Dupa ce am ajuns la hotel si dupa „refresarea” de cuviinta, iata-ne toata trupa de 22 de oameni gata sa vizitam Kathmandu. Pana acum, nu vazusem prea multe urme ale cutremurului, mai degraba niste garduri si porti cazute, blocurile erau in picioare. Urma sa mergem in piata centrala, in istoria Durbar Square care mi-a placut atat de mult si care a fost foarte lovita de cutremur. Ca si data trecuta, urma sa ne deplasam in Durbar Square intr-o coloana de ciclo-ricse… vreo 12 – 13 ciclo-ricse. Data trecuta, a fost fun.

Am prins o ciclo-ricsa cu coviltirul tras, asa ca a trebuit sa stau cam cocarjat pe sub aceasta prelata sui-generis. Din pacate, de data asta s-a ales drumul prin aleile din Thamel si stradutele inguste si pline de gropi dintre Thamel si Durbar si nu pe bulevardul central. Nu a fost la fel de fain, pentru ca in viteza ricsei, hodoronc-tronc, cocarjat si cu un ricsar cu niste urme de ADN comune cu ale lui Michael Schumacher nu pot spune ca am savurat prea mult calatoria… Dar am putut sa remarc ca orasul era in picioare, dar, ici si colo, cate o gramada de caramizi si moloz marca locul unde o casa cazuse in timpul cutremurului. Dar, Slava lui Shiva, blocurile foarte populate ale Kathmandu-ului erau in picioare, iar ce am vazut au fost doar niste case umile, judecand dupa cantitatea de moloz. Iar faptul ca strazile aratau ca dupa bombardament nu era un efect al cutremurului, ci al calitatii relativ proaste a infrastructurii nepaleze, dintotdeauna.

In fine, ricsarul opreste brusc in fata unei cladiri in ruine. Am ajuns… Offf, asta e acum Durbar Square. Nu voi uita niciodata acea seara inghetata de decembrie cand am ajuns pe jos din Thamel in Durbar Square, fix cand era „ora albastra” si turlele pagodelor se profilau magic, dar intunecate pe cerul de culoarea cernelei… Dar, dupa cativa pasi, am respirat usurat. Da, mai multe temple erau prabusite, nu au ramas decat niste fundatii, dar numeroase alte temple erau in picioare. In continuare, Shiva si Parvati urmareau viermuiala din piata din templul lor care a scapat. In schimb, a cazut cel mai inalt templu din piata, dar si unul mai mic si un pic rotund, de unde am urmarit spectacolul colorat al strazilor timp de ore si ore…

Pe o latura a pietei, se afla vechiul palat regal, Hanuman Dhoka. Este o combinatie pe care unii arhitecti o numesc sinistra de arhitectura tipic nepaleza, cu turnuri-pagoda si mult lemn maroniu, langa care un reprezentant al dinastiei de prim-ministri Rana a trantit o cladire din piatra de culoare alb stralucitor in stil victorian… Mda, prin secolul al XIX-lea, Marea Britanie era la mare moda, asa ca cineva s-a gandit ca arhitectura exotica a indepartatului Albion este cool. Din pacate, palatul in stil englezesc este crapat rau, desi nu s-a prabusit, este puternic afectat. Regele s-a mutat din Hanuman Dhoka inca din anii 1880, de ani buni, aici fiind un muzeu dedicat istoriei Nepalului. L-am vizitat de doua ori, in 2003 si in 2011, si, desi era departe de eleganta Muzeului din Patan, aici se gaseau unele dintre cele mai importante relicve ale istoriei Nepalului… Mi-aduc aminte de diverse tronuri, de statui si de bijuterii, dar cel mai haios exponat era o poza preluată dintr-un National Geographic in care o armata de nepalezi cara cu bratele un automobil facut cadou de Hitler Regelui Nepalului, primul autoturism din Nepal… Daca vreti sa vedeti cum a fost carat cateva sute de kilometri din India pana in Kathmandu, aruncati o privire aici

In fine… partea nordica a pietei arata mult mai bine. Da, au cazut vreo doua temple mai mici, dar marile temple sunt la locul lor. La locul ei se afla si statuia lui Kali, statuia infricosatoare in fata careia au fost ucisi mii si mii de criminali. Multi nepalezi evita acest colt de piata cu o kharma la fel de infricosatoare ca statuia lui Kali, sufletele chinuite ale condamnatilor bantuind prin zona… poate zeita cutremurelor s-a speriat de kharma negativa si a iertat statuia lui Kali, care pare nezdruncinata.

