In ultima zi de Cuzco, m-am desteptat devreme, urma sa zburam la Lima. Parca voiam sa mai prind cateva minute in acest oras care imi place foarte mult. Mi-ar fi placut sa dau o fuga pana in Plaza de Armas, dar nu a prea fost timp, asa ca am mai misunat un pic pe ulitele din orasul de sus, unde eram cazati. Avionul era destul de devreme, asa ca m-am multumit cu Carmen Alto si zona adiacenta. Autobuzul a venit la ora exacta si am plecat spre aeroport.

In mod paradoxal pentru o tara sud-americana, unde timpul este relativ, avionul a decolat la timp. Am mai facut un tur de onoare pe deasupra vechii capitale incase si apoi ne-am indreptat spre capitala peruviana. Si, conform asteptarilor, desi cam tot zborul cerul a fost degajat, iar culmile inzapezite ale Anzilor straluceau, cand deja stewardesele se asezasera in asteptarea aterizarii, hop, a aparut si pacla aceea cetoasa ce acopera Lima pe timp de iarna. Se pare ca orasul a fost fondat de Pizzarro vara, prin ianuarie, cand vremea este excelenta, dar a regretat dupa cateva luni, insa nu mai avea ce sa faca – Lima fusese fondata.

Daca, la venire, am avut doar cateva ore dormite intr-un hotel dupa marele salt transatlantic, de data asta, aveam doua zile prin Lima. O zi cu tur, o zi la liber… sa te scoli cand vrei, sa mai faci un pic de shopping, sa vizitezi ce vrei, sa te bucuri de ultima zi de vacanta. Ne-a asteptat cuminte autocarul la aeroport si am plecat in oras. Dar daca, pana acum, am avut numai ghizi minunati cum iti doresti in orice calatorie, la Lima situatia nu a mai fost aceeasi. Am nimerit peste o ghida cu ochii pe ceas care ne-a reamintit la fiecare cinci minute ca are program fix trei ore, timp in care trebuie sa ajungem si pana la Miraflores, cartierul in care trebuia sa dormim.

Lima este unul dintre cele mai mari orase ale Americii Latine si centrul indiscutabil al Perului. Ganditi-va ca Lima are o populatie de aproape 10 milioane de suflete, in timp ce al doilea oras ca marime al tarii, Arequipa, are doar 800.000 de locuitori. E drept, de aceea am auzit prin multe colturi ale Perului ca „Lima e altceva”, nu ca nu e Peru, dar e cu totul altceva decat restul tarii. Am fost de trei ori in Lima – de doua ori iarna (prima oara, in 2002, a doua oara, acum, in iunie) si o data vara (in ianuarie 2016). Prima oara nu mi-a placut nici sa ma bati. E drept, am stat putin, am avut pensiunea intr-un cartier unde nu era prea bine sa iesi pe strada, am vazut cateva locuri turistice in viteza si cam atat. Era ceata, era racoare, nu e frig la Lima, dar totul era gri. Am plecat cu un sentiment destul de urat. Am revenit 14 ani mai tarziu in Lima, intr-o frumoasa zi de ianuarie. Soare, cald, orasul fremata. Centrul fusese restaurat si am dormit si in Miraflores, cartierul sic al orasului… Nu pot sa spun ca este o minune a arhitecturii, departe de asa ceva, e plin de blocuri si de malluri, dar terasele erau pline, bucuria zumzaia si la capatul Mirafloresului se gasea Pacificul… niste stanci inalte si plesuve, un mall incastrat fenomenal in mijlocul lor, zeci si zeci de surferi care „patinau” pe apele reci ale Pacificului, iar pe deasupra zburau parapantisti. De-a lungul coastei (sus, pe stanci), parc dupa parc, dintr-odata Lima mi-a intrat la inima. Acum, a treia oara, din nou iarna, din nou gri (am avut si niste incercari timide ale soarelui de a strapunge plafonul de nori), frigut, putini surferi, terasele cam goale, niciun parapantist – batea prea tare vantul. Si inca o data mi-am dat seama ce important este sa vii in anotimpul care trebuie.

