Daca intrebi niste cubanezi care ar fi cea mai pitoreasca provincie a Cubei, acestia iti vor raspunde, probabil, Pinar del Rio. Asta nu inseamna ca nu sunt si alte regiuni superbe, Cuba este o insula incredibil de pitoreasca, dar Pinar del Rio chiar iese in evidenta. In programul excursiei din Cuba, Pinar del Rio era pusa la „optionala”, pentru ca oricine voia putea sa mai ramana in Havana si sa aprofundeze capitala Cubei, dar toata lumea a decis sa mearga in Pinar del Rio.

Daca turul din Cuba a fost organizat in colaborare cu compania Cubatur, pentru un motiv care imi scapa, pentru Pinar del Rio, am fost „varsati” la Gaviota. Sa nu credeti ca e vreo competitie crancena intre aceste doua companii, amandoua sunt de stat. Poate, se vor lua la bataie dupa privatizare… De fapt, in turismul cubanez, chiar si in urma cu zece ani, nu prea intelegeam de ce erau zeci de companii de rent-a-car, cand toate ofereau cam aceleasi masini, la cam aceleasi preturi si toate erau detinute de stat. Sa dea senzatia de competitie? Habar n-am.

In fine, asta conteaza mai putin, ce e cert, la ora X am fost ridicati de o ghida foarte bine dispusa si ne-am alaturat altor grupuri in ditamai autocarul. Am trecut printr-un cartier de vile de meganomenclaturisti si am iesit pe autostrada. Pare ciudat, dar Cuba, care are extrem de putine masini, are o autostrada. Sa nu credeti ca strabate Cuba de la Est la Vest, porneste, e drept, din Vest, merge cateva sute de kilometri si se opreste brusc, pe undeva prin centrul tarii… E drept, constructia a inceput candva in perioada lui Batista, iar Fidel nu a mai continuat-o. In schimb, fata de acum zece ani, diferenta imensa consta in calitatea asfaltului. In 2005, ziceai ca fusese, practic, bombardata si, desi era pustie, cu greu puteai atinge viteze mai mari de 60 km/ora, doar daca voiai sa-ti rupi masina. Acum, era chiar destul de bine asfaltata. Nu pot zice impecabil, sa nu simti cum ruleaza autocarul, dar bine, pe alocuri foarte bine.

Am trecut prin niste zone faine, pitoresti, dar fara cine stie ce veleitati… iar drumul de la Havana in Pinar del Rio este relativ lung, faci cam trei ore… asa ca, dupa generalitatile de la inceput, ghida noastra a devenit ghidusa… ne-a spus bancul ala care se regaseste cam in orice tara comunista cu individul care, enervat la o coada, proclama sus si tare ca se duce sa-l impuste pe Fidel, ca asa nu se mai poate. Toti de la coada se uita la el ciudat si ii zic ca „acolo este coada cea mai mare”. Si ca veni vorba de cozi, Cuba, ca si Romania anilor ’80, este o tara a cozilor… nu e greu sa le vezi, sunt peste tot, de la restaurantul de inghetata Copella la cine stie ce alimentara care „a bagat” orez sau paine la pret de „moneda nacional”. Si ce poate fi o dovada mai buna decat numele in engleza al tarii… Cuba se pronunta in engleza „Chiuuuuba”… adica „Cue – ba” de la cuvantul „cue”, care inseamna coada, si nu coada cainelui.

Stiti care e cel mai periculos animal din Cuba? Cuba are, in general, o fauna foarte pasnica – nu exista rapitoare, nu au tigri, lei, nici macar jaguari sau pume, exista intr-adevar cativa crocodili, dar ultima oara au infulecat un om prin secolul al XVII-lea. Ei, bine, ne starneste ghida… ei, bine, cel mai periculos animal din Cuba il vedeti acum pe geam. Ma uit, evident, pe geam si vad o cireada de vaci placide, pascand alene. Vaca? Vaca este cel mai periculos animal din Cuba? Te ia in coarne, e vreo rasa mai rebela pe aici? Ei, bine, nu. Este interzis sa sacrifice vaci pentru a le manca (evident, fulgerator mi-am adus aminte de reglementarile draconice din perioada lui Ceausescu). Se pare ca guvernul crede ca sunt prea putine vaci in Cuba si a hotarat ca vacile sa nu mai fie mancate… asa ca nu o sa gasesti mancare de vaca la alimentara si nici prin restaurante. Ma rog, in cele particulare, daca ii faci cu ochiul proprietarului, se mai gaseste. Si de ce e periculoasa? Pai, daca te prinde ca ai omorat o vaca si ca faci trafic cu carnea ei, capeti cativa ani de puscarie. Si nu cred ca puscariile cubaneze sunt de 5 stele.

In fine, cu tot soiul de povesti si iznoave, ajungem intr-un final in mult-dorita provincie – Pinar del Rio. Prima oprire este cea pentru poze… autocarul urca pe un deal de unde ai parte de o panorama a unei parti din provincie… Este spectaculoasa… totul, verde si proaspat si, ici-colo, niste dealuri care rasar straniu in mijlocul campiei… Evident, acest loc de panorama s-a dezvoltat din punct de vedere turistic – o trupa canta marile hituri cubaneze de la Guantanamera pana la Comandante Che Guevara, iar un nene sta plictisit calare pe un bivol alb, in asteptarea turistilor care vor sa se pozeze calare… Din pacate pentru el, nu sunt prea multi.

