Daca deschizi o harta, chiar si online, cum ar fi Google Maps, descoperi cu surprindere ca, geografic vorbind, tarile din Caucaz sunt destul de aproape de noi. De altfel, intre Romania si Georgia nu se interpune decat Marea Neagra (ma rog, de-a lungul); practic, suntem vecini. Daca ar exista un zbor direct, sa stiti ca Batumi e mai aproape decat Frankfurt, de exemplu (sunt 1475 km in linie dreapta pana in metropola germana si doar 1314 km pana in statiunea georgiana de la Marea Neagra). Si totusi, foarte putini romani au ajuns in Caucaz. Si este mare pacat. E drept, nici legaturile aeriene (sau chiar si terestre) nu sunt dintre cele mai directe si usoare, dar in ultimii ani, legaturile aeriene s-au diversificat, iar rezervate din timp, nici biletele de avion nu mai sunt la fel de scumpe cum erau acum cativa ani… mai ales daca schimbi la Istanbul. Iar odata ajuns in Caucaz, in mod sigur, vei avea o experienta pe care greu o poti uita.

Sa stiti ca in tarile din Caucaz am descoperit un aer destul de familiar. Caucazul si Balcanii au avut o evolutie comuna pana la un moment dat. Si aici, ca si acolo, regiunea a fost formata dintr-un mix eterogen de popoare si de religii. Si in Balcani, ca si in Caucaz, au existat popoare crestine cu o traditie veche (chiar mai veche in Caucaz) si bine inradacinate. Cum au fost romanii, bulgarii, grecii, sarbii, georgienii, armenii sau osetinii in Balcani. Si Caucazul, ca si Balcanii, a fost cucerit in Evul Mediu de musulmani – in cazul Caucazului au fost arabii, apoi regiunea a fost impartita intre persi si otomani, iar in cazul Balcaniului, au fost doar otomanii. Si in Caucaz, si in Balcani, a aparut o putere crestina ortodoxa care si-a propus eliberarea popoarelor crestine de sub ocupatia musulmana, ceea ce i-a adus o puternica simpatie – e vorba de Rusia. Dar si in Caucaz, si in Balcani, aceasta simpatie s-a transformat in ultimele doua secole in respingere si ura, cand popoarele crestine bastinase au realizat ca rusii nu au venit sa elibereze, ci sa ocupe, schimband doar stapanul de sclavi. In Balcani nu prea au reusit (cu exceptia Basarabiei), in Caucaz, da.

Am fost de 2 ori prin Caucaz. Prima oara in 2010, numai in Georgia, cand am descoperit ce tara frumoasa, interesanta si din pacate necunoscuta este mica republica caucaziana. A doua oara asta vara, cand am vizitat Armenia, am revazut Tbilisi si am descoperit magnifica Autostrada Militara si am fost si in republica secesionista Nagorno-Karabakh (oficial parte a Azerbaijanului, dar de fapt o republica armeneasca puternic sustinuta de diaspora armeana si guvernul de la Erevan). Am descoperit tinuturi incredibil de frumoase, urme istorice cu care s-ar lauda orice popor din lume si, in fine, o bucatarie de te lingi pe deste. Dar hai sa trec in revista cele 3 republici caucaziene.

Armenia – este tara care se lauda ca a fost primul stat crestin in mod oficial, cu mai bine de un deceniu inaintea edictului de la Milano, care doar oficializa cultul lui Hristos, nu si il facea „religie de stat”. Armenii sunt foarte mandri de aceasta premiera si de aceea au fost unii dintre cei mai fermi aparatori ai crestinismului in Caucaz. Desi tara este de un pitoresc aparte, chiar daca este mica, poti descoperi numeroase tipuri climatice, punctele forte ale Armeniei fiind de departe manastirile. Vicisitudinele istoriei i-au obligat pe armeni sa-si construiasca bisericile si manastirile prin te miri ce colturi ascunse de munte, dar pe langa asta, le-au descoperit pe cele mai uimitoare din intreaga Armenie. Daca ajungi la manastirea Sevanavank, construita pe o peninsula inaltata deasupra lacului Sevan (una din cele trei „mari” ale Armeniei istorice), nu se poate sa nu te frapeze alaturarea intre cladirile religioase si albastrul rece al lacului. Geghard este, de asemenea, cuibarita pe un versant montan… cand o vezi cu fundalul acela montan… va fi greu de uitat. 🙂

