Cei care urmariti acest blog ati remarcat seria de interviuri sabatice luate de Diana Pavlenco unor calatori care au plecat in jurul lumii intrerupandu-si sau chiar schimbandu-si cariera, dupa experienta calatoriei. Dar si Diana a avut parte de o astfel de calatorie sabatica, asa ca am provocat-o sa ia nu un interviu, ci un… autointerviu. A zambit si iata rezultatul.

Si pentru ca veni vorba, Diana participa la un concurs organizat de cei de la National Geographic pentru a face parte din echipa National Geographic Adventure Team. Va rog sa o sprijiniti, votand cu un simplu clic la https://aventura.natgeo.ro/diana-pavlenco/ .

Acum, Diana, ai legatura!

Stiti care e culmea autointerviului? Sa-ti iei interviu cu intrebarile puse de altii J. Asadar, mai jos cateva dintre intrebarile primite despre perioada sabatica in care am calatorit in America de Sud.

Cum s-a nascut visul asta?

Am tot intalnit oameni care m-au inspirat sa fac aceasta drumetie… si, important, am intalnit români care si-au luat perioade sabatice. De notat ca ei nu aveau o politica a companiei sau predecesori care sa se fi bucurat de o perioada sabatica, pur si simplu si-au dorit, s-au organizat si s-au luptat pentru ideea lor. Unii s-au intors la locul de munca, altii, nu.

Si – trebuie sa spun – unii si-au dedicat timpul asta liber ca sa inalte o casa, altii, sa-si caute un alt drum in cariera, altii, ca mine, sa calatoreasca.

Unde ai fost si cat timp?

In trei luni, am fost in Argentina, Chile, Peru, Bolivia, o saptamana in Mexic, in Yucatan, si o saptamana la New York, de unde aveam zborul de intoarcere. In fiecare dintre tarile din America de Sud am mers la munte, iar o mare parte din timp am petrecut-o pe drum, fiind distante foarte mari.

Ce ai pus in bagaj?

Am avut sapte kilograme pentru trei luni (cu bocancii in picioare), ceea ce e o realizare in sine, jumatate fiind echipament montan. Pentru comparatie, pentru trei zile in Atena tot atat am avut. In America de Sud stiam ca urma sa fac o drumetie in Torres del Paine cu rucsacul in spate si asta m-a ajutat sa decid repede ce am nevoie sa iau cu mine. In afara de hainele de iarna si frontala, am avut acumulator, adaptor pentru prize speciale, o pereche de sandale, doua bluze de voal care nu se calcau, niste pantaloni eleganti, o cutie mica cu bijuterii, farduri, cosmetice in miniatura (se gasesc la DM, intr-un raft special pentru calatorie), doua carti, una de trekking in Patagonia si una in engleza pentru schimb (exista in hosteluri si librarii aceasta optiune de a da la schimb o carte), un caiet in care notam impresii de calatorie. Am renuntat cu inima frânta la sandalele cu toc. A fost o provocare sa alcatuiesc bagajul, pentru ca nu aveam un anume tip de excursie, urma sa merg si la munte, si la mare, si in metropole, in locuri mai elegante.

Ce ai apreciat cel mai mult?

Am apreciat cunostintele pe care le-am facut pe drum. A fost minunat sa am cate un contact local in Buenos Aires, Lima, Playa del Carmen si New York si sunt recunoscatoare acestor oameni care m-au plimbat si gazduit. Acesti oameni m-au ferit de capcanele turistice si m-au ajutat cu informatii despre locurile cu care ei erau familiari. In plus, sunt recunoscatoare europenilor care au fost alaturi de mine cand mi s-a furat portofelul cu banii si cardul intr-un autocar din Bolivia. M-au ajutat cu bani, cu explicatii in spaniola catre sofer si politie, un prieten din tara mi-a trimis imediat bani prin Money Gram. Paguba nu a fost recuperata, dar am apreciat solidaritatea lor si mi-am putut continua calatoria cu optimism, tratand acest incident ca parte din calatorie.

Care au fost cele mai impresionante momente?

M-a impresionat un baiat sarac din nordul orasului Salta, intr-o zona numita „Cerul celor sapte culori”. Baiatul asta s-a suit in microbuz si a inceput sa vorbeasca despre zona si obiceiuri in spaniola. Nu am inteles nimic, si nici multi alti calatori. La final, cativa dintre noi am dorit sa-l recompensam si atunci am realizat ca rasplateam ceva ce el a dat, chiar daca nu am inteles si nu am avut vreun beneficiu, lucru de neinteles pentru australianca de langa mine. Ne-a dat si o poezie tiparita, cea pe care a recitat-o, un fel de cantare a patriei. Un alt moment de gratie pentru mine a fost intalnirea pe un drum, in afara potecilor circulate de turisti, cu o herghelie de cai salbatici in Parcul National Tara de Foc. Ne-am privit cateva secunde, apoi calutii cu stea alba in frunte au virat spre dreapta si s-au pierdut in adancul padurii.

Ce s-a schimbat dupa excursie? Ce ai invatat?

Nu stiu daca eu m-am schimbat fundamental, dar am mai multa incredere ca o situatie se va rezolva, intr-un fel sau altul. Apoi, sunt recunoscatoare ca am putut face aceasta calatorie si ca m-am intors cu bine. Am ajuns sa apreciez distantele din Europa ca pe un lucru pozitiv, in avantajul nostru. Nu credeam ca o sa spun asta, dar traficul din Bucuresti este lejer, fata de ce am vazut in La Paz. Cu alte cuvinte, o astfel de calatorie pune in diferite perspective lucruri pe care credeai ca le stii. In plus, paradoxal, dupa intoarcere mi-am dorit sa aflu mai multe despre Romania. Am facut, cu ajutorul prietenilor, micile excursii pe care le tot amanam: Ceahlaul, Cheile Nerei si Cazanele Dunarii, am revizitat Delta. Dupa ce am intalnit oameni care au calatorit ani la rand si am vazut ca ei nu mai stiau ce inseamna „acasa”, a inceput sa ma intereseze literatura de exil. Am cunoscut alte modele de munca si m-am intors cu o alta perspectiva asupra vietii, in general.

Tuturor celor care au fost ingrijorati pentru mine ca am plecat singura pot sa le spun ca nu m-am simtit singura (cu exceptia zilelor de Paste), ca nicio drumetie pe munte nu am facut-o singura, ca am intalnit oameni interesanti, de la care am avut de invatat. Singura m-am simtit abia cand m-am intors, in lunile de vara din Romania, cand am inceput sa merg la interviuri pentru un loc de munca si oamenii ma intrebau ce e aia perioada sabatica, cum adica mi-am intrerupt perioada de munca?! Angajatorii ma intrebau si cand am de gand sa plec din nou, in conditiile in care eu de abia ma intorsesem.

Pentru a face parte din echipa National Geographic Adventure Team, va rog sa ma votati cu un simplu clic la https://aventura.natgeo.ro/diana-pavlenco/

Pentru a citi si alte aventuri sabatice, intrati aici.

Imagini – Diana Pavlenco

Prin Colonia de Sacramento, Uruguay

Pinguini pe canalul Beagle in Tara de Foc argentiniana

Huayana Potosi, Bolivia

Salar de Uyuni, Bolivia

Santa Cruz trekking, Peru

Santa Cruz

Lame si …

… magarus 🙂