Daca zilele trecute, scriam despre un scurt traseu olandezo-belgian de la Amsterdam la Bruxelles, m-am gandit ca urmatorul traseu popular pe care vi-l recomand sa fie ceva mai la sud, traversand de data asta nu numai granitele, ci si muntii… si nu orice munti ci faimosii Alpi. Ca si ruta Amsterdam – Bruxelles pe care am strabatut-o de multe ori, am fost si pe ruta Zurich – Milano. Prima incercare am avut-o in 1992, in epoca pre-Schegen, dar neavand viza italiana si fiind informat ca sunt controale draconice pe granite italiana, am renuntat la visul de a vizita Bella Italia. Am patruns in Italia de abia in 1994, trecand nevazut pe la Ventimiglia, pe granita franco-italiana de pe Coasta de Azur, si intr-un final, am facut in 2008 si Milano – Zurich – Milano pe vremea “calatoriei doar cu buletinul”. In 2008, am fost in Elvetia la Campionatul European de Fotbal si nationala Romaniei juca la Zurich. Cum pe vremea aceea nu erau companii low-cost care sa opereze in Elvetia (astazi, Wizz-ul opereaza la Basel si Geneva), am decis sa zbor cu Wizz la Milano si de acolo sa merg in Elvetia. M-a ajutat si faptul ca pe teritoriul Elvetiei, detinatorii de bilete la meci puteau calatorii gratuit pe caile ferate elvetiene in ziua meciului si in cea de dupa meci, asa ca am trecut granita italo-elvetiana fix in ziua in care nationala Romaniei juca cu Franta la Zurich si tot in seara aceea, am ajuns la Lucerna unde am si dormit saptamana in care am stat la campionatul european. Dar sa purcedem la drum si sa strabatem acest drum.

Zurich este capitala financiara a unei tari pe care multi considera ca nu este o tara, ci o banca enorma. Bancile elvetiene sunt faimoase in intreaga lume pentru stabilitate si confidentialitate (desi in ultima vreme, datorita presiunii internationale, au mai scapat ici si colo niste informatii), dar turistul obisnuit nu ajunge aici datorita bancilor si datorita faptului ca Zurich este principalul aeroport al Elvetiei. Multa lume spune ca nu e mare lucru de vazut in Zurich, dar i-as contrazice. Este un oras placut, strabatut de un raul Limmat care se varsa in lacul glaciar Zurich. Cam tot ce e de vazut important in Zurich se afla pe malurile raului – de la Muzeul National al Elvetiei, la cele doua biserici care apar atat de fotogenice in pozele clasice ale Zurichului. Intra in biserica Fraumunster pentru celebrele vitralii ale lui Chagal si urca-te in turnul lui Grossmunster pentru panorama :).

Nu foarte departe de Zurich, se afla insa orasul de poveste al Elvetiei, Luzern. Am fost de cateva ori la Luzern, dar de fiecare data cand ies din gara centrala a orasului sunt la fel de placut impresionat… Luzern este o bijuterie cu acel pod de lemn care leaga de secole cele doua maluri ale raului Reuss. E drept, podul original a ars in 1993 (da, l-am vazut cu un an inainte sa arda), dar orasul este o poezie. Ce e de facut ? Nu mare lucru… de plimbat prin orasul vechi, de admirat fatadele pictate ale cladirilor (care in zilele noastre adapostesc hoteluri cu iz de epoca, restaurante cu preturi ucigatoare si magazine de suveniruri in care te poti atinge de magneti). Dar orasul e o minune. Pe o strada paralela cu orasul vechi, poti da de fosta puscarie a orasului, transformata in hotel. Astazi, puscaria se numeste Lowengraben Hotel si continua sa arate ca o puscarie autentica… doar conditiile s-au imbunatatit si poti sa-ti deschizi celula cand vrei :).

De la Luzern, luand-o la sud, fie cu trenul, fie cu masina, traversezi spectaculosii Alpi. Pe cat sunt muntii de frumosi, pe atat elvetienii s-au intrecut in a construi inca si mai spectaculos. Autostrada zburatoare, catarata pe piloni care au zeci de metri inaltime valseaza de-a lungul trecatorii Alpilor spre zona italiana a Elvetiei, spre Ticino. De fiecare data cand am mers cu trenul pe aceasta ruta (n-am fost niciodata insa pe autostrada), am stat lipit de geam pentru ca era prea frumos !

Elvetia este data intotdeauna exemplu ca o tara multi-culturala fara frictiuni nationale. E drept, nu cred ca trebuie data ca exemplu pentru ca Elvetia este o exceptie. Si o exceptie putred de bogata. Elvetia este formata din 4 comunitati nationale – germanii (majoritatea), francezii (care traiesc in zona de est a tarii), italienii (majoritari intr-un singur canton de dincolo de Alpi numit Ticino) si reto-romanii sau romansh (un popor vorbitor de o limba latina – puternic influentata de germana, dar avand cateva cuvinte de origine celtica). Ei bine, cantonul Ticino este poate unul dintre cele mai admirate din Elvetia pentru ca fiind la sud de Alpi este si cel mai insorit. Elvetienii admira Ticino pentru ca e insorit, italienii admira Ticino pentru ca este civilizat si prosper. La un moment dat, Mussolini le facea cu ochiul ticinezilor sa se alature unei Italii Mari, dar acestia au ales sa ramana “liberi i svizzeri”. Sunt asa si in ziua de azi.