Pare ciudat, dar cred ca obiectivul turistic cel mai vizitat in Armenia cea crestina este tocmai o cladire pagana! Nu foarte departe de Erevan (asta o ajuta sa fie cea mai vizitata), se afla un templu pe care l-ai vedea mai degraba pe undeva prin Peloponez – un templu clasic in stil grecesc. Provine din perioada pre-crestina si este unul dintre putinele lacase de cult ale religiei armenesti originare (care a fost puternic inspirata din mitologia greaca) care a supravietuit furiei demolatoare a crestinismului. Iar motivul este unul pur laic. Fiicei regelui armean care si-a crestinat poporul ii placea foarte mult locul si a folosit cladirea pe post de vila (de altfel, este si foarte racoroasa). A construit si un spa la doi pasi, deci era un resort de 5 stele avant la lettre.

Nu pot sa nu mentionez Erevan, capitala Armeniei. Aici simti suflul noii Armenii, o Armenie ingradita de dusmani (Azerbaijanul nu o recunoaste, iar Turcia a inchis granita), dar care rasufla cu ajutorul diasporei. Aici vei descoperi strazi pietonale cu cafenele „ca in Vest”, magazine de firma, baruri si restaurante super dragute. Si nu rata sa te duci la „Cascade”, un alt obiectiv turistic construit din banii cuiva din diaspora… Iar de aici, daca este senin, vei avea superba panorama a muntelui Ararat, muntele sfant al Armeniei, aflat insa, prin vointa divina al lui Vladimir Ilici Lenin, in Turcia…

Georgia – o-ho-ho!, este una din cele mai frumoase tari europene pe care le-am vazut. Revarsandu-se pe o vale intre cele doua lanturi ale Caucazului, Georgia este o minune. O minune necunoscuta de multi. Georgienii sunt mandri de faptul ca ei ar fi inventat vinul (ma rog, si armenii sustin fix acelasi lucru, dar daca te uiti la situatia de azi, georgienii sunt mari producatori de vin care nu este iesit din comun, iar armenii de coniac), dar ce pot aprecia este ca au si o gastronomie grozava. De altfel, cat timp locuiam la Kiev, cele mai populare restaurante erau cele georgiene si pe buna dreptate.

Tbilisi este un oras minunat. Am avut sansa sa merg de doua ori in capitala Georgiei, prima data in 2010, a doua oara asta vara, si progresul este uimitor. Nu te poti astepta ca tot orasul sa fie pus la punct, dar o buna parte din centrul vechi si cateva bulevarde (lungi, lungi, nu un kilometru, doi) sunt stralucitoare si pot reprezenta mandria oricarui oras european. Relieful ajuta si el… Tbilisi se catara pe niste dealuri, asa ca cele mai frumoase vile se etaleaza cu mandrie pe dealul pe care troneaza statuia cam creepy a Mamei Georgia. Fostul presedinte Saakashvili, desi a democratizat si a intors fata Georgiei spre Vest, a avut si el derapajele sale totalitare… si de asta iti dai seama doar vazand monstruosul Palat Prezidential catarat si el pe un deal si vizibil din aproape orice colt al orasului… iar la doi pasi se afla varianta georgiana a Catedralei Mantuirii Neamului – la fel de impozanta si atat de ne-ortodoxa…

Georgia se lauda cu probabil cea mai frumoasa sosea din fosta Uniune Sovietica, asa-numita Autostrada Militara care se curbeaza, catarandu-se peste Caucaz spre Rusia. Este o excursie pe care greu o s-o uiti datorita peisajelor care te fac sa te lipesti de fereastra autovehicului ca tantarul de bec. Iar la capatul acestui drum de un pitoresc aparte, ajungi la Kazbegi… nu rata sa urci la biserica construita pe muntele ce domina satul, pentru ca de acolo, daca ai bafta de soare, vei fi recompensat cu superba panorama a unui ghetar.

