Bergen

Timp de secole, Bergen a fost un oras liber, independent, care nu a avut de-a face cu restul Norvegiei, ci, mai degraba, cu restul Europei. Intre Bergen si Oslo se afla bariera formidabila a muntilor mai intotdeauna plini de zapada, in timp ce Marea Nordului, pe malurile careia se afla, era mult mai usor de traversat. In consecinta, timp de secole, Bergen a facut schimburi culturale si materiale cu englezii, cu nemtii, cu francezii, chiar si cu fratiorii lor aflati mai la nord, in Feroe sau in Islanda, si mai putin cu norvegienii. Dezvoltarea infrastructurii terestre – drumuri si cai ferate au legat intr-un final Bergen de restul Norvegiei, dar multi sustin ca orasul este cel mai cosmopolit din foarte conservatoarea Norvegie, avand ca dovada si cel mai vizitat obiectiv turistic din oras –, casele din lemn care provin din vremuri medievale si unde se afla reprezentanta celebrei Ligi Hanseatice, o federatie a negustorilor germani din mai multe orase ale Germaniei de Nord care dominau comertul la Marea Baltica si Marea Nordului.

Am ajuns in Bergen candva in jurul pranzului, dupa mai bine de 36 de ore de navigatie non-stop. Din pacate, prognoza meteo se adeverea… ploua, erau ceata si o vizibilitate foarte proasta… in dreptul vasului, se desluseau dealurile pe care sunt catarate casute colorate foarte pitoresc si cam atat. Bergen se afla intr-o zona absolut superba, dar ar trebui si sa fie vazuta de cineva. Fiind la Marea Nordului, climatul Bergenului este mult mai temperat decat al restului Norvegiei. Se spune ca exista zile cand diferenta de temperatura intre Bergen si Oslo este de nu mai putin de 30 de grade! In schimb, Bergen este orasul cel mai ploios din intreaga Scandinavie, fiind un miracol daca prinzi o zi cu soare in oras. Cu o zi inainte de sosirea noastra, s-a inregistrat acest miracol. Din pacate, cand am debarcat in Bergen ploua in nota obisnuita.

Am fost unul dintre primii care au coborat pe uscat. Turul organizat in care fusesem invitat urma sa inceapa mai tarziu, asa ca am dorit sa ma dezmortesc. Si dupa vreo zece minute de mers pe jos, am ajuns fix in centrul istoric, in celebrul Bryggen, cartierul de case de lemn unde s-a aflat sediul reprezentantilor Ligii Hanseatice, timp de secole. Aveam sa aflu ca multi locuitori din Bergen poarta nume de familie germane si nu norvegiene, fiind urmasii negustorilor veniti de la Lubeck, Hamburg sau Danzig. Hitler a mizat pe aceasta descendenta cand a cucerit Norvegia, dar a mizat degeaba. Desi norvegienii erau arieni, iar cei din Bergen urmasi de germani pursange, rezistenta antigermana a fost cea mai neinduplecata aici.

Dupa o tura pe ploaie, am revenit pe vas pentru a… cobori din nou pe mal, de data asta, in cadru organizat, incolonati cuminti si gata sa ne urcam in autocare. Ghidul nostru, un tip mai in varsta, pare un veteran. Incepe incet si ma astept sa fie unul dintre acei ghizi sfatosi, plini de date, dar si plicticosi. Dar voi avea o mare surpriza. Incepe prin a se prezenta, si a introduce si numele soferului. Pe un ton foarte serios, ne spune ca soferul nostru are un handicap serios care nu poate fi rezolvat… este suedez! In acel moment, am izbucnit in ras. Popoarele scandinave nu se urasc (desi au existat razboaie suedezo-daneze de-a lungul secolelor, iar norvegienii au fost fie sub danezi, fie sub suedezi o buna perioada), dar fac misto unele de altele. Suedezii ii considera pe norvegieni tarani (au o oarecare dreptate, Norvegia e departe de nivelul de sofisticare al suedezilor), iar ghidul ne spune, de asemenea pe un ton extrem de serios, ca daneza nu este o limba, ci mai degraba o boala a gatului. La fel am auzit si de olandeza J.