Pe drumul care duce spre Milano, cel mai frumos popas (as zice eu obligatoriu) este orasul Lugano. Nu are cine stie ce minuni arhitecturale, dar beneficiaza din plin de o pozitie superba… catarandu-se pe un deal, pe malurile lacului Lugano (ca orice oras elvetian care se respecta, Lugano si-a tras si lac), iar panoramele de peste tot sunt de vis. Cum ziceam, Lugano este admirat pentru vremea buna, asa ca aici te vei bucura de imaginea putinilor palmieri din Elvetia (mai sunt cativa la Montreux, pe malul lacului Leman). Daca marea majoritate a vizitatorilor se duc sa se urce cu funicularul pe Monte Bre pentru panorama de vis a versantului sudic al Alpilor pana hat in Italia, pentru multi italieni, Lugano este tinutul magic unde se pot duce si sa joace la cazino. TImp de decenii, cazinourile au fost interzise in Italia, asa ca impatimitii de ruleta aveau doua optiuni – Monte Carlo sau Lugano. Nici unul nu e ieftin, dar nici pasiunea pentru cazinouri nu e prea budget.

Dupa Lugano, dispar muntii si se intra in forta in vasta campie a Padului. Nu trece prea mult timp si vei ajunge in Milano, capitala modei. Daca mergi cu trenul, vei ajunge destul de in centru (gara construita de acelasi Il Duce se numeste “Centrale”, dar Piazza del Dumo este la vreo 3 km de mers pe jos (sau cu metroul). Si aici este cu adevarat locul care trebuie sa-l vezi in Milano – Piazza del Duomo cu magical sau Dom, acea biserica construita timp de sute de ani, dar pe care dupa ce o vezi concluzionezi ca merita cu varf si indesat ! Nu rata sa te urci pe acoperisul Domului pentru o panorama faina, dar mai ales pentru “tepii” Domului.

Cum ziceam, Milano este capitala modei, de aici (ca si din Paris) dandu-se ora exacta pentru moda din intreaga lume. Saptamana modei care are loc toamna este momentul zero pentru orice colectie din intreaga lume, iar iubitorii de haine scumpe iau cu asalt Milano pentru o serie de shoppinguri grele. Pentru cei care vor sa cumpere ultimele creatii, nu trebuie sa rateze Strada Monte Napoleone, aflata la doi pasi de Dom (de cealalta parte a Galeriilor Vittorio Emmanuelle). Chiar si fara o lescaie in buzunar, merita sa dai o tura de window shopping pe aici, asa, pentru cultura ta generala. Iar daca ai ceva banuti, dar nu destui pentru ultimul racnet al modei milaneze, intreaba la biroul de informatii turistice din Piazza del Duomo unde se afla mega-laudatele outleturi milaneze. Sunt pe undeva prin afara orasului :).

Ideea articolului „Crossing the lines” mi-a venit de la un serial de pe AXN care se cheama fix asa – „Crossing the lines”. Sau mai pe romaneste – „Politisti fara frontiere”. Nu stiu daca l-ati vazut, dar e chiar fain (pentru cei carora le plac filme de aventuri de tip politist), nu numai datorita intrigii si actiunii, dar si pentru ca se desfasoara prin cele mai faine locuri din Europa si nu numai. Ideea serialului este ca cei de la Curtea Penala Internationala care investigheaza crimele trans-frontaliere si-a constituit o trupa de politisti de elita (evident si ei din mai multe tari) care investigheaza crime de rasunet, coruptia trans-frontaliera (da, exista si asa ceva ;)), rapiri de ostatici, pana si catastrofe radioactive. Filmul este fain pentru ca are un flavour european, nu ai de-a face de reteta standard hollywoodiana. Pana acum au fost 2 sezoane, incepand din 13 octombrie 2015, ora 22:00 incepe sezonul 3 pe canalul TV AXN si va recomand sa-l urmariti 🙂

De la Zurich la Milano

Biserica – simbol a Zurichului

In mod sigur, e ora corecta 🙂

De aici incepe lacul Zurich

Celebrul Pod al Capelei din Zurich

Peste tot, case pictate la exterior

Pe Reuss in jos, pe un mal frumos…

Muntele Pilatus domina Lucerna

Fosta puscarie, acum hotel

Trecatoarea Alpilor spre Italia

Si podul sau suspendat

Lugano, orasul italian al Elvetiei

Cu piata centrala de rigoare

Si cu lacul de cuvinta pentru orice oras elvetian care se respecta

Ciao, Lugano

Specialitati italo-elvetiene

Gara Milano Centrale

Domul din Milano e o bijuterie

Galeriile Vittorio Emmanuelle, primul mall din lume

Via Monte Napoleone la ora de seara 🙂

,