Pentru mine, Venetia este una dintre cele mai dragi destinatii din Europa. Mi-aduc aminte, in copilarie eram fascinat de povestile de glorie ale micutului oras-stat care ajunsese sa-si construiasca un miniimperiu mediteranean printr-o lupta permanenta, mai intai cu alte orase-state italiene si apoi cu fiorosul Imperiu Otoman… Mi-aduc aminte, vazusem un documentar alb-negru la Teleenciclopedia si cineva imi daduse o brosura color cu Venetia… In copilarie, daca m-ati fi intrebat unde as merge daca as putea sa ies din tara, Venetia ar fi fost in top 3 (alaturi de Paris si de Roma). Asa ca, evident, nu voi uita vreodata primii pasi prin Venetia.
Era intr-o vara frumoasa, insorita si calduroasa a anului 1994. Eram intr-o calatorie cu InterRail-ul prin Italia, in conditii mega-low cost. De obicei, imi stabileam o baza undeva si de acolo faceam excursii de o zi catre orasele din jur. Intrasem in Italia dinspre Franta, incercand sa nu fiu vazut de graniceri (aveam doar o viza de doua zile de tranzit) si chiar reusisem. Am ajuns la Roma, unde am dormit pentru cativa lei pe noapte la Centrul Cultural Roman din Roma, si de acolo vizitasem, evident, Roma, dar dadusem si o fuga prin Napoli si Florenta. Apoi, din Roma am luat un tren de noapte spre Milano, unde am dormit la o cunostinta a unei cunostinte a unui prieten al unei rude… etc., etc. Nu stiam exact cum am ajuns la Antonella, dar in mod cert a fost o gazda minunata. Iar cu baza din Milano, am vizitat, evident, orasul modei, dar si Como, Genova si Torino. Apoi, m-am mutat la un prieten la Trento, in Dolomiti, de unde am explorat valea Adige, dar si Verona, Vicenza si Padova, pentru a lasa pentru sfarsit „perla coroanei” — Venetia.
M-am trezit in Trento dis-de-dimineata si cred ca am prins primul tren care mergea direct spre Venetia prin Valsugana… Dupa ce am strabatut cu ochii carpiti de somn o zona alpina superba, am ajuns intr-un final la Mestre, anexa continentala a Venetiei… Intrasem in transa. Ma apropiam de Venetia. Dupa cateva minute in gara Mestre, trenul s-a pus in miscare si, deodata, m-am trezit in mijlocul apei, in laguna, pe Podul Libertatii, in drum spre Venetia… Si, la un moment dat, pe partea stanga au aparut fara niciun avertisment cladirile multicolore ale Venetiei, dar si cateva cupole de biserici. Nu m-am dumirit bine, ca am si intrat in cladirea masiva a garii Venezia Santa Lucia. Am tasnit din tren, m-am uitat pe mersul trenurilor in viteza sa vad ce trenuri am pentru intoarcerea la Trento si am iesit pe treptele garii Santa Lucia…
Exista anumite momente pe care nu le uiti, niciodata… cand ai vazut pentru prima oara un loc extraordinar. Nu voi uita vreodata cum am vazut pentru prima oara varful Turnului Eiffel, itindu-se ca o girafa curioasa peste blocuri cu mii de cosuri de fum, sau cum mi-a aparut brusc in fata Taj Mahalul, dupa o poarta teribil de ornata… Unul dintre aceste momente magice este cand am iesit din gara… m-am trezit intr-o lume de Ev Mediu… un canal de apa verde extraordinara, stralucind in soare, flancat de cladiri de un pitoresc aparte… putin mai la stanga, mai jos, un pod care se arcuia peste Canale Grande si o biserica incastrata in frontul de palate care se intreceau intr-o arhitectura ornata. E drept, orasul forfotea, era plin de turisti, vaporetto ala pufnea cu mii de metri cubi de fum de motorina, dar nu conta! Eram la Venetia. Dupa ce am bantuit fermecat pe langa gara, am decis sa investesc imensa suma de 1.400 lire (0,72 euro) si sa iau vaporetto spre Piazza San Marco. Si, cei care ati fost cu vaporetto, cred ca sunteti de acord cu mine ca strabaterea Canale Grande este cu adevarat un regal. Restul zilei l-am petrecut vizitand Palatul Dogilor, Catedrala San Marco (unde am reusit sa pacalesc cerberii de la intrare pentru ca aveam pantaloni scurti prea… scurti) sau urcandu-ma, sus de tot, in Campanile, pentru o panorama a orasului, dar la intoarcerea spre gara am luat-o pe jos… si atunci am simtit aerul autentic al Venetiei, acele stradute mici, imbarligate cu capete de canal aparand ici si colo pe neasteptate, cu acele campo unde brusc jungla urbana faca loc soarelui…
M-am intors a doua zi pentru a ma plimba din nou, de data asta, fara un plan cert. Era ultima zi in Italia si era musai sa fie una memorabila. Asa am trecut Ponte della Accademie, dincolo, intr-un cartier prin care nu prea ajung multi turisti, cu case de piatra si plante care se catara pe vechile ziduri. Iar cu ocaziile care au urmat, am descoperit si cartierele de la nord, dar si celelalte insule, adevarate mini-Venezii – Murano si Burano, mai ales.