In fine, autocarul ne urca pe niste stradute si, in fine, coboram undeva in spatele caselor de lemn hanseatice. Bergen a fost fondat pe la 1000 si ceva, dar in 1349 ciuma adusa de o nava engleza a decimat orasul, existand extrem de putini supravietuitori. In acest context, cetatenii din Bergen au acceptat deschiderea reprezentantei comerciale hanseatice la ei in oras, dar cu anumite restrictii… pentru ca terenul de la mal era scump, depozitele si birourile germanilor au o deschidere destul de mica la mare, dar casele de lemn sunt extrem de lungi spre interior. In plus, nu aveau voie sa se casatoreasca cu norvegience, dar nu duceau lipsa de fete… fix in spatele zonei hanseatice, strada era plina de bordeluri care deserveau comunitatea germanica. Se spune ca daca vreo norvegianca ramanea gravida cu un neamt, ea era pedepsita prin inecarea in port, iar el era pedepsit prin a trebui sa plateasca un butoi de bere pentru toti prietenii lui.

Am luat-o prin zona hanseatica, printre cladirile de lemn, un loc cu adevarat deosebit, cam greu de gasit prin alte parti ale lumii. Acum, in vechile cladiri se afla magazine, galerii de arta, chiar si Radisson a deschis un hotel intr-una dintre cladiri. Ghidul ne arata locul unde se afla o statie de radio clandestina a rezistentei norvegiene, care transmitea miscarile navale din port englezilor. Se pare ca locul a fost gasit din intamplare cand un soldat german mai gras a calcat din greseala pe o scandura mancata de timp si s-a prabusit in debaraua de unde se transmiteau stirile secrete. Norocul norvegienilor a fost ca nimeni din rezistenta nu era acolo cand s-a intamplat incidentul. De asemenea, aici se afla muzeul hanseatic, un alt muzeu pe care mi l-as fi dorit sa-l vad, dar… ca in tururile organizate, nu a fost timp, nu era in program.

Urmatorul punct din program a fost sa luam funicularul Floibanen, care te poate urca pe unul dintre dealurile care domina Bergenul pentru o panorama exceptionala. Din pacate, singurul loc unde am putut admira aceasta panorama a portului si a muntilor din jur a fost la standul cu vederile din magazinul de suvenire, pentru ca era o ceata sa o tai cu cutitul. Am stat putin, unii pentru o cafea, altii pentru o tigara, si am coborat. Fix cand am luat funicularul inapoi, s-a ridicat un pic ceata si, pentru cateva secunde, am putut vedea un picut din port. Unul dintre marile regrete ale acestei calatorii. In 1997, am urcat aici, am admirat un apus de soare minunat si pot sa va spun ca a fost unul dintre cele mai faine momente ale calatoriei mele prin Scandinavia acelui an.

A urmat o tura prin orasul relativ modern, am vazut cladiri traditionale de lemn (sunt vopsite in rosu pentru ca, se pare, culoarea rosie era foarte ieftina, iar norvegienii erau cam saraci (bogatia din perioada noastra provine din petrolul descoperit in largul Marii Nordului si din potentialul de hidroenergie, fiind tara cu sute de mii de cascade si caderi de apa). In plus, banii obtinuti din petrol au fost investiti in numeroase proiecte in jurul lumii, asa ca trec un pic mai usor decat altii prin perioada asta cu titei extrem de ieftin.

Trecem pe langa o impresionanta biserica catolica. Ni se spune ca, pana in anii ’70, era cam pustie, fiind foarte putini catolici in acest oras profund protestant (ca intreaga Norvegie, de altfel). Acum insa nu mai face fata. S-au impuiat asa de mult catolicii? Da’ de unde, in a doua jumatate a anilor ’70, Norvegia a primit numerosi refugiati chilieni alungati de regimul criminal al lui Pinochet, iar dupa 1990, Norvegia s-a umplut de polonezi. Vechii meseriasi norvegieni au fost inlocuiti de instalatorii polonezi, pana si numarul de prostituate norvegiene a fost depasit de poloneze.

