Daca ajungi in Tibet, este pacat sa nu iesi din Lhasa. Da, Lhasa este orasul sfant, este sediul celor mai importante palate si manastiri ale tarii, dar pentru a-ti completa imaginea asupra Tibetului este obligatoriu sa parasesti Lhasa. De altfel, principalul motiv este ca Tibetul are un cadru natural de o spectaculozitate rara, care e pacat sa nu fie descoperita. Cele mai multe tururi parasesc Lhasa si se indreapta spre Shigatse. Sunt doua rute – una directa si cealalta via Gyantse – lacul Yamdrok. Noi am luat-o la dus direct, pentru a putea ajunge la timp la Shigatse in vederea aprobarii speciale de a merge la Everest Base Camp. Intr-o tara ocupata, nu e destul doar viza, ci si tot soiul de autorizatii si hartii, iar autorizatia pentru Everest nu se putea lua din Lhasa, ci doar din Shigatse. Asa ca ne-am imbarcat la bordul autocarului, escortati de un militian care sa fie atent ca soferul sa nu conduca iresponsabil (sic), dar care pana la urma si-a dovedit importanta, ocupandu-se foarte eficient de numeroasele puncte de control de pe sosea.

Daca chinezii stiu sa faca un lucru, ei, bine, astea sunt lucrarile de infrastructura. Soselele din Tibet sunt impecabile, chiar daca se afla in conditii geo-climatice foarte grele. In plus, calea ferata care leaga Tibetul de China este o minune a ingineriei si a costat miliarde bune de dolari. Calea ferata, intre timp, a fost extinsa pana la Shigatse si exista planuri ca sa fie prelungita pana la Kathmandu. Chinezii combina politicile dure manu militari de ocupatie si represiune (in Tibet sau Turkestanul Rasaritean) si „soft policy” in tarile din apropierea imediata si nu numai – prin investitii si burse. Nepalul e pe lista „soft policy”, Tibetul — „hard policy”.

Drumul spre Shigatse este de un pitoresc aparte… Satele albe cu ferestre negre sunt inlocuite cu o vale unde culoarea apei de un verde transparent este ireala. Tibetul este un paradis pentru fotografi si cum am avut cativa pasionati in grup, oamenii aceia nu s-au dezlipit de geam, tragand mii si mii de cadre. Evident, ne-am oprit din cand in cand, dar daca ne-am fi oprit in toate locurile unde am ramas cu gura cascata, nu am fi ajuns la Shigatse nici pana in ziua de azi.

Shigatse a devenit de-a lungul timpului o contrapondere, aproape o opozitie fata de Lhasa. Aici, se afla manastirea Tashilhunpo, cea mai mare manastire din tara in ziua de azi si una dintre cele mai importante sase manastiri ale Tibetului, A fost fondata in 1447 de unul dintre discipolii lui Tsongkhapa, cel care a readus la putere budismul in Tibet si care este fondatorul ordinului Gelugpa sau „al palariilor galbene”, al carui sef este Dalai Lama si este ordinul dominant al budismului tibetan (exista inca trei ordine importante). Acest discipol a fost considerat primul Dalai Lama si imensul sau chorten se afla aici, crescand deci prestigiul si importanta manastirii din Shigatse. Samanta problemelor a fost sadita de cel de-al cincilea Dalai Lama, care si-a proclamat invatatorul ca fiind o manifestare al lui Opagme, o zeitate budista tibetana, punand bazele unei dinastii paralele de Panchen Lama (inseamna „Marele Invatat”, pe cand Dalai Lama inseamna „Oceanul de intelepciune”), care evident ca a dus la o rivalitate istorica… Dalai Lama trebuie sa fie recunoscut de Panchen Lama, dar Panchen Lama trebuie sa fie recunoscut de Dalai Lama. Iar chinezii au incercat (fara succes) si incearca si in ziua de azi sa joace cartea rivalitatii.