In mod neasteptat, cel mai inalt templu din piata, care foarte rar este deschis, se afla bine-mersi la locul lui, dar si cele mai pozate temple, acelea pe care se afla scenele erotice desprinse direct din Kamasutra. Dar, probabil, cea mai reprezentativa cladire din piata este palatul lui Kumari. Kumari este zeita vie, o fetita care este aleasa in urma unui proces indelungat, similar proceselor de descoperire a reincarnarilor diversilor lama tibetani, si care este identificata ca fiind reincarnarea unei zeite hinduse. Fata este aleasa ca zeita-vie in jurul varstei de 2–3 ani (trebuie sa indeplineasca niste trasaturi fizice de „frumusete perfecta”, cum ar fi sa aiba genele ca de vaca J) si va fi zeita-vie pana la prima menstruatie, cand zeita ii paraseste corpul si fosta Kumari redevine om obisnuit. Timp de 10 – 11 ani, Kumari nu poate iesi din palatul sau decat de anumite festivaluri, cand este plimbata cu o lectica prin tot orasul, binecuvantandu-i locuitorii. Kumari nu poate atinge pamantul cu picioarele ei, de aceea este purtata in lectica in acele putine momente in care isi paraseste palatul din Durbar Square. Evident, in ultimii ani mai multi carcotasi au inceput sa conteste veleitatile sacre ale Zeitei Vii, dar cutremurul le-a inchis gura pacatoasa… palatul lui Kumari nu a suferit nici cea mai mica stricaciune, in timp ce templele invecinate s-au prabusit… Iar pe valea Kathmandu, mai exista cateva zeci de Kumari care au supravietuit bine-mersi.

Nu am putut sa nu ma duc la Swayambunath, templul budist zis „al maimutelor”. Construit pe un deal ce domina centrul orasului (daca te urci pe vreo cladire din Thamel, il vei observa in toata splendoarea), Swayambunath este unul dintre templele-cheie ale capitalei Nepalului. Aici trebuie sa fac o paranteza… templul e budist, iar tara este imens majoritar nominal hindusa… Si atunci, de ce hindusii se duc sa se roage aici? Pentru ca hinduismul nepalez nu este nici pe departe hinduismul acela pur din India, este mai degraba un sincretism intre hinduism si budism. Tampon intre India si China (Tibetul a fost inghitit de China in 1959), acolo unde rasa asiatica se intalneste cu cea caucaziana, Nepalul este un mix fascinant – de asiatici cu caucazieni, de albi cu galbeni, de hindusi cu budisti… asa ca si hinduismul de aici are caracteristici foarte budiste… ce dovada mai buna este ca zeita-vie hindusa Kumari provine de obicei dintr-o comunitate budista, iar modalitatea sa de alegere este similara cu cea a Marilor Lama budisti?

Am ajuns la Swayambunath cu inima stransa. Vazusem imagini filmate din drona. Imensa stupa cu ochii lui Buda parea neatinsa, dar vreo doua temple si zona de magazine de suvenire cazuse. Acum, ajuns in zona unde maimutele sunt la fel de neastamparate si de obraznice, descopar ca daca de departe stupa pare neatinsa, de aproape descoperi numeroase crapaturi. Unele temple din jurul stupei s-au prabusit, altele sunt crapate si inconjurate de sfori pe care scrie „Forbidden”. In schimb, atmosfera este aceeasi. Ca si acum patru ani, cand dimineata se ingana cu noaptea, mase de credinciosi urcau pe jos cele nu stiu cate sute de trepte pana la templu, pentru a se ruga… dar nu numai. Templul este si o sala de gimnastica in aer liber… zeci de barbati si de femei fac sport… la ce mai trebuie sala de fitness in Kathmandu, cand te poti duce pe platforma de la Swayambunath? Iar ca mixul de popor sa fie cat mai complet, ma trezesc si cu vreo doua batalioane de soldati (femei si barbati) nepalezi veniti pentru putina binecuvantare. Slava lui Shiva, Nepalul a trecut de perioada razboiului civil, dar Armata nu poate sta linistita… doar ea a intervenit in primele minute dupa cutremur.

Am stat sus, sprijinit de balustrada de unde poti admira tot Kathmandu. De sus, de la templu, nu descoperi cicatricile lasate de cutremur. Orasul e la locul lui, mii si mii de cladiri stau inghesuite, in picioare. Da, au trecut printr-un cutremur, dar Kathmandu a rezistat. Da, au cazut mai multe temple, am mai vazut si mai multe case prabusite, dar, per ansamblu, Kathmandu este la fel, acelasi oras nebun, plin de culoare.

Imagini Kathmandu

De aici, va pleca coloana de ricse prin Kathmandu

Aproape toata trupa gata de plecare

In ricse pe strazile din Kathmandu

Mai sunt cladiri cazute

Dar imensa majoritate sunt in picioare

Aici era unul dintre cele mai inalte temple din Durbar Square 🙁

Templul Narayan

Shiva si Parvati continua sa urmareasca spectacolul strazii

Palatul regal a fost zdravan afectat

Dar una din laturile clasice ale lui, nu

In varful acestei coloane, se afla o statuie istorica… acum nu mai e 🙁 Dar restul ansamblului, e in picioare

Nici Kali nu a cazut

Pana la consolidare, templele isi tin echilibrul cum pot si ele

Namaste !

Nici templele cu sculpturi erotice nu au fost afectate… Cineva acolo sus, le iubeste

O buna parte din Durbar Square este in picioare

Dar pe latura sudica, mai multe temple s-au prabusit

Dar nu palatul lui Kumari !

Swayambunath, templul maimutelor. Stupa centrala a fost afectata, dar nu s-a prabusit

Ochii lui Buda continua sa vegheze

In schimb, cateva temple nu au rezistat

Maimutele sunt bine mersi

Iar la primele ore ale diminetii, lumea vine aici si la rugaciune, si la sport

Kathmandu pare neatins

Armata e cu noi. Iar in Nepal, armata este si de sex feminin 🙂