-imprejurul acestui oras se afla un zid, iar sus, deasupra orasului, ca o coroana, vechea citadela a tarilor. Atunci cand gasesti un punct de belvedere, greu te mai desprinzi!

Ohridul a fost un oras foarte religios. Se spune ca un calator turc pe la 1700 ar fi scris ca in oras sunt 365 de capele si biserici, cate una pentru fiecare zi. Acum sunt mult mai putine, dar, acelea care sunt, realmente sunt niste frumuseti arhitectonice. Prima oprire, la Sveti Kliment, o biserica parca indesata, cu o cupola frumos ornamentata. Intru, platesc 100 de denari intrarea (ceva mai mult de 1 euro) si, dupa cativa pasi, descopar o biserica frumos pictata in bine-cunoscutul stil ortodox, dar cu pictura nerestaurata. Multi dintre sfintii zugraviti pe perete au ochii scosi, obicei tipic otomanilor cand cucereau cate o biserica ortodoxa. Fac niste poze pana se sesizeaza vanzatorul de bilete. Si aici, in Macedonia, in biserici este “no photo, no gun”. A… lipseste “no gun”. Dar continua sa fie “no photo”.

Doi pasi mai incolo, se afla amfiteatrul grec construit acum mai bine de 2000 de ani (e singurul teatru elenistic din Macedonia, celelalte teatre din tara provenind din perioada romana) si care este folosit pana in ziua de azi (am vazut o scena moderna, semn ca urma vreun concert sau piesa, ceva). Apoi am luat-o la picior la deal, printre case frumos reconstruite (ma rog, mai erau si cateva bloculete, dar, fiind ingropate in flori, parca nu stricau peisajul), spre citadela tarului Samuel. Mi-aduc aminte ca in 1998, cand am fost prin Ohrid, era cam ruina. Acum, zidul exterior este cu adevarat impunator, ca o coroana de piatra a orasului, in interior nefiind mare lucru. Dar ce conteaza… mai ales cand te urci pe ziduri, sus de tot, si vezi marea asta de vile cu acoperisuri rosii, care coboara spre lacul azuriu… Stai, te uiti, te minunezi si tragi poza dupa poza.

Am trecut apoi pe langa Biserica Pantelimon care, se vede cu ochiul liber, a fost complet reconstruita in ultimii ani (langa ea se afla ruinele unei alte bazilici), dar intreaga zona este un santier. Sa faca biserica ortodoxa macedoneana un spa resort cu apa sfintita? Nu, pana la urma descopar ca vor sa faca o universitate. Ohridul are o traditie universitara importanta – se pare ca aici s-a studiat pentru prima oara alfabetul glagolitic, parintele actualului alfabet chirilic, cel inventat de Sf. Chiril si Metodius din Salonic. Si pentru ca macedonenii sustin ca aici, la Ohrid, a fost una dintre primele universitati europene, vor sa reinnoade traditia (ma rog, actuala universitate Sf. Climent a fost infiintata in 1979) si sa construiasca un campus universitar fix langa cea mai sfanta biserica a Macedoniei.

Ohridul este un loc minunat de vizitat, de luat la pas, de admirat florile si sa te pierzi pe stradute. E drept, marea majoritate a vizitatorilor bifeaza si bisericile, dar chiar daca ai ceva anticlerical in tine, tot e musai sa vezi o biserica (chiar si daca doar din exterior). Este superba Biserica Sv. Iovan, construita pe un mic platou fix deasupra lacului si de unde ai THE privelistea din Ohrid… o bisericuta mica si draguta din caramida rosie, nu foarte sofisticata, pe fundalul azuriu al lacului … E locul unde sa te asezi si sa simti cum trece timpul.

Ohridul este la lac, Macedonia nu are iesire la mare, asa ca, evident, pentru multi, Ohridul este litoralul macedonean. Fix sub stancile pe care este construita Sv. Iovan sunt niste plaje inguste, de abia daca incap vreo 3 cearsafuri intre peretele muntelui si lac, dar teribil de populare… am luat-o printre baruri si restaurante, corpuri arse la soare si goale, facand un adevarat masaj pe pietricelele plajei (nu, nu e nisip). Parca m-as fi bagat si in apa, dar bolovanii care se evidentiau de sub apa… am decis ca mai mult de picioare, in apa lacului, nu-mi bag J. Dar pentru inotatori cred ca e o placere, fiindca lacul devine brusc destul de adanc. Nu aceasta este cea mai buna plaja de la Ohrid, sunt unele mult mai prietenoase, dar aici, chiar sub Sv. Iovan, arata spectaculos.

Am fi vrut sa luam si o barca, sa facem o tura prin fata Ohridului, dar un nor ne-a cam speriat. Si dupa ce am vazut si ultima biserica semnificativa din oras (Sf. Sofia – nu se putea sa nu existe o Sf. Sofia in metropola care a fost competitia Constantinopolelui, la un moment dat), am luat o masa copioasa pe malul lacului si apoi, uitandu-ne la ceas, am zis sa revenim totusi la hotel, la Skopje. A doua zi, urma sa plecam relativ devreme spre Craiova si parca am fi vrut sa ne odihnim.

Am plecat cu gandul sa revin, la un moment dat, si sa stau mai mult. Cum am spus, tinta principala a fost Kosovo, pe care pot spune ca l-am vazut binisor, Macedonia fiind un bonus. Daca este sa vezi Macedonia, trebuie mai mult timp – ai nevoie de cateva zile pentru zona Ohrid (pe langa Ohrid, trebuie sa vezi si oraselul Struga, sa treci un pinten de munte spre celalalt lac tectonic, lacul Prespa, sa dai o fuga si pana in Albania, in vechea capitala a Aromaniei, Moscopole (sunt 88 km de la Ohrid pana la Moscopole, sau Voskopoje, cum i se spune acum in albaneza), sa nu uit sa mentionez Bitolia, oras aromân unde s-a aflat si un liceu aromân, iar pentru turci este un oras-reper important pentru ca aici a studiat si celebrul Mustafa Kemal, ulterior numit si Ataturk.

Am plecat din Macedonia cu gandul sa ma intorc, candva. Cum am zis, as vrea sa vad Bitolia, sa aprofundez Skopje si sa dau o fuga in fosta capitala a aromânilor, la Moscopole. Poate, la vara. Poate, peste doua veri… Poate, cine stie.

Imagini Ohrid

Pe drumul spre Ohrid

Mandra cetate a Ohridului

Panorama orasului vechi

Biserica Sf. Maria

Cand musulmanii navaleau in vreo biserica, primul lucru, scoteau ochii sfintilor

Interiorul tipic unei biserici ortodoxe

Amfiteatrul din Ohrid

Mandru flutura steagul Macedoniei

Orasul vechi

Pe zidurile cetatii

Biserica Sf. Pantelimon

Frumoase sunt florile din Ohrid

Sf. Iovan – biserica vedeta a fotografilor

Plaja din Ohrid nu este foarte mare. Sunt altele mai faine in apropierea orasului

Ma rog, nici asta nu e rea… din pacate, nu are nisip, ci pietris ca asa e la moda in ex-Iugoslavia

Catedrala Sf. Sofia din Ohrid

E macedonean ! Ba e bulgar ! Ba e macedonean !

Salata Cezar macedoneana

Strada pietonala din oras