Schimbari importante in piata agentiilor de turism din Romania – pe cand un fond de garantare?

Una dintre problemele cele mai serioase din industria turistica a Romaniei este increderea in agentiile de turism. Iar motivul e simplu – din pacate, in ultimii ani, pe langa obisnuitii tepari care pacalesc cativa naivi si fug cu banii, au loc falimente de agentii de turism, ale unora mari si cu o istorie serioasa in spate. Este normal ca tot mai multi oameni (si primesc si eu zeci si sute de intrebari pe tema asta) sa se intrebe – este oare agentia X serioasa? Voi pleca in vacanta?

Sa o iau in primul rand cu partea de tepe. Aici, sincer, trebuie sa fii naiv sa crezi ca o agentie pe al carei sediu nu l-ai vazut vreodata si despre care nu ai auzit mare lucru poate sa-ti ofere sejururi sau circuite la 50% fata de pretul mediu pe piata. Exista un numar de asa-zisi antreprenori care se lanseaza pe piata, arunca niste preturi de dumping si apoi fug cu banii. Si vara asta am vazut cazuri si, din cate stiu, i-au prins pe toti. Sfatul meu pentru astfel de cazuri – in caz ca vedeti oferte care sunt semnificativ mai ieftine decat oferte similare pe piata, verificati cat puteti – intrebati-l pe google, vizitati sediul agentiei, vedeti de cand sunt pe piata si incercati sa intelegeti de ce pretul este muuult mai mic.

Dar ramane grosul, si anume siguranta banilor dati unei agentii cunoscute care exista de mai mult timp, are sediu, manageri, faima, cunosti oameni care au calatorit cu ei in trecut, dar care da faliment. Falimentul este o posibilitate pentru orice companie in economia de piata. A dat faliment cea mai mare companie aeriana a lumii, Panam, a dat faliment Lehman Brothers, cea de-a patra banca de investitii din SUA, iar in turism, anul acesta a dat faliment LowCostHollidays, o agentie importanta de turism din Marea Britanie, care a lasat aproape 150.000 de britanici fara vacantele platite. La noi, au intrat in insolventa (incetare de plati) Genius Travel, care a lasat 147 de turisti fara vacante, iar paguba a fost de 136.000 de euro. A doua agentie intrata in incetare de plati, Mareea, a fost mult mai semnificativa – 1.100 de turisti afectati si pagube de 460.000 de euro. Mareea a incheiat anul trecut pe profit, deci chiar daca aruncai o privire prin datele oficiale, nu ti-ai fi putut da seama ca are probleme. Orice companie mare sau mica poate da faliment, nu conteaza daca face afaceri de miliarde de euro sau de mii de euro. Booking poate da faliment. Airbnb poate da faliment. Orice companie aeriana poate da faliment. Oricine.

Acum, care sunt masurile de protectie? Un soi de frectie cu carmol expirat la picior de lemn. Toate agentiile de turism din Romania – ca sunt tour operatori sau revanzatoare – trebuie sa incheie o asigurare de insolventa. Valoarea asigurata este de 50.000 de dolari pentru un tour operator si de 12.000 de dolari pentru o agentie detailista. A dat faliment Mareea? Pai, firma de asigurare scoate 50.000 de dolari, care vor acoperi… 460.000 de euro? Nu, in niciun caz. Fiecare turist va primi maximum 45 de euro, chiar daca a dat sute sau mii de euro pe o vacanta. Frectie! Apoi, intrand in insolventa, mai speri ca vor mai iesi bani din lichidare. In general, agentiile de turism nu au niste active prea valoroase – laptopuri, birouri, imprimante, daca ai un pic de noroc – si autocare sau automobile, dar sunt putine care detin asa ceva. Iar brandul, dupa o insolventa, chiar ca nu mai valoreaza nimic.

Scandalul de saptamana trecuta a fost, cum ziceam, un soi de vax albina. Autoritatea din turism a retras licentele unor agentii care nu mai existau de mult, pe cele ale unor filiale de agentii care nici acelea nu existau de mult, fiind inchise sau mutate in alta locatie (fiecare filiala a unei agentii trebuie sa aiba licenta de turism, nu doar firma–mama) si cred ca au mai ramas doar cateva agentii fara licenta „pe bune”. Dar, din nou, criteriul de „curatare” e unul fictiv – daca au sau nu asigurarea de insolventa. Chiar daca o au si dau faliment, clientul tot praful de pe toba ia (sau aproape).

Atunci, ce e de facut? Poate ca Autoritatea de Turism sa verifice fiecare agentie? Nu. Nu poate sa urmareasca mii de agentii cum stau cu cash-ul, ce profitabilitate au, daca platesc sau nu furnizorii la timp. Este imposibil. ANT-ul poate, in cel mai bun caz, sa spuna ce agentii nu au depus nu stiu ce acte si cam atat. Falimentul sau prosperitatea tine de competenta fiecarui manager, iar asta nu poate fi verificata de stat non-stop. Atunci, trebuie sa apara, asa cum e in cazul bancilor, un fond de garantare. La banci, dupa cum poate stiti, in caz ca o banca intra in incetare de plati, depozitele de pana la 100.000 de euro sunt garantate si, in maximum o luna, deponentii isi primesc banii inapoi.

De cateva luni incoace, ANAT-ul (Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism) lucreaza la un proiect de un fond de garantare cum exista si in alte tari europene. Exista numeroase variante de cum sa se formeze fondul – din contributiile fiecarei agentii, in functie de diverse criterii – cifra de afaceri, valoare pachete, daca e tour operator sau revanzator etc. Exista un intreg front pro sau contra, dar ceea ce cred ca este vital pentru a asigura stabilitatea pietei si cresterea increderii consumatorilor este aparitia acestui fond de garantare, care sa acopere prompt clientii unei agentii de turism licentiate si care da faliment. Exista o responsabilitate dubla – a statului, care sa licentieze agentii de turism intr-un mod serios, si a agentiilor de turism, care sa asigure finantarea.

Dar in aceasta perioada, in care se discuta o decizie care, zic eu, este cruciala pentru industrie, in conditiile in care negocierile au loc intre reprezentantii agentiilor de turism prin ANAT (membrii lor asigura cam 85% din vanzarile agentiilor de turism din Romania) si ANT (Autoritatea de Stat care se ocupa de reglementarea, dar si de promovarea turismului in Romania), unul dintre membrii importanti, practic cea mai mare agentie de turism de pe piata, Christian Tour se supara ca vacarul pe sat si hotaraste sa se retraga din ANAT (e drept, din cate stiu, niciodata nu s-a implicat cine stie ce in treburile industriei). Motivul enuntat este ca nu ii lasa Alin Burcea (presedintele ANAT si patronul Paralelei 45) sa traiasca judecand dupa seria de articole destul de agresive publicate in ultimul timp. Dar trecand peste asta, cel mai important este ca ANAT si ANT sa se concentreze si sa finalizeze decizia de constituire a fondului pentru ca sa creasca siguranta celor care vor sa isi petreaca niste zile (sau mai mult) fara grija falimentelor.

Voi urmari in continuare ce se intampla si o sa va tin la curent. Sper ca, in ciuda Christian Tour si a altor bariere care apar, acest fond de garantare sa apara cat mai repede, pentru a nu mai exista turisti romani ramasi pe la usile hotelului prin cine stie ce locuri sau oameni care isi asteapta vacantele de un an sa se trezeasca si fara vacante, si fara bani. Si, nu-i asa?, sa intram in normalitate.

Sursa foto