Atat in Lhasa, cat si in Shigatse vei vedea peste tot imaginile celui de-al zecelea Panchen Lama, un om inalt, bonom si cu o figura mai degraba ariana. La prima vedere, ai crede ca este actualul Panchen Lama, dar nu este asa, el a murit in 1989. Cel de-al zecelea Panchen Lama a fost identificat in copilarie in zonele controlate de chinezi (ca si Dalai Lama, de altfel), dar nu a putut fi adus in Tibet si a fost educat si controlat de chinezi – mai intai de nationalisti, apoi de comunisti. A fost adus de Mao la Shigatse ca o contrapondere a imens popularului Dalai Lama al XIII-lea din Lhasa si parea ca este o papusa chinezeasca. Cel de-al X-lea Panchen Lama a fost cumintel pana la revolta din 1959 si in perioada represiunii crunte care a urmat. Dar totul a avut o limita. In 1961 a scris o plangere catre Mao, cerand oprirea carnajului, iar raspunsul a fost sa-si bage mintile in cap. In 1964, cu ocazia unui important festival, in fata a zeci de mii de tibetani, cel de-al X-lea Panchen Lama si-a exprimat visul ca intr-o zi Tibetul va fi liber si a jurat credinta exilatului Dalai Lama, inamicul nr. 1 al regimului de la Beijing. Tradatorul a devenit peste noapte erou. Va fi capturat fulgerator de catre chinezi si aruncat in puscarie, unde a fost torturat ca orice tibetan de rand. Va supravietui, iar in anii ’80 va trai in domiciliu fortat la Beijing. A fost lasat sa revina in Tibet in 1989, pentru a inaugura chortenul reconstruit al unor Lama si, asa cum prevazuse cu ani in urma, a murit la trei zile dupa intoarcerea in patrie. A murit ca un erou.

Dar povestea nu se termina aici. Al X-lea Panchen Lama e mort, dar cine va fi al XI-lea? Traditia spune ca trebuie sa fie identificat de oficiali tibetani, care toti erau in exil in India sau in Nepal, si sa fie recunoscut de Dalai Lama. Ei, bine, pana la urma, cum-necum, oficialii au intrat in secret in Tibet si au reusit sa identifice reincarnarea lui Panchen Lama in persoana copilului unor profesori tibetani. Dalai Lama l-a recunoscut si, in secunda 2, Securitatea chineza a venit si i-a arestat pe copil si pe parintii lui. De peste doua decenii, nu se stie unde se afla acesta. Dar pentru ca Tibetul nu putea sa ramana fara un Panchen Lama, autoritatile chineze au creat unul fals, fiu al unui secretar de partid pe care l-au proclamat drept Panchen Lama. Acesta nici macar nu locuieste in Tibet, ci in China, probabil ca nici nu stie prea bine tibetana, iar cand vine o data pe an, fiecare familie tibetana este obligata sa se prezinte la manastire pentru a-l aclama si intampina… evident, cu un sictir total.

Shigatse aduce cumva cu Lhasa prin faptul ca o buna parte din oras este chinezizata, dar, ca si in Lhasa, exista un cartier traditional tibetan, cartierul vechi care aici se catara pe dealul pe care se afla Shigatse Dzong, palatul din Shigatse care aduce foarte mult cu Palatul Potala. De altfel, imediat dupa ce am luat camera de la hotel in primire, am si plecat spre dealul pe care se afla aceasta adevarata Potala de Shigatse. Palatul este, de fapt, o reconstructie. Originalul a fost distrus de chinezi in primii ani ai ocupatiei, care l-au ras de pe fata pamantului in incercarea lor de a smulge cultura tibetana din radacini, dar, in mod surprinzator, a fost reconstruit in 2007. Dar pana in ziua de azi, este doar o cladire goala care poate fi admirata doar din afara – in interior nu are nimic. De peste un deceniu, exista un plan ca sa fie deschis ca muzeu, dar in afara de cladire, nu s-a mai facut nimic. In schimb, la picioarele noului vechi dzong, se afla cartierul autentic tibetan. M-am plimbat pe ulitele care urca si coboara, pe aleile sucite si rasucite, am primit chiar si niste ciocolata de la un baietel tibetan care se intorcea de la scoala… si, mai ales, am cautat acele unghiuri pentru a surprinde panorama orasului, dar si a palatului.