M-am intors de cateva ori la Venezia. Si, de fiecare data, am ramas uimit de imaginea Canale Grande din fata garii (de fiecare data, am sosit in Venezia cu trenul), de eleganta Pietei San Marco, de canale, de palate, de tot… Si sunt convins ca voi avea acelasi sentiment cand voi ajunge din nou in Serenissima… Stiu, uneori multimile pot fi excesive, dar chiar si intr-un weekend din sezonul de megavarf nu trebuie sa faci prea multi pasi pentru a descoperi o alta Venetie…
Cum ajungi acolo
WizzAir este unica companie care are zboruri directe intre Romania si Venetia, mai precis, are zboruri directe intre Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Chisinau si aeroportul Venezia-Treviso.
Cand sa vizitezi Venetia
De preferinta, de primavara pana toamna (din aprilie pana prin octombrie). Asa ca autoritatile locale au hotarat sa relanseze Carnavalul care nu se mai tinuse din secolul al XVIII-lea taman pentru a impulsiona extra-sezonul. Si a fost un mare succes, astazi mii si mii de turisti venind sa admire spectacolele si mastile stralucitoare in ceea ce inainte era un sezon cu putini turisti.
Excursii organizate
Paralela 45 are o excursie organizata de Paste de 6 zile (cine doreste poate participa si la slujba de Paste la biserica ortodoxa din Mestre), iar pretul este de 428 euro + taxe aeroportuare. Se va zbura cu compania italo-emirateza Alitalia via Roma, iar cazarea va fi intr-un hotel de 4 stele din Mestre. Cititi mai multe informatii aici.
Imagini Venetia
Statia de vaporetto de langa gara
Transportul in comun din Venetia
Cea mai ieftina gondola – sa traversezi Canale Grande dintr-o parte intr-alta
Hopa, dupa un colt, apare Podul Rialto !
O imagine tipica de-a lungul Canale Grande
Ajungem la San Marco
Campanile. Au cazut in 1901, dar au fost reconstruite
Inima Venetiei – Catedrala San Marco
Sa ne urcam in Campanile pentru a admira orasul de sus
Catedrala San Marco . de sus din clopotnita
Debarcaderul de la San Marco
Insulele de langa Venetia
Gondolieri in asteptare de musterii
Si la munca
O biserica oarecare 
In alte orase, ar fi fost the masterpiece
Statia de traversat Canale Grande cu gondola
Cea mai ieftina plimbare cu gondola
Dorsoduro, unul din cartierele „normale” cu putini turisti
Rialto
in „99 am ajuns prima data la venetia, din intamplare. eram vreo cateva autocare si toata lumea era super obosita. eram cazati in mestre, undeva la un centru social. eu insa cu inca un tip si doua ucrainience am realizat ca e o ocazie poate unica in viata si am pornit seara sa vizitam laguna… dupa ce am baut cate o cafea la o terasa cu muzica live intr-una din piete (6000 de lire cafeaua si inca 6000 muzica – pe bon fiscal!!!), am pornit pe stradute… ne-am intors doar cand a rasarit soarele…
dupa multi ani, cand m-am casatorit, i-am promis sotiei ca o duc la venetia….
in 2014 am reusit sa revin la venetia si astfel sa-mi tin promisiunea.
Foarte tare mi se pare faptul ca trebuia sa faci eforturi,nu gluma, sa poti calatori:) Acum poate toata lumea,dar nu toata lumea e dispusa sa faca eforturile necesare pentru a calatori destul:) Mi se pare un pic mai inspirat sa mergi primavara,ca sa eviti multimile, si evident cheltuielile mai mari. Foarte util articolul chiar daca ai fost deja in Venetia, e exact ce trebuie!