Osaka, Japonia

Am fost o singura data in Japonia, in 2007, cu ocazia Campionatului Mondial de Atletism de la Osaka (nu, nu am concurat, am stat in tribune :). Voiam de mult sa ajung in Japonia, toata lumea stie ca e o tara SF, cu oameni care muncesc non-stop. SF este doar pe alocuri, nu, nu se munceste asa de mult cum zic legendele, ceea ce ii omoara este programul social, care este obligatoriu pentru toata lumea. Mi s-a parut, in schimb, ca sunt oamenii cei mai obositi, dar si cei mai politicosi de pe Planeta. Da, recunosc, sunt niste locuri foarte frumoase care merita vizitate, dar ceea ce este fascinant este sa-i observi pe ei, pe japonezi – este o societate SF, nu numai datorita shinkansenurilor (trenurile-glont), electronicelor, ecranelor multimedia, cat mai ales datorita faptului ca ei sunt realmente robotizati. Daca iesi pe strada la ora la care oamenii se duc la serviciu sau cand pleaca de la birou, te vei simti ca in Matrix – mii si mii de salarymen, imbracati la fel – costum negru, camasa alba, cravata neagra, servieta tot neagra, exact ca Mr. Smith din clasicul film. Dar spre deosebire de Mr. Smith, care este un luptator al Raului, acesti salarymen sunt roboteii unei societati incorsetate in traditii si cutume sociale care provin din perioada samurailor si chiar dinainte. O excursie in Japonia te va marca, te va pune sa te gandesti la faptul ca poate filmele SF nu sunt chiar „fantastice”, ca e o chestiune de timp pana cand robocopsii vor controla totul, iar robotii vor domina lumea. Pentru ca Japonia este deja o tara robotizata. As putea scrie volume despre Japonia, am mai scris despre Japonia – cititi, de exemplu, acest articol si, partea a doua, aici , dar de data asta v-as spune unde sa mergeti.

Nu am fost prin toata Japonia, sunt convins ca mai exista numeroase locuri minunate – nu numai orase istorice sau orase moderne, ci si multe zone extrem de pitoresti sau sate cufundate in traditii seculare, dar, din ce am vazut, iata ce va recomand cu caldura:

1. Kyoto – a fost capitala imperiului nipon timp de secole, asa ca nenumarati imparati si soguni s-au intrecut sa construiasca palate si temple care mai de care mai sofisticate. Daca ajungi cu trenul in principala gara JR a orasului, te vei intreba unde e Kyoto-ul ala pe care l-ai vazut in poze, vei nimeri intr-un univers modern, de blocuri de otel si sticla si magazine moderne. Dar dupa ce faci cativa pasi, vei descoperi acea Japonie zen, acea Japonie a templelor de bambus (sau de argint), acea Japonie a parcurilor aproape nefiresc de linistite intr-o tara atat de agitata, cu atatea masini, trenuri, autobuze si cu un furnicar de oameni. Fiecare templu are magia sa si sunt sute si sute de temple, asa ca incearca sa stai cat mai mult. Exista, de asemenea, o zona veche unde, cu un pic noroc, te poti ciocni la orele serii de vreo gheisa sau maiko (gheisa junioara) grabindu-se la vreun eveniment social unde va presta istorica ceremonie a ceaiului

2. Nara – nu auzisem prea multe despre Nara inainte de a ajunge efectiv in Japonia si mi-a placut la culme, iar motivul nu au fost palate sau mai stiu eu ce alte locuri, ci pentru ca aici am gasit, probabil, singurii cerbi comunitari din lume care se plimba nestingheriti pe strazile orasului. Nara a fost capitala Japoniei inainte de Kyoto, iar cultul cerbilor provine inainte de perioada budista, cand cerbii si caprioarele erau zeitati. Aceste zeitati cam capricioase, ca toate zeitele, de altfel, se plimba pe strazi si ii vaneaza pe cei care cumpara celebrii „dear biscuits” – biscuitii de cerbi. Nu au trecut mai mult de cateva zeci de secunde de cand am cumparat biscuitii de cerbi, pana sa fiu inconjurat de caprioare si cerbi disperati de pofticiosi, iar unul mai insistent chiar sa ma ia, totusi gentil, in coarne. Nara sunt cerbi pitici, acesta este norocul, ca daca te ia vreun confrate carpatin in coarne, nu o sa te simti prea bine. Nu rata aici templul Todai-Ji, unde se afla o statuie gigantica a lui Buda, din lemn. Intr-unul dintre stalpii de sustinere a templului se afla o gaura prin care orice japonez vrea sa treaca (cica aduce noroc). Multi, un pic mai dolofani, raman blocati in stalp, dar nu va fie frica, Japonia este o tara extraordinar de organizata – la templu exista o echipa de descarcerare specializata in extragerea doritorilor de noroc blocati in stalp.

3. Muntele Fuji – orice japonez este musai sa urce cel putin o data in viata in varful acestui munte sacru. Nu este foarte greu, fiind un vulcan. Muntele Fuji nu este un varf tehnic, pentru care sa iti trebuiasca cunostinte de escalada, dar nu este nici o plimbare in parc. Cei care nu vor sa-l urce trebuie sa aiba un pic de noroc, pentru ca varful este un pic cam timid si de multe ori se infasoara in haine de ceata si nori.

