Distribuie articolul:

In ultimii trei ani, am fost de patru ori in America de Sud, dupa o pauza de mai bine de un deceniu. Imi pusesem in cap de mai mult timp sa ajung pe acest continent, dar n-a fost sa fie, am tot fost prin Asia, prin Africa, dar nu in America de Sud. Asa ca, in 2012, am zis ca nu se mai poate, trebuie sa vad Rio, sa dansez tango in Buenos, sa descopar albastrul ala incredibil al ghetarilor patagonezi, sa traiesc un rasarit de soare pe marea alba de la Salar de Uyuni si cate si mai cate. Asa ca am fost, in jur de Revelion, de doua ori, cam o luna, prin America de Sud, am mai fost vara asta in Peru (come back dupa 2001) si in Bolivia, si primavara trecuta am ajuns prima oara in Brazilia, inclusiv in Orasul Minunat – Rio. Asa ca m-am gandit ca in articolul de azi sa fac un top al capitalelor… Stiu, capitalele nu prea reflecta de multe ori tara, Lima nu are nimic cu mostenirea Inca din Anzi, Tara de Foc nu se potriveste cu Buenos Aires, dar daca ajungi in America de Sud, merita sa treci si prin capitale… pentru ca unele sunt, probabil, cele mai tari atractii ale respectivei tari… Deci sa incep un scurt top…

Buenos Aires. Am pendulat mult intre Buenos si Rio, dar, pana la urma, am ales Buenos Aires. Poate si pentru ca am stat mai mult – cam o saptamana, in total, am putut sa iau orasul la pas, sa-l savurez, sa ajung si dincolo de locurile turistice. Poate si pentru ca vorbesc mai multa spaniola decat portugheza. Dar orasul asta, nu stiu, te cuprinde, are o atmosfera cu totul si cu totul deosebita. Trebuie doar sa iei la pas marile bulevarde, umbrite de pomi care nu sunt cimentati ca la Bucuresti, ci lasati sa creasca liber. Am descoperit si cartierele traditionale, cum ar fi San Telmo, cu pietele sale de duminica, in aer liber, cu case unele restaurate, altele nu, cu piatete in care se intalnesc ziua localnicii. Am fost si in proletarul Boca (da, e adevarat, aici nu e bine sa faci mai mult de cinci pasi in afara zonei turistice), Boca cel colorat, Boca unde la fiecare colt de strada dai peste niste dansatori de tango. Da, stiu, danseaza pentru turisti, nu sunt ca strazile alea intunecate din orasele cubaneze, unde tinerii ies sa danseze, dar conteaza mai putin, e o atmosfera care te binedispune. Si vorbeam de buna dispozitie, de mult nu am mai ras ca in campionul kitsch-ului din emisfera vestica – e vorba de parcul Tierra Santa – singurul parc tematic catolic din lume, inaugurat de actualul papa Benedict pe vremea cand era “doar” arhiepiscop de Buenos Aires. E drept, am avut o companie foarte placuta cu care m-am antrenat sa rad cu gura pana la urechi, dar parcul care, teoretic, vrea sa redea Ierusalimul din perioada lui Isus, ne-a ajutat enorm.

Sa lasam parcurile tematice la o parte, sa revin la dansul legendar al Buenosului – tangoul. In ciuda legendelor, tangoul nu prea mai este la moda. Exista niste eforturi de modernizare, dar asta e, nu mai e la moda. Dar turistii vor sa vada show-uri de tango, asa ca aveti doua optiuni – fie sa va duceti in vreo sala unde se pun in scena spectacole de revista, fie pe Calle Florida, una dintre strazile comerciale pietonale din Buenos Aires unde, seara, dansatori buni de tango prezinta niste mici spectacole. Sa nu credeti ca spectacolele de strada sunt “de doi lei” – dimpotriva, sunt faine, chiar am recunoscut doi dansatori “de strada” care, la o ora distanta, dansau in cel mai recomandat teatru de revista. Dar daca chiar vreti sa simtiti tangoul, duceti-va la o milonga, la o sala unde vin localnicii sa danseze. Da, majoritatea sunt cam de varsta a treia, dar nici nu banuiti cum danseaza… Oh, my God!

