Ca sa mergi de la Lhasa la Shigatse ai doua drumuri la indemana – unul pe la Nord, care merge de-a lungul unei vai serpuitoare, mai scurt si mai rapid, si unul pe la Sud, de-a lungul a vreo doua lacuri (unul artificial, de acumulare, cel de-al doilea, natural) si al unui ghetar. Este un drum mai lung si cu mai multe popasuri „obligatorii”. La dus, am luat-o pe la Nord, trebuia sa ajungem destul de repede la Shigatse pentru a avea timp ca ghidul nostru sa mearga sa scoata autorizatiile de Everest Base Camp. Dar la intoarcere, am luat drumul sudic… un drum pe care e imposibil sa nu te opresti… sunt atatea lucruri de vazut.

Dupa iesirea din Shigatse, ne indreptam in viteza spre Gyantse, orasul considerat ca fiind cel mai tibetan dintre toate. Fiind mai putin important decat Lhasa si Shigatse, Gyantse nu a fost „binecuvantat” cu atatia colonisti, asa ca si-a pastrat caracterul tibetan. Acum sase ani, am dormit aici, in Gyantse, dar de data asta programul este de asa natura incat nu ne oprim in el decat sa vizitam Pelkor Chode, mareata manastire a orasului. Construita in 1418, cand inca Gyantse juca un rol politic de prim ordin pe esichierul politicii tibetane, Pelkor Chode a devenit un adevarat oras calugaresc ca si Gamden, Sera si celelalte mari complexuri manastiresti. In 1959, aici locuiau 1.200 de calugari care au fost alungati, arestati sau ucisi de Garzile Rosii chineze. Manastirea ar fi putut avea soarta multor cladiri religioase din Tibet si anume sa fie rasa de pe fata pamantului, dar a fost salvata de un activist tibetan care a sustinut ca cladirile complexului monastic sunt perfecte pentru pastrarea ovazului necesar victoriei revolutiei rosii. Sigur a avut parte de o reincarnare superioara, pentru ca Pelkor Chode este astazi nevatamata si stralucitoare. Din pacate, stupa centrala era in reconstructie si, desi ne puteam urca, numeroase parti din ea erau ascunse de un sistem cam inedit de schele. In schimb, Pelkor Chode era manastirea cea mai prietenoasa cu fotografii – cum ziceam prin alte manastiri, platesti pentru fotografiile interioare pentru fiecare capela (si orice manastire cu pretentii are cateva zeci). Preturile variaza intre 10 yuani (1,40 euro) la gogonata suma de 75 yuani (10,50 euro) per capela la Tashinlupo, manastirea cu cei mai multi securisti din Tibet. Ei bine, la Gyantse dadeam 10 yuani (1,40 euro) si faceam cate poze voiam… Good deal, indeed.

Intr-adevar, manastirea este cu adevarat faina, dar ceea ce urma avea sa fie alte cateva locuri de neuitat… Autocarul nostru a inceput sa urce cu chiu si vai inca o inaltime. Mda, Gyantse era la 4.000 de metri, iar acum ne urcam spre „etajul” de 5.000 de metri. O apa de un albastru pur curgea de undeva de sus. Aveam sa aflu ca e construit un lac de baraj. Si dupa cateva rasuciri pe serpentine, ajungem in fata unui lac unde zici ca s-a strans tot turcoazul din lume. Inutil sa zic ca autocarul se inclina spre dreapta de multimea fotografilor disperati (inclusiv eu), pana si politistul ne lasa locul pentru a fotografia si, in fine, ne oprim intr-un loc amenajat de unde ai parte de niste panorame de neuitat… Pfff, totul e neuitat in Tibet. De fapt, culorile si lumina din tara asta transforma orice pozar in fotograf. Teoretic, ar trebui platita o taxa, dar pentru un motiv care imi scapa, incasatorii de taxe sunt in vacanta, asa ca toata lumea opreste, se urca pe terasele care ofera cele mai bune privelisti FOR FREE. Wow, China, ce s-a intamplat cu voi? E cineva bolnav?

Sincer, a fost greu sa ne pornim de pe malul acestui lac. Dar trebuia sa o luam spre Lhasa si, in plus, stiam ca vom mai vedea un lac, de data asta natural, lacul sacru Yamdrok tso. Dar pana la Yamdrok tso, in afara de fascinantul peisaj tibetan – un desert de altitudine cu o vegetatie colorata ravasita de vanturi, mai trebuie sa ne apropiem si de ghetarul Kharola, care are o altitudine de 5.560 de metri. Nu, nu ne vom urca in varf catarandu-ne pe gheata eterna, il vom admira de la picioare. Si arata intr-un mare fel. „Well, gheata s-a cam topit cu incalzirea globala, nu mai e ce a fost”, ne spune ghidul. Dar si asa, arata impresionant.