Ultimul stop, la piata de peste. Asta era locul pe care, pe langa Bryggen si dealul cu privelistea, nu voiam sa-l ratez. „Orice cetatean din Bergen in toate mintile nu ar cumpara un peste de aici”, ne spune ghidul cu umor. Normal, e o piata turistica, pentru turisti, si, evident, mai scumpa. Dar ai ce vedea si, mai ales, ce gusta aici, daca stai doar cateva ore si nu ai unde sa-ti gatesti somonul. Acum 19 ani, aici se vindeau si blanuri de animale polare, dar probabil ca lobby-ul „better walk naked than with furs” a prevalat si in Norvegia, desi Norvegia este blamata la nivel mondial si pe buna dreptate pentru masacrarea balenelor din Atlanticul de Nord – in 2016, a ucis mai multe balene decat Islanda si Japonia impreuna!

In schimb, prin piata de peste sunt expusi tot soiul de pesti si pestisori, in frunte, evident, cu somonul, care a cucerit piata globala de peste. E drept, mai sunt si niste mici bucati de balena (sau, cel putin, asa zic vanzatorii de peste din Bergen, marea majoritate spanioli si portughezi), dar somonul e baza. Asa ca nu se putea sa nu mananc si eu o masa excelenta cu somon. Am mai pozat si gustat mostre de salam de ren sau elan (nu mi s-a parut ceva iesit din comun) si, dupa o ultima privire aruncata cladirilor de lemn hanseatice, m-am retras spre vapor… Ce frumoasa ar fi fost ziua asta cu un pic de soare! Chiar si cu nori, dar nu cu ploaia asta patrunzatoare si ceata care parca s-a ridicat, asa, sa-mi faca in ciuda la sfarsitul zilei.

Inapoi, pe MSC Opera, am urmat programul obisnuit – spectacolul de seara care a fost iesit din comun – prezentarea unei variante, e drept, scurtate, a lui „Carmen” de Bizet. Prezentatorul ne-a spus ca este singurul spectacol de opera pus in scena pe un vas de croaziera, dar unde altundeva ar fi picat mai bine decat pe un vas care se numeste MSC Opera?… cred ca era chiar obligatoriu. Iar cantaretii (ea bulgaroaica, el italian) chiar aveau voce buna! Zic eu, in calitate de nespecialist, ca si cel putin 90% dintre cei din sala. Dar a fost, din nou, o seara culturala excelenta.

Masa de seara a avut peste… dar ce peste sa-ti mai placa dupa somonul acela excelent, mancat in piata de peste din Bergen?…

Imagini Bergen

Cam ceata prin Bergen

Langa noi, Costa Favolosa cu care ne intalnisem si in Copenhaga. Ne-o urmari 🙂

Intr-una din cladirile istorice din Bryggen s-a deschis un hotel Radisson SAS

Vasul nostru, MSC Opera cumintel, in port

Autobuzul nostru gata de plecare

Prin Bryggen, cartierul hanseatic

Peste tot miroase a lemn jilav

In vechile antrepozite ale negustorilor germani gasesti magazine moderne

Ploua, ploua, ploua 🙁

Floibanen, statia de funicular

Funicularul

Dar sus o ceata de s-o tai cu cutitul 🙁

Pentru cateva clipe, am putut vedea orasul

Bryggen

Piata de peste

Raci

Crevetii mei favoriti 🙂

Un aranjament artistic 🙂

Ce bine pica niste sandvisuri de somon

Dar mai bine niste bucati mai serioase de somon

Preturile din piata de peste – 1 euro = 9 coroane norvegiene

Ce buuuun

Alte specialitati norvegiene – salam de ren si de elan

sau de balena

La plecare, nu se poate sa nu trec pe langa Bryggen

Incurcata e limba astora

Imbarcarea pe MSC Opera

Carmen

… de Bizet

A fost un spectacol fain. Multumim !

Dupa somonul din port, parca nimic nu se mai compara

Cica a doua zi, in fiorduri am avea un pic de sansa de soare. Sper