Rio de Janeiro – da, stiu ca Rio nu este capitala Braziliei, dar a fost capitala celei mai mari tari a Americii de Sud timp de secole si, desi acum capitala oficiala este, Brasilia, Rio continua sa fie orasul faimos, legendar, turistic, cel mai cel… Si chiar ca merita sa fie.

Am fost, din pacate, doar doua zile in Rio si, regretabil, nu l-am putut “simti” cu adevarat. Am avut norocul sa stau intr-un hotel aflat fix pe Copacabana (nu, pe geam nu se vedea Copacabana, ci blocul de langa, camerele cu priveliste spre Ocean costa mult mai mult pentru ca blocurile de pe plaja sunt ingramadite unul langa altul ca niste carti in biblioteca), asa ca, dimineata la prima ora, m-am bucurat de legendara plaja a Copacabanei.

Spre deosebire de Buenos, Rio de Janeiro beneficiaza de un cadru natural superb, cu acele stanci cenusii care rasar peste tot… iar orasul cu aglomeratia sa se inghesuie printre ele. Exista cel putin doua locuri cu o panorama de vis pe care nu trebuie sa le ratezi – una, la statuia lui Isus (nu e cine stie ce, dar panorama este incredibila) si pe Pao de Acucar, stanca din capatul Copacabanei pe care poti urca cu telecabina.

Dar pentru o amintire de neuitat, eu zic sa luati un tur printr-o favela. Evident, este cea mai proasta idee sa intri intr-o favela de capul tau, dar daca te duci printr-o agentie de turism locala care e recomandata pentru astfel de tururi, vei descoperi un univers paralel marelui oras cu regulile sale, arhitectura sa si cultura sa.

Sa nu uit sa spun ca aici am sarit pentru prima oara cu parapanta (si e singura data, pana acum). E o experienta!

Montevideo – capitala Uruguayului – nu exceleaza prin cine stie ce cladiri impresionante (ca Buenos Aires) sau cadru natural (ca Rio). Da, are iesire la Atlantic, are si niste plaje faine, mai ales prin suburbii, dar nu prin acestea iese in evidenta, ci prin atmosfera. Prin arhitectura sa de tip eclectic–practic, nicio cladire nu seamana cu cea de langa, mai ales prin centru. Fiecare colt este gandit de un alt arhitect, intr-un alt stil, intr-un alt registru. Dar asta este sarmul orasului. Un oras care mi-a adus aminte de Bucuresti.

Exista si aici un centru vechi, din pacate foarte putin pietonal, dar aici poti descoperi vechea piata, unde se mananca carnuri la greu – cred ca uruguayenii sunt cei mai mari carnivori din lume –, dar mai ales un muzeu fascinant – este vorba despre Muzeul Tragediei Andine, care istoriseste povestea unei echipe de rugby de tineret care zbura spre Santiago de Chile si al carei avion s-a prabusit in Anzi. E o poveste dramatica de creativitate si supravietuire, de lupta pentru viata – pierduta de unii sau castigata de altii in mod miraculos. Am avut noroc ca am avut drept ghid chiar pe unul dintre ctitorii muzeului (muzeul este privat), care cunostea povestea cu atatea amanunte de am crezut ca este unul dintre supravietuitori. Nu era, dar se cunostea extrem de bine cu fiecare dintre ei.

Lima – prima oara cand am ajuns la Lima, in iarna lui 2001 (iarna inseamna iulie, pentru ca fiind la sud de Ecuator, Lima are anotimpurile pe dos), sincer, nu m-a impresionat. Am fost insa in ianuarie 2016 (in plina vara australa) si am descoperit un cu totul alt oras, cu un sarm aparte. Am descoperit centrul vechi, colonial, cu cladirile sale frumos ornate, catedralele inzorzonate, dar si cartierul de fite Miraflores… cu malluri, restaurante, hosteluri chic si, mai ales, cu promenada Pacificului… acele dealuri abrupte care se prabusesc, parca, in ocean, cu zecile de surferi si surferite, si parapantisti care plutesc intre blocuri si ocean.