Oprim intr-o parcare mai indepartata pentru poze si, in fine, trecem pe langa locul oficial de pozare. Un chinez smecher a concesionat parcarea si cere bani daca te opresti si faci poze. Asa ca ne vom opri undeva mai sus, unde e posibil sa tragi autocarul in afara soselei si sa te urci pe o inaltime plina cu steaguri de rugaciune, pentru a admira si fotografia suvitele de gheata care coboara dinspre varf. Pfff… si ce vant bate aici, pe nesimtite, iar am ajuns pe la 5.000 de metri. Din nou aerul e rarefiat… Ce boierie simti ca e la 4.000 de metri, parca ai fi la malul marii!

Trecem si de ghetar si din nou o luam la vale… undeva in departare se intrevede o linie albastra ca un soi de Fata Morgana. Nu, nu e Fata Morgana, este chiar lacul Yamdrok, unul dintre lacurile sacre ale Tibetului. Tibetanii sunt inconjurati numai de sacru. Muntii sunt sacri, lacurile sunt sfinte, iar animalele trebuie sa fie protejate pentru ca pot fi reincarnarile vreunui stramos mai vicios care a avut puncte negre in kharma. Legenda spune ca o zeita s-a transformat in lac pe vremea cand zeii erau mult mai vizibili pe Planeta. Yamdrok este un lac glaciar, are 638 de metri patrati si este foarte adanc –ajunge cam la 60 de metri adancime. Cum am zis, lacul este unul dintre cele patru lacuri sacre ale Tibetului si se spune ca atunci cand va seca, vor disparea si tibetanii… Nu a secat nici macar in perioada Revolutiei Culturale, deci, in ciuda ocupatiei, Tibetul si cultura sa vor dainui. Ca o curiozitate, pe malul lacului se afla manastirea Samding, singura manastire condusa de o femeie – o reincarnare a unui lama, desigur.

Pe vremuri, era interzis sa pescuiesti in Yamdrok sau sa-l traversezi cu barca, dar astazi, localnicii pacatuiesc. Evident, in continuare nimeni nu face baie nu pentru ca ar supara vreo divinitate, ci pentru ca ar ingheta instantaneu, asa ca numerosii turisti care vin la Yamdrok se multumesc sa se plimbe pe malul lacului, sa faca poze de pe punctele de panorama, incercand sa prinda si muntii cu varfurile pline de zapada care se reflecta in apa turcoaz a lacului, si, nu in ultimul rand, sa se urce pe un iac impodobit ca de nunta pentru poza. Evident, nu am rezistat tentatiei de a ma urca si eu pe iac… pentru poza de rigoare.

Dar cel mai mult am admirat lacul, biciuit de vantul mistic, muntii cei sacri din departare si bucuria multicolora a steagurilor de rugaciune care impodobesc malurile lacului. Au urmat din nou un drum in urcare pe una dintre inaltimile care dominau lacul si oprirea ceruta in unanimitate pentru a admira lacul si de la inaltime, nu numai de la buza sa. Era ultima oprire importanta dintr-un tur care, cel putin pentru mine, va fi greu de uitat. Mai fusesem acum sase ani in Tibet, dar fiecare intoarcere te face sa-l vezi ca si cum ar fi pentru prima oara.

Am coborat apoi pe valea care duce spre aeroportul Lhasa. Doamne, ce imagini… doamne, ce spectacol nepereche poate sa ofere natura asta! A fost ziua in care am facut cele mai multe poze… e una dintre putinele (cred ca singura) de cand calatoresc cand am ramas cu aparatul foto fara baterie, desi il incarcasem la maximum. La caderea serii, intram din nou in Lhasa. Era ultima noapte in Tibet, a doua zi dimineata urma sa decolam in directia Kathmandu, asa ca nu am putut sa o las sa treaca fara a ma plimba alaturi de sute de pelerini tibetani in jurul manastirii Jokhang din cartierul tibetan al Lhasei si nu, nu, nu am putut sa nu dau o fuga pana in fata Potalei. M-am oprit in fata magnificului palat al lui Dalai Lama si am promis sa ma intorc. Nu stiu cand, dar ma voi intoarce. Sper ca si kharma va fi de acord cu mine.

Imagini Tibet

Exista si locuri fertile la 4000 metri !

Intrarea in manastirea din Gyantse

Sala de rugaciune a calugarilor

Sub ochii de un albastru patranzator al lui Buda

facute din lapte de yak…

Primele imagini cu lacul de acumulare… Doamne, ce turcoaz era !

Cam ravasit 😉

Aici a fost un sat… sau o mica citadela

Lac ? Munte ? Atunci, e musai sa fie si steaguri de rugaciune 🙂

Si pe aici, soselele sunt impecabile

Ghetarul Kharola

Intr-adevar, probabil ca s-a topit mult din bietul ghetar

Lacul Yamdrok, unul dintre cele 4 lacuri sacre ale Tibetului

O culoare de nedescris

Si poza de turist – calare pe yak 🙂

Pe malul lacului… nimeni nu face o baie, apa e rece de te taie 🙂

La revedere, Yamdrok tso !

Niste yaci suparati !

Coboram spre valea Lhasei

La revedere, Potala ! La revedere, Lhasa ! La revedere, Tibet !