Ce am vazut prin centru? Ne-am plimbat pe principala strada pietonala, la fel de aglomerata ca vara. De data asta, a trebuit sa alergam dupa ghida, nici inghetata n-am avut timp sa iau, ca era o coada de vreo cinci persoane si in multimea aceea ne-am fi pierdut, fara doar si poate. In schimb, am vizitat impresionanta catedrala din centru, pe care nu o vazusem asta-iarna, si am revazut Basilica de San Francisco. Aceasta manastire (franciscana, dupa cum iti dai seama usor dupa nume) este faimoasa nu neaparat pentru arhitectura sa tipica barocului spaniol, ci pentru biblioteca sa imensa (aparent, detine chiar si niste lucrari precolumbiene) si, mai ales, pentru catacombele sale, unde se afla – bine organizate si separate pe tipuri – oasele a mii si mii de fosti locuitori ai Limei. Primul cimitir din Lima a fost deschis in 1808 si, pana atunci, oasele erau tinute in aceasta manastire… Timp de un secol, catacombele manastirii nu au fost cunoscute, au fost descoperite din intamplare. Si astazi sunt unul dintre principalele obiective turistice ale orasului.

Centrul istoric al Limei este dragut, dar relativ limitat – desi a fost capitala unui imens viceregat, orasul a fost pus la pamant de cateva ori de numeroase cutremure si nu au ramas prea multe cladiri, astfel incat poti vedea centrul orasului in liniste, in cateva ore. E drept, noi l-am vazut la galop si apoi am plecat direct spre Miraflores, cartierul „smecher” in care urma sa dormim. De altfel, aici este si una dintre cele mai safe zone ale orasului. Nivelul de nesiguranta nu mai este la fel de mare ca acum vreo doua decenii, Lima s-a cumintit, criminalitatea a scazut, dar, ca peste tot, exista zone care trebuie evitate, mai ales noaptea. Miraflores nu este una dintre ele, aici nefiind o problema sa te plimbi la orice ora din zi sau din noapte.

In mod ciudat, Lima, un oras de 10 milioane de locuitori, nu are metrou. Se aseamana cu Drumul Taberei. De decenii intregi, administratie dupa administratie a promis metrou si nu au construit nici jumatate de kilometru. In schimb, exista doua autostrazi urbane – una, de-a lungul coastei Pacificului, alta, prin mijlocul orasului – care, teoretic, ar rezolva problema traficului. Teoretic, pentru ca, la ore de varf, te tarasti pe autostrada si cu viteze de 3–4 km/ora. In locul metroului, administratia locala din Lima a inventat un autobuz expres numit Metropolitano. Este un autobuz mai lung, cu burduf, cum era si in Bucuresti, acum vreo 15–20 de ani (pe care, in Havana, mult mai haiosii cubanezi le-au poreclit „acordeoane”), care are o banda rezervata in mijlocul autostrazii. Dar si asa, nu sunt prea multe autobuze, prin urmare, la o ora de varf, industria globala a sardinelor ar avea multe de invatat despre cum ar putea sa ambaleze mai multe sardine in acelasi borcan.

Ultima zi si jumatate in Miraflores a fost molcoma. Unii dintre noi au iesit la shopping prin magazinele zonei, altii s-au dus la celebrul muzeu Larco (l-am vazut in ianuarie, este o adevarata lectie de istorie si de civilizatie a popoarelor precolumbiene), dar, in mod cert, toti ne-am strans noaptea la o ultima cina la mallul Larcomar, un mall deschis, in aer liber, incastrat in stancile Pacificului.

Din pacate, dupa o scurta perioada insorita, ceata s-a instapanit din nou peste Lima si zonele care in mod normal stralucesc – verdele ierbii, albastrul oceanului si culorile florilor – nu mai emiteau buna dispozitie din timpul verii. In schimb, am descoperit un loc haios pe langa care trecusem de numeroase ori in ianuarie si nu intrasem – Parque Central de Miraflores, unde isi duce traiul o imensa colonie de pisici… Iubitori de mate, aici e o adevarata Mecca a pisicilor!

