Distribuie articolul:

Am ajuns in Algarve acum vreo doi–trei ani, intr-un inceput de primavara. Fusesem invitat la Lisabona cu ocazia targului de turism al Portugaliei, iar portughezii au organizat niste miniexcursii pentru delegatii straini invitati (asa-numitii „hosted buyers”) spre diverse destinatii din Portugalia. Eu am ales sa merg in sud, in Algarve. Stiu, nu era chiar cea mai relevanta parte a anului, dar cel putin imi faceam o idee cu privire la aceasta zona turistica din ce in ce mai populara. Asa ca m-am trezit intr-un autocar comod care a trecut celebrul pod 25 Aprilie peste fluviul Tejo (care intr-adevar seamana izbitor cu Golden Gate-ul din San Francisco) si, dupa cateva ore pe o autostrada impecabila, dar pustie – din cauza crizei economice, putini soferi alegeau sa conduca pe autostrada care se plateste, preferand sa conduca pe drumuri nationale si locale relativ paralele cu autostrada.

Primul lucru pe care l-am aflat cand am ajuns in Algarve este ca si pe aici se produce vin. Cand spui vin de Portugalia, te gandesti in primul rand la vinul de Porto, apoi, eventual, Madeira, Douro sau Alentejo, dar nu prea auzisem de vin de Algarve. Ma rog, nu era imposibil, banuiesc ca clima si solul se preteaza vitei-de-vie, asa ca nu pot spune ca am fost supersurprins. In schimb, povestea vinului de Algarve mi s-a parut foarte interesanta. Da, cei de aici au produs vin, nu cine stie ce faimos, nu in cine stie ce cantitati, dar produceau pentru uz propriu, mai vindeau un pic si pe la vecini. Cand industria turistica a descoperit plajele de aur ale sudului Portugaliei, terenurile cu vita-de-vie care se aflau, in general, pe malul oceanului au inceput sa fie vandute dezvoltatorilor imobiliari de proiecte turistice – hoteluri, restaurante, parcuri de distractii etc. La un moment dat, au disparut complet podgoriile din Algarve! Vinul de Algarve intrase in istorie. Dupa vreun deceniu fara podgorii, niste pasionati de vin au hotarat sa renasca traditia viticola din zona, au cumparat teren, de data asta la o distanta apreciabila de pretioasele terenuri litorale, si au inceput sa produca. Am vizitat Quinta dos Vales, unde am descoperit mai mult decat o podgorie – un complex viticolo-artistico-turistic. Proprietarul, pasionat nu numai de turism, ci si de arta, a invitat un artist german sa creeze in Algarve si podgoria s-a umplut de statui. In plus, a pus bazele unui miniturism viticol. In podgorie, a construit si o mica pensiune cu piscina si cu tot ce trebuie… si unde poti face o cura de vin :).

Evident, scopul numarul 1 al celor care vin in Algarve este plaja. Cum ziceam, am fost in martie si sezonul era departe de a incepe (erau, totusi, vreo 20 de grade ziua). Am vizitat insa Vilamoura, una dintre statiunile cu staif ale zonei — un golf generos, plin pana la refuz de ambarcatiuni (hmmm… cica e criza), inconjurat de restaurante (probabil, vara, terase) si magazine de tot felul – de la parfumuri la haine, de la echipamente sportive la sex shopuri), locuri de promenada… pacat ca era noapte si pacat ca era inceput de martie – banuiesc ca vara este un loc minunat de petrecut un final de zi, dar acum totul mi se parea cam trist. Pustiu, in afara de noi, cateva suflete, cu cateva restaurante deschise din care zambeau cateva ospatarite dragute… Ce fain este locul acesta vara!

Am mancat la unul dintre restaurantele cu profil de mare. Evident, homarii, langustele, crevetii sunt prezenti acolo, dar imensa surpriza a fost sa mananc o supa de… mamaliga! Cu creveti! Daca ajungeti pe acolo, puteti sa incercati ca o chestie exotica, dar pentru nimic in lume nu ratati sa mancati o friptura de ton… nu neaparat in Algarve, ci oriunde ajungeti in Portugalia!