Am fost sa vad chiar si un submarin militar care a fost transformat in muzeu si mi-ar fi placut sa fi mers si la insulele din dreptul capitalei peruviene, unde poti vedea lei de mare si mult pasaret marin, dar n-a fost sa fie. Poate, data viitoare.

La Paz – din nou ca si in cazul lui Rio de Janeiro, nu este capitala oficiala a Boliviei, dar este capitala de facto. Aici se afla presedintia, guvernul si parlamentul, dar capitala e in Sucre J. La Paz este fascinant prin cum a fost construit. Parca se revarsa peste versantul unei stanci intre 3.600 de metri si 4.000 de metri. Lumea buna sta pe vale, in fundul caldarii, unde este cu, in medie, vreo 7–8 grade Celsius mai cald decat sus, pe varful stancii, unde pe vremuri statea saracimea. De altfel, daca te urci intr-un punct de panorama, o sa vezi pomi pe vale si pustiu sus. Dar, in ultimii ani, municipalitatea “de sus” – in El Alto – a investit si orasul arata cumva mai civilizat si mai linistit decat haosul din vale. Dar si haosul are sarmul lui… Mai ales, dupa ce mesteci cateva maini de coca J.

Astea ar fi top 5 in acceptiunea mea. Am mai fost in Santiago de Chile si in Bogota, dar nu cred ca se compara cu celelalte. Asta nu inseamna ca nu merita vizitate si ele, au niste locuri care merita. Santiago de Chile este un oras placut si linistit, cu multa verdeata, aflat strategic la vreo 60 km de litoralul pacific si la 60 km de statiunile de schi din Anzi, iar Bogota are un muzeu al aurului precolumbian absolut deosebit.

Daca ati fost prin mai multe locuri din America de Sud, voi ce capitale ati alege pentru un top 5?

Cand sa mergi in America de Sud

America de Sud este un continent imens, asa ca fiecare zona are particularitatile sale. S-o luam in ordine (si voi folosi anotimpurile cum sunt in Europa, pentru simplitate). Buenos Aires si Montevideo au un climat mediteraneean, destul de ploios iarna, asa ca este cel mai bine sa mergi de la mijlocul toamnei la mijlocul primaverii europene. In cazul lui Rio, vara este cel mai frig (mai greu cu plaja), dar este anotimpul secetos si ai mai multa sansa sa te bucuri de soare. Frig inseamna vreo 20 de grade, sa nu credeti ca ninge! Lima este perfecta in iarna europeana, iar La Paz, vara.

Cum ajungi in America de Sud

Nu exista companii low-cost care sa lege America de Sud de Europa (nici macar de America de Nord sau Centrala), asa ca trebuie sa ne multumim sa vanam oferte ale companiilor europene.

Tururi organizate

Multa lume prefera tururile organizate si o si inteleg de ce. Nivelul criminalitatii in America de Sud (mai ales in Brazilia) este mai mare decat in Europa, foarte putini localnici vorbesc engleza (fara spaniola si portugheza in Brazilia “vei vorbi” de te vor durea rau de tot mainile) si, fiind departe, unii turisti doresc sa vada cat mai mult intr-un timp scurt. Ii inteleg – eu am stat, cumulativ in ultimele excursii, cam trei luni in America de Sud, dar nu multi au atata timp la dispozitie. Asa ca inteleg de ce sunt populare tururile care te duc sa vezi “the best of” dintr-o excursie. Unul destul de complet este cel de la Paralela 45 – care porneste pe 15 noiembrie si acopera numeroase locuri frumoase din Peru, Chile, Argentina si Brazilia – de la Cuzco si Machu Picchu la cascada Iguazu si Rio, de la Buenos Aires la Lima. Afli mai multe amanunte aici.