Dar Georgia nu a dat umanitatii doar vinul si peisaje de vis… Din pacate, a „produs” si pe unul dintre cei mai sangerosi dictatori ai lumii, pe georgianul Stalin nascut la Gori, nu foarte departe de Tbilisi… Si aici poti sa-I gasesti urmele – un muzeu Stalin, bulevardul principal se numeste Stalin si tot aici, din 2010, se afla impozanta, in centrul foarte sovietic al orasului, ultima statuie din lume a lui Stalin. Din cate stiu, a fost demolata la doar cateva luni dupa ce am fost pe acolo, dar se pare ca un mic bust al Tatucai popoarelor inca supravietuieste la doi pasi de Muzeul dedicat din localitate. Sunt georgienii mandri de Stalin ? Unii, da, altii, nu… dar celor tineri chiar nu le pasa…

Azerbaijan

Am fost de jure in Azerbaijan, dar nu si de facto. Asta vara, am fost in Nagorno-Karabakh, care este de facto o republica armeana locuita in proportie de 100% armeni… dar pe toate hartile lumii, provincia rebela este indicata drept parte a Azerbaijanului. Asa ca am fost in Azerbaijan, dar n-am fost in Azerbaijan :).

Principala destinatie turistica a tarii este insa capitala Baku. Dupa perioada sovietica, Azerbaijanul s-a dezvoltat datorita bogatiilor din Marea Caspica – petrol si gaze naturale. E drept, in ultima vreme, conducta cu dolari s-a mai uscat datorita prabusirii pretului petrolului, care a lovit zdravan in economia bazata pe petrol a Azerbaijanului, dar orasul a fost deja profund schimbat in ultimele 2 decenii. Condus de o dinastie republicana care detine controlul total asupra tarii, Azerbaijanul a dorit si isi doreste sa devina un Dubai al Caspicii si a incercat sa beneficieze din greu de evenimentele pe care le-a gazduit, cum ar fi Eurovisionul (constructia megalomanei Sali de spectacole a ras un cartier intreg de locuinte) si Jocurile Olimpice Europene, o competitie obscura, proaspat lansata de CIO pentru a mai umple perioada de 4 ani intre cele doua Olimpiade de Vara. Trecand peste dictatura azera, Baku este un oras interesant, unde noul si extravagantul se combina aparent armonios cu „orasul istoric” care a fost refacut cu mare atentie. In plus, Azerbaijanul se lauda ca este un stat musulman foarte laic… asa ca berea curge, fetele au fuste scurte si petrecerile de pe malul Caspicii sunt legendare… din pacate, doar in Azerbaijan.

Calatorii care se duc in zona caucaziana in general viziteaza cele 3 tari. Atentie, daca in Armenia si in Georgia nu iti trebuie viza, in Azerbaijan iti trebuie viza si poate fi obtinuta doar pe baza unei invitatii din partea unei agentii azere. In plus, e bine ca primul stop in turul caucazian sa fie in Azerbaijan, apoi in Armenia si nu invers. Daca granicerii azeri vad urme in pasaport a faptului ca ai fost in Armenia, vei fi frecat zdravan pentru a nu intra pe teritoriul azer cu nici macar un ac de gamalie de la Erevan. Armenii, in schimb, nu au nici o problema… Evident, benevolenta invingatorului din razboi…

Daca sunteti interesati de o excursie organizata pe aici (e drept, ar cam trebui sa vorbesti rusa pentru a te descurca, doar prin Erevan am gasit destui vorbitori de engleza), pot sa va spun ca Paralela 45 organizeaza in tur prin tot Caucazul fix acum de Paste, mai precis din 27 aprilie pana pe 7 mai (Pastele pica pe 1 Mai anul acesta). Se viziteaza toate cele 3 tari, se merge pe Autostrada Militara (e de neratat!), se viziteaza cele trei capitale, biserici milenare ascunse prin locuri de poveste, ma rog, este chiar un circuit foarte bine gandit al Caucazului. Pretul este de 1340 euro (e o reducere de 50 euro zilele acestea) + taxele aeroportuare si viza de Azerbaijan. Si puteti afla mai multe informatii, facand click aici.

Imagini Caucaz

Catedrala cea mare din Tbilisi

Palatul prezidential al Georgiei

O parte din orasul vechi Tbilisi se catara pe stanci

Un loc pentru un apus de soare…

Ananuri pe Military Highway

Acest Caucaz atat de pitoresc…

Fostul orasel Kazbegi, actualul Stepantsminda, la doi pasi de granita rusa

Biserica de la Kazbegi.

Sa trecem in Armenia – Sevanavank pe malul lacului Sevan

Armenii astia au gasit numai locuri spectaculoase pentru bisericile lor – aici, Geghard

Fostul templu pagan de la Garni, devenit resort all-inclusive odata cu crestinarea Armeniei

La cascade … nu le rata in Erevan, e o expozitie de arta in aer liber !