Si cum Shigatse dzong este inchis, cel mai vizitat loc din oras este, evident, manastirea Tashilhunpo, vechea manastire a lui Panchen Lama (aici s-a aflat, timp de secole, sediul acestuia pana cand sa fie arestat si dus la Beijing). Manastirea care era, de asemenea, una dintre cele mai mari din Tibet (4.000 de calugari traiau aici in 1951) a fost si ea partial distrusa in primii ani ai ocupatiei chineze, iar in timpul Revolutiei Culturale, garzile rosii chinezesti au intrat in manastire, au distrus statuile, au spart mormintele celor 5 Dalai Lama ingropati aici in imense chortene de aur si le-au aruncat in rau. Numerosi tibetani si-au riscat viata si libertatea lor si a intregii comunitati pentru a salva moastele sacre care au fost reingropate impreuna intr-un imens chorten in 1989, cand Panchen Lama a putut sa revina in Tibet, dupa aproape patru decenii de inchisoare, si sa inaugureze noul chorten. Cateva zile mai tarziu, ultimul Panchen Lama a incetat din viata.

Spatiul monastic este, desigur, la fel de impozant si de stralucitor ca marile manastiri din Lhasa. Orasul-manastire urca, incet-incet, pe un deal molcom, al carui unghi se schimba brusc, devenind mai abrupt… Sus, poti vedea zidurile manastirii si un perete imens pe care in perioada Tibetului liber (si, surprinzator, de cativa ani incoace) in timpul unui festival tibetan, este expusa o imensa pictura tibetana – asa-numita thangkha. Ei, asta se intampla prin iulie, asa ca m-am multumit doar sa vad pozele din magazinul de suvenire.

Capelele si marile sali de intrunire ale calugarilor sunt cumva la acelasi „etaj” si poti trece linistit dintr-una intr-alta. Si aici, ca si in alte manastiri, trebuie sa platesti, daca vrei sa faci poze in fiecare capela in parte, scorurile (stabilite de Partid) sunt aberante, iar calugarii — foarte zelosi in a-i impiedica prin contraventii. De altfel, anumite surse spun ca manastirea Tashilhunpo este cea mai infestata de calugari cu grade mai mult sau mai putin ridicate in Securitatea chineza… si, nu stiu de ce, dar parca simti asta in aer.

Pentru turistul obisnuit in Shigatse, oprirea este obligatorie pentru ca doar aici (nu si in Lhasa) poti sa obtii autorizatia pentru a merge la Everest Base Camp… pe care am si obtinut-o. Dupa vizitarea orasului, seara, ne-am adunat pentru masa si programul de a doua zi. Ghidul ne-a zis sa plecam la 5:00…. Nuuu!… s-a strigat in cor. Am vrea sa plecam mai… repede, sa fim siguri ca ajungem la timp sa vedem Everestul. Este, probabil, cel mai important punct din excursie… Ma rog, si soferul, si ghidul, si militianul insotitor s-au mirat, dar ce puteau face? Suntem totusi in Asia, unde clientul nostru nu este stapanul nostru, ci Zeul nostru, asa ca a doua zi de dimineata la 4:00, cand orasul dormea dus, toata trupa de romani si insotitorii nostri porneau spre Everest…

Imagini Shigatse, Tibet

Bine am venit la Shigatse. Aici e hotelul in care am stat

In holul hotelului, o macheta mareata a Palatului Potala din Lhasa

Manastirea Tashilhunpo

Ca orice manastire tibetana, un adevarat oras calugaresc

Stupe sacre

Imaginea ultimilor 2 Panchen Lama adevarati – cel de-al noualea (stanga) si cel de-al zecelea (dreapta)

Tigrul, simbol al puterii

Zidul pe care este expusa thangkha imensa

Manastirea Tashilhunpo

Shigatse – orasul chinezesc

Shigatse dzong, aceasta Potala a Shigatse-ului

Steaguri de rugaciune budiste

Prin cartierul tibetan

Cartierul tibetan se intinde la picioarele lui Shigatse dzong

La pas prin cartierul tibetan