E timpul pentru un nou interviu marca Diana Pavlenco 🙂
Radu Păltineanu a terminat facultatea în Canada şi a decis că e timpul pentru nişte aventuri de-a lungul Americii. Are un proiect, Cycle Americas, prin care-şi propune să strabată America de Nord şi de Sud pe bicicletă timp de nouă luni, în peste 24.000 de kilometri. În această perioadă, Radu mai are un proiect, „7 Volcano Summits”. Radu a străbătut deja un sfert din traseu, iar mai jos este discuţia dinainte de a porni la drum, în care ne povesteşte despre pregătiri şi dorinţe, adică ingredientele pentru visele care devin realitate.
D.P: Cum e privit sabaticul în Canada?
R.P: Abordarea este destul de lejeră. Canada este una dintre societăţile care înţeleg că viaţa nu este numai despre şcoală, muncă şi familie. Oamenii de acolo sunt destul de deschişi pentru asemenea iniţiative. Eu fac aceşti 24.000 de kilometri pentru a mă cunoaşte mai bine.
D.P: Ai început călătoriile după terminarea studiilor sau ai şi lucrat o perioadă?
R.P: Am lucrat o perioadă în timpul universităţii, dar am şi călătorit. În 2013, am fost în Europa, de la Copenhaga la Roşia Montană, pentru a trage un semnal de alarmă în privința proiectului minier propus la Roșia Montană, iar în 2014 am traversat Europa și Asia Centrală cu autostopul. După încheierea acestei expediţii, am urcat pe cel mai înalt vârf vulcanic al Asiei, Damavand (5.671 m) şi astfel am început un proiect care presupune urcarea celor mai înalţi şapte munţi vulcanici ai lumii. Aşa că am profitat de timpul liber dintre semestre şi am călătorit.
D.P: Tu lucrai şi ţi-ai dat demisia sau cum?
R.P. Nu, am acest proiect prin care încerc să-mi depăşesc limitele personale.
D.P: În Canada sunt plătite perioadele sabatice?
R.P: Depinde de companii. În Germania sunt condiţii mult mai avantajoase faţă de Canada sau Statele Unite. În Franţa, vacanţa ajunge şi la o lună jumătate , chiar două, pe când în America nici nu se concepe aşa ceva. America şi Canada sunt mult mai izolate de acest fenomen.
D.P: La primul proiect ai călătorit însoţit şi apoi solo?
R.P: Da, pentru proiectul cu Roşia Montană, două echipe a câte trei oameni. Ambele echipe au plecat din Copenhaga în acelaşi timp şi au ajuns în Roşia Montană în acelaşi timp, dar pe trasee diferite.
D.P: Cum ai descrie cele două experienţe din punctul de vedere al companiei? Cum ţi s-a părut?
R.P: Când eşti cu cineva împarţi totul, pe când atunci când eşti singur te confrunţi cu sinele. Pe mine, personal, mă atrage mai mult ultima variantă. În călătoria care mă aşteaptă mă confrunt foarte mult cu ceea ce sunt eu.
D. P. Pe traseu o să te mai întâlneşti şi cu oameni cunoscuţi? Ai în plan aşa ceva?
R.P: Da. Îl ştiam pe Ioan Roman de pe Facebook şi am decis să ne întâlnim şi să filmăm secvenţe de pe drum pentru realizarea unui documentar.
D.P: Care este traseul, mai exact?
R.P: Voi începe din Alaska, traversez Yukon în Canada, apoi urmez o rută epică care se numeşte „The Great Divide Mountain Bike Route” și este cea mai lungă rută neasfaltată de ciclism din lume (4.418 km). Apoi, în Mexic se va întâmpla şi prima ascensiune: Vârful Orizaba (5.636 m), pe un vârf vulcanic al expediţiei ca parte a proiectului meu “7 Volcanic Summits”. Apoi voi traversa America Centrală, Columbia, Ecuadorul, altiplano Peruvian şi apoi Chile, unde se va întâmpla a doua ascensiune a expediției, pe vârful Oyos del Salado (6.893 m). În final, voi ajunge în Ushuaia. Traseul integral îl găsiţi aici
D.P: Ce-ţi pui în bagaj? E un drum lung…
R.P. Am patru genţi – două pe faţă, două în spate, nu-mi lipsesc bocancii şi echipamentul montan, cort.
D.P. Ce buget ţi-ai fixat?
R.P. Zece mii de dolari partea logistică, mâncare şi vreo 25.000 de dolari documentarul.
D.P. Cum crezi că o să-ţi influenţeze cariera expediţia?
R.P: În momentul acesta, îmi doresc să-mi fac o carieră din ceea ce fac acum. Nu mă motivează să mă întorc la programare.
D.P: Ţi-ai planificat să te şi opreşti să vizitezi locurile pe care le parcurgi?
R.P. În măsura în care-mi permite timpul, pentru că vreau să respect termenul de nouă luni fixat iniţial. Sunt interesat să văd în special partea naturală, nu cea urbană a Americilor. Sunt foarte multe parcuri naţionale, mă interesează să văd şi Atacama, Patagonia.
D.P. Atunci , drum bun! Îţi urmărim în continuare călătoria pe blog și pe Facebook şi ne mai auzim.
R.P: Sigur, oricând.
Autostop prin Europa
Biciclind prin Alaska
Esfahan
Ospitalitate in Teheran