Plecam mai departe si ne oprim intr-un sat pe vale. Aici vizitam un fermier, unul dintre acei mici intreprinzatori care se lupta cu birocratia etatista si cu economia socialista. Omul se ocupa, ca marea majoritate a fermierilor din zona, cu cultivarea tutunului… o buna parte din trabucele celebre ale Cubei se fac cu tutun din Pinar del Rio. Intram intr-o sura unde nenea ne arata cum se usuca tutunul si, desi nu e chiar perioada de recoltare si de uscare, are el cateva frunze sa ne arate cum se fac trabucele. E, de asemenea, foarte haios. Ne spune ca trebuie sa dea statului 90% din recolta (agricultura continua sa fie socialista, Cuba e departe de a deveni capitalista), iar el pastreaza cam 20 – 30% din recolta. Well, 90 + 30 nu prea da 100. Nici in Romania lui Ceausescu nu dadea. Dar acolo, productiile-record faceau ca 50% cat ramanea la taran sa fie, de fapt, 5%… Evident, cumparam si niste trabuce facute artizanal, acolo, nu de la cine stie ce brand smecher. Pretul, in consecinta: 10 cuc (euro) pentru 10 trabuce si unul gratis… ofertele astea capitaliste au inceput sa devina populare si pe aici.

Urmatorul stop intr-unul dintre cele mai apreciate locuri turistice din Pinar del Rio (presupun, mai ales de catre turistii cubanezi). I se spune „Mural de la Prehistoria” – Zidul preistoriei, dar nu e nimic preistoric aici. Pur si simplu, prin zona s-au descoperit ceva oase si un pictor cubanez faimos a propus guvernului socialist sa picteze niste stanci in stilul marilor picturi murale centro-americane. Guvernul s-a inflacarat brusc, i-a dat omului penel si, mai ales, tone de vopsea, iar acesta a pictat niste stanci cu imagini cu dinozauri si alte oratanii de dinainte de aparitia omului. Ma rog, pare sa fie mandria natiunii, dar mai degraba locul este faimos pentru pina colada care se vinde in micul chiosc din fata faimosului zid.

In schimb, cea mai faina experienta din tur a fost sa mergem prin Pestera Indianului, aflata si ea tot in zona Vinales. Si pentru ca totul sa para cat mai autentic, o tipa si un tip imbracati in haine care, probabil, erau tinuta populatiilor pe care le-a exterminat pe aici Columb & co, desculti (ea, totusi, nu e topless ca el) pozeaza pentru turisti… Ca doar intram in Pestera Indianului, ce naiba… Au si un soim, tot ce trebuie… Apoi urcam pe niste scari si intram in pestera… Partea cea mai faina este cand ajungem la un rau subteran, unde avem parte de o minicroaziera de vreo 10 – 15 minute… Chiar faina zona… La iesire, din nou suvenire, rom, dar si nelipsitul si simpaticul bivol (de data asta, negru) cu coarnele intoarse.

In fine, ajungem si in oras, in Pinar del Rio, capitala provinciei (ce lipsa de imaginatie, atat provincia, cat si capitala poarta acelasi nume!) Este un orasel de vreo 150.000 de locuitori, un oras de provincie tipic pentru Cuba. Autocarul opreste in fata unei fabrici de prelucrare a tutunului, zic ei, dar care pare sa se reduca la un magazin cu nelipsitele trabuce si alte suvenire. Asa ca evadez si incep sa ma plimb pe strazi… da, asta nu s-a schimbat in zece ani… Magazinele — goale, farmaciile — fara multe medicamente, batrani iesiti sa povesteasca in cerdac. Aceasta este Cuba aceea care a ramas incremenita in timp, acea Cuba a anilor ’40 – ’50, Cuba reala, Cuba de zi cu zi.

Revin si trag grupul cu mine sa vada o frizerie reala. Frizerul glumeste cu noi si rade, in timp ce pustiul caruia ii reteaza parul pare stresat de aparatele de fotografiat care il fac o mica vedeta. Frizeriile in Cuba sunt o raza a economiei de piata. Ca orice altceva, ele au fost de stat pana intr-o zi in care Raul Castro a aparut la TV si a spus ca el nu crede ca statul trebuie sa barbiereasca natiunea… De a doua zi, toate frizeriile urma sa devina private, iar frizerii si coafezele sa devina antreprenori… Evident, mai e mult pana la explozia de stilisti de la noi, dar iata ca Raul a pus bazele acestei industrii ridicate prin alte parti la nivel de arta.

A urmat apoi drumul spre Havana. La fel de lung… tot vreo trei ore… Dar am mai motait, trecand din nou prin peisajul bucolic plin de cele mai periculoase animale din Cuba…

Imagini Pinar del Rio, Cuba

Dimineata, la Havana. Se prevede o vreme excelenta

Pitorescul drum spre Pinar del Rio

Singurul popas de pe autostrada.

Pinar del Rio – o minune a naturii

Cine se pozeaza pe bivol ?

A aparut si un hotel la punctul de panorama

Ghidusul cultivator de tutun tocmai ne face un trabuc pe loc

Sura unde se usuca frunzele de tutun

Aici creste tutunul

Zidul preistoric, un soi de Munte Rushmore a Cubei

Acesta este barul faimos pentru Pina Colada 😉

Si aici poti calari bivolul 🙂

Ce indianca sexy 🙂

Asa or fi aratat si indiencele care l-au intampinat pe Columb ?

Sa lasam indiencele la intrare si sa pasim prin Pestera Indianului

Sau se mergem pe raul subteran din pestera

O schimbare … taurul de aici e negru 🙂

Fabrica de tutun din Pinar del Rio

Nu parea deschisa, in schimb se vindeau trabuce 🙂

Dar eu am luat-o la picior prin Pinar del Rio pentru un pic de atmosfera autentica

Frizeria proaspat privatizata

Farmacia de dupa gratii

Iar fetele tocmai au iesit de la scoala