Am plecat spre sfarsitul zilei către aeroport. Ma temeam ca vom fi intarziati de trafic, dar nu a fost asa… se circula destul de vioi pe autostrada litorala. Am ajuns bine, am avut timp sa o frecam prin aeroport – eu prin business lounge-ul aeroportului (urma sa zburam cu KLM, iar eu avand nivelul Gold la programul de fidelizare Flying Blue, am posibilitatea de a intra in business lounge chiar si daca zbor economy). De fapt, nu am zburat Economy, ci Economy Comfort, o clasa intermediara intre business si economy, al carei principal avantaj este ca ai mai mult spatiu la picioare, iar scaunul se inclina mai mult. E drept, costa cateva zeci de euro mai mult decat economy, dar departe de cat costa un bilet business class, iar cand zbori 10–12 ore, cativa centimetri in plus la picioare si un unghi de inclinare mai mare a scaunului va zic eu ca se simt.

Am aterizat la Amsterdam la timp… Aveam vreo cinci-sase ore de tranzit, asa ca nu puteam rata ocazia de a merge in acest oras minunat. Din pacate, vremea nu era prea minunata, cer negru, plumburiu. La un moment dat, a inceput si ploaia fix cand eram pe principala strada pietonala comerciala, asa ca am intrat in primul magazin sa-mi cumpar o umbrela. Pana am iesit, s-a terminat ploaia. Asta e Olanda! Nici n-a mai plouat. Asa ca m-am dus la un magazin de carti ieftine in engleza pe care il stiu eu de decenii de la capatul Kalverstraat, la doi pasi de Muntoren, de unde mi-am umplut bagajul de mana cu carti :). In Peru, nu am gasit prea multe carti, mi-am luat doar una scrisa de Hiram Bingham, care povestea cum a descoperit Machu Picchu – „Lost City of the Incas”. Si era cam putin pentru o expeditie atat de grandioasa si de frumoasa.

Am aterizat la Bucuresti dupa miezul noptii. Nationala Romaniei obtinuse o remiza glorioasa contra Elvetiei la Euro 2016, asa ca aveam sanse la calificare. Aveam bilete la ultimul meci, Romania-Albania, imi cumparasem bilet de avion Bucuresti–Lyon de la Blue Air, cu cativa euro, la zece minute dupa ce am aflat ca jucam la Lyon, asa ca mergeam la victorie. Ma rog, am mers la victoria albanezilor, dar participarea la orice competitie de nivelul unui campionat european de fotbal este intotdeauna o experienta care nu trebuie ratata. Am scris despre ea aici.

Asa s-a incheiat unul dintre cele mai frumoase circuite organizate in colaborare cu Explore Travel si la care s-au alaturat alti 14 calatori si cititori ai blogului, carora le multumesc ca au venit si carora, sunt convins, le-a placut la fel de mult ca mie… Pentru ca Peru si Bolivia sunt niste destinatii incredibile, pe care trebuie sa le vezi o data in viata. Dar pana la o eventuala revenire, va invit sa mergem impreuna in Islanda, in jurul datei de 1 Decembrie (mai sunt doua locuri), si in Japonia, in perioada infloririi ciresilor, de Sakura.

Imagini Lima – Amsterdam

La revedere, Cuzco !

LATAM-ul de Lima

Una din pietele centrale din Lima

Urmele colonialismului spaniol

Piata centrala si balcoanele ei

Catedrala din Lima

si interiorul sau

Manastirea San Francisco

Mall-ul LARCOMAR

Coasta Pacificului noaptea

Nu prea mai vezi asa ceva prin Peru, iar cand vezi, faci o poza 🙂

Just went surfing

Pacificul inspumat

Iar surferii sunt prezenti… frig, cald, vara, iarna

Parque del Amor

Nu e o zi buna pentru parapanta

Parcul cu pisici

Suntem la Lima, pe malul Pacificului, e musai sa mancam fructe de mare

Pe drumul spre aeroport

Business lounge – Lima Airport

Dupa o zi de plimbare si inainte de un zbor lung transatlantic, merge bine un dus in business lounge

KLM – Economy Comfort Class

Trenul de la aeroportul Schiphol pana la Amsterdam

Dam, piata centrala din Amsterdam

Suntem in Amsterdam, nu ?

Canalele atat de tipice orasului

Si in toate carciumile, puteai urmari Romania – Elvetia. LIVE !