4. Tokyo – daca nu ai ajuns in Tokyo, dar ai vizitat totusi numeroase metropole de-a lungul Globului care stralucesc noaptea in lumina reflectoarelor, vei descoperi ca pana atunci nu ai vazut decat orase invaluite in intuneric. Nu exista lumini mai multe si mai nebune ca in Tokyo nicaieri in lume – nici la Hong Kong, nici la Paris, nici la New York. Poate or fi la Las Vegas, dar Las Vegas este un oras liliputan, comparativ cu capitala Japoniei. Tokyo este un oras interesant ziua, dar uimitor noaptea, in lumina milioanelor de neoane. Este insa un oras greu de navigat. Opreste-te in fata hartii metroului si nu vei intelege nimic, si nu pentru ca nu scrie in engleza – este unul dintre puzzle-urile cel mai greu de descifrat din lume. Nu te da insa batut, pana la urma, cum-necum, vei descoperi ceea ce cauti. Cat trebuie sa stai in Tokyo sa-l vezi? Probabil, cam vreo doi-trei ani. Pentru ca este imens, este ingrozitor de divers si este fascinant. De la fetele si baietii imbracati atat de straniu precum cei din Harajuku la cartierul de distractii Shinjuku, de la cel mai scump bulevard din lume, Ginza, la cele cateva temple care au supravietuit miraculos bombardamentelor americane din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, de la cartierul Akihabara, unde apar pentru prima oara gadgeturile, care vor innebuni mapamondul, la piata de peste, ca sa mentionez doar 0,00001% din ceea ce poti vedea.

5. Osaka – a fost primul oras japonez pe care l-am vazut si care a ramas undeva prin corazon, ca asa se intampla. Este un oras modern ca Tokyo (a fost si el destul de sifonat in Al Doilea Razboi Mondial), dar pe langa strazile de distractii, love hoteluri, malluri, metrou cu o retea greu de invatat, parc Universal Studios sau cel mai mare acvariu din lume (asa sustin localnicii, motivand ca este singurul acvariu din lume care adaposteste o… balena!), vei descoperi un oras tipic japonez, unde vei dori sa afli mai multe despre acest popor extrem de straniu.

Cand sa mergi in Japonia

Exista doua perioade propice – vara si perioada in care infloresc ciresii, asa-numita Sakura. Vara este cald, dar, atentie, mai poate trece cate un taifun (eu am prins unul in august in Tokyo, dar, deh, este o alta experienta si asta), iar de Sakura, desi e de multe ori racoare si poate ploua destul de des, intreaga tara se transforma intr-o feerie.

Excursii organizate

Nu trebuie sa ascund – nu este prea usor sa mergi de capul tau in Japonia. Nu pentru ca este haos, ci pentru ca, pur si simplu, tot sistemul este ingrozitor de complex. Cred ca am stat minute in sir in fata hartii de metrou din Tokyo, uitandu-ma ca mata in calendar. E drept, pana la urma, am descifrat-o si am ajuns unde voiam, dar e o provocare sa navighezi in tara asta atat de aglomerata, de obositoare si imensa, in ultima instanta. Asa ca ii inteleg pe cei care aleg sa mearga intr-un tur organizat. Cum scriam mai sus, perioada infloririi ciresilor este o perioada feerica, iar prietenii de la Paralela 45 organizeaza nu mai putin de trei excursii cu plecare din Bucuresti, Timisoara si Cluj-Napoca fix de Sakura. Aici gasesti excursia organizata din Bucuresti, banatenii pot pleca din Timisoara cu excursia aceasta, iar a treia excursie e cu placerare din Cluj. Cititi detalii aici.

Cum te intelegi cu localnicii

Inainte de a pleca in Japonia, e musai sa treci pe la sala sa faci tractiuni la greu: vei vorbi de te vor durea mainile, pentru ca imensa majoritate a japonezilor nu stie engleza. E drept, sunt ingrozitor de saritori si enervant de bine-crescuti, asa ca vor merge pana in panzele albe sa te ajute, dar tu vei fi… „lost in translation”.

Schimbat bani

Daca crezi ca te vei duce si vei plati in dolari sau euro, renunta. Majoritatea japonezilor habar n-are ce-i ala dolarul si ce inseamna. Tot comertul se desfasoara in yeni japonezi. Nu este usor sa faci rost de ei. Mult mai simplu este sa platesti cu cardul sau sa scoti bani de pe card (din pacate, cardurile straine nu functioneaza la toate bancomatele, ci doar la bancomatele postei si, probabil, la cele din aeroporturi), dar daca vii cu cash la tine, pregateste-te sa stai ore bune in vreo banca. In primul rand, functionarii bancari vor fi socati ca vrea cineva sa schimbe cash, iar pana sa afle care e rata, primit aprobari etc., etc., vor trece ore in sir. Am fost cu un amic care venise cu cash la el. Pana sa schimbe el banii, eu am luat pranzul, am vizitat in amanunt doua magazine de electronice (cautam sa-mi cumpar un laptop) si am vazut un muzeu :).

Imagini Japonia

Sunt sute si sute de temple in Kyoto

Celebrii cerbi comunitari din Nara

Templul Todai-Ji, unul dintre cele mai importante ale Japoniei

Norocul are pretul lui. Si e exprimat in yeni 🙂

Tokyo. orasul luminilor

O particica din Tokyo

Zen ?

Osaka, orasul unde nu prea e loc… asa ca autostrazile trec prin blocuri

iar bisericile sunt cocotate pe cladir

Un pic de clasicism – castelul Osaka

Sau ceva mai modern – acvariul din Osaka