Principalul oras al regiunii Algarve este Faro. Aici se afla si aeroportul, aici este poarta de intrare aeriana. Si, ca o mica surpriza, de la vara aici vor ateriza si chartere romanesti direct de la Bucuresti. Dar nu despre aeroport vreau sa scriu, ci despre orasul care, de multe ori, este pasat in graba de cei care viseaza doar nisip si valuri. Algarve a fost o perioada lunga sub dominatie maura. Chiar numele Algarve este de origine pur araba… vine de la cuvantul Al-Gharb, care inseamna „Vest”. Si, intr-adevar, Algarve era la vest de orice pentru lumea islamica. Chiar si invecinata Andaluzia spaniola isi datoreaza numele si arhitectura arabilor. Al-Andalus (provine din cuvantul „Vandalusia” sau tara vandalilor, poporul care a locuit prin zona inainte de aparitia arabilor de dincolo de Gibraltar — alt nume arabesc :))

Faro si Lagos sunt cele mai importante orase de pe coasta, dar intre ele poti sa savurezi regiunea din orice localitate… toate au facilitati turistice de prim ordin. Din pacate, am stat o perioada prea scurta pentru a le vizita, asa ca va recomand sa cititi seria aceasta de articole, care va vor da niste idei de plaje, multe departe de a fi aglomerate, dar extrem de pitoresti.

Am vazut insa Faro. Faro are un Centro Historico, o relicva a perioadei maure, inconjurat de ziduri de cetate cum bine ii sade unui astfel de centru. Ulitele inguste si pline de atmosfera, florile omniprezente, portocalii cu fructe (atentie, sunt foarte amare, mai bine cumparati de la piata!), catedrala cu piata din fata, totul face din centrul istoric al orasului Faro un loc fain de preumblare. Mie mi-a adus aminte de aerul oraselelor istorice din Andaluzia invecinata… nu la fel de mari ca Sevilla ori Cordoba, dar atmosfera este similara. Dupa plimbarea destul de rapida prin centrul vechi (as fi vrut sa ma urc in clopotnita, pentru panorama, dar n-a fost timp), am plecat spre, probabil, obiectivul turistic nr. 1 de langa Faro – o mica delta numita Ria Formosa… Ne-am urcat la bordul unei mici ambarcatiuni si, dupa cateva minute, am pierdut Faro in urma si am inceput sa colindam niste canale.

Am descoperit ca Portugalia este tara contrastelor naturale. Langa Madeira cea verde se afla insula Porto Santo, arida, parca o bucata din Sahara rupta si dusa in larg langa acest paradis verde numit Madeira. Ei bine, o experienta similara am avut si in Ria Formosa. Dupa o delta verde, plina de trestii, am debarcat intr-un final pe o insula desertica, in mijlocul careia se afla un restaurant cu o arhitectura futurista… Peisaj ideal pentru filmarea vreunui SF de mare succes. Aflu ca tot aici se afla una dintre cele mai iubite plaje din Faro, o plaja salbatica, dar unde nisipul este fin si apa linistita. Din pacate, cum spuneam, eram la inceput de martie, cand nisipul continua sa fie fin, dar apa, foarte rece…

Cum ziceam, sunt multe, multe lucruri de experimentat in Faro. Ca oriunde in Portugalia, este o regiune in care e imposibil sa nu te simti bine. Portugalia asta are o magie a ei, o atmosfera care e greu de descris… trebuie doar simtita. Cunosc multa lume care a fost la Lisabona si s-a indragostit instantaneu de orasul acela. Am intalnit, de asemenea, mai multi calatori prin Madeira, o alta insula geniala a Portugaliei. Si Algarve are un farmec la fel de contagios.

Si pentru ca romanii sunt din ce in ce mai interesati de Portugalia, pot sa va dezvalui ca la vara vom asista la o premiera. Pentru prima oara, din cate stiu eu, va exista o cursa charter directa Bucuresti – Algarve. Zborurile vor fi operate din 20 iunie pana pe 12 septembrie si vor avea loc saptamanal, lunea. Zilele acestea, exista oferte de pachete de early-booking (inscrieri timpurii) cu reduceri de pana la 20%. Mai multe amanunte gasiti aici.