Nu ma pot plange ca nu am vazut lumea si ca nu am mii de experiente traite si de amintiri pe care sa le rememorez sau sa le povestesc. Dar, evident, mai sunt lucruri de vazut, de experimentat, de trait. Iar una dintre experientele pe care mi le doresc este sa vad acele lumini verzi, aproape extraterestre, numite “aurora boreala”. Asa ca, acum vreun an, mi-a incoltit ideea sa merg iarna undeva in nord, pentru a vedea aurora boreala. Asa ca am luat destinatiile la mana – in Alaska si Canada exclus, din cauza costurilor si a lipsei de accesibilitate, Groenlanda nici nu se pune problema, Rusia nu prea are infrastructura, asa ca am ramas la trei optiuni – Islanda, Norvegia si Finlanda. Nimeni nu iti garanteaza ca vezi aurora boreala – doar daca stai o perioada lunga, asa ca vanarea aurorei boreale este o loterie – tine de noroc – trebuie sa fie senin si, in plus, sa apara aurora. Asa ca am ales sa merg in locul unde poti sa ai numeroase alte experiente si sa nu regreti ca ai mers, chiar daca aurora nu apare la intalnire… asa ca dupa citirea a numeroase bloguri si site-uri de calatorii, am ajuns la concluzia ca trebuie sa mergem in Islanda. Perioada aleasa? In jur de 1 Decembrie, cand sunt doua zile libere cadou de la stapanire (in 2016 au picat perfect miercurea si joia, iar vinerea cine sa mai lucreze?), deci cei care sunt in campul muncii au avut posibilitatea sa-si ia o perioada de vacanta fara sa-si ia prea multe zile libere. In plus, Wizz Air a inceput sa zboare pe ruta Budapesta – Reykjavik (iar pana la Budapesta ajungi cumva)… Asa s-a nascut excursia „Haideti cu Imperator in Islanda”). Iar in randurile urmatoare (dar si in episoadele urmatoare), va voi povesti despre aventura mea islandeza…

Drumul nu a fost chiar asa de direct. Unii dintre noi au optat pentru o varianta un pic mai scumpa – sa zboare cu Taromul pana la Budapesta (stiu, zboara si Wizz-ul din septembrie, dar nu zilnic si nu s-a prea potrivit orarul), altii (inclusiv eu), am mai facut o escala la Timisoara – am zburat cu Ryanair la Timisoara (am prins niste biletele mai ieftine, desi in ultima perioada cand m-am uitat, sunt cazuri, mai ales daca este sa iei biletul peste cateva zile, Ryanul este mai scump decat Taromul), am dormit o noapte acolo si apoi am apelat la o firma de transport rutier specializata in transferuri intre Timisoara / Arad si aeroportul Budapesta.

A doua zi, drumul spre Budapesta a fost fara istorie, cu toate ca am trecut granita printr-un punct de frontiera un pic mai obscur, la Batania (punctul de frontiera de la Nadlac de pe autostrada era arhiplin cu romani care plecau in minivacanta de 1 Decembrie spre Ungaria, Austria si, iata, Islanda. Am ajuns ceva mai devreme in aeroportul din Budapesta, asa ca am avut timp pentru o scurta masa si apoi imbarcarea… surprins sa descopar ca aeroportul din Budapesta a construit un mic terminal pentru zborurile low-cost care seamana foarte bine cu o hala industriala. In fine, am decolat si, dupa mai bine de patru ore, am aterizat fara probleme in Islanda.

Astazi, Islanda este, probabil, cea mai scumpa tara din Europa si islandezii au, probabil, cele mai mari salarii (l-am intrebat pe sofer care este un salariu mediu in Islanda si am aflat ca ar fi de 4.000 de euro, dar si cand trebuie sa acoperi preturile islandeze… aia 4.000 de euro nu mai sunt asa de multi), dar timp de veacuri nu a fost asa. Islandezii s-au batut timp de secole cu capriciile naturii, cu vulcanii, cu anii frigurosi, cu pamantul putin arid, cu zilele prea lungi vara si prea scurte iarna. Si din aceasta infruntare inegala, islandezii au iesit, pana una-alta, pe plus… Dar nu stiu pentru cat timp.

Oficial, Islanda a fost colonizata si fondata in anul 874, cand primul viking s-a hotarat sa ramana permanent pe insula. Vikingii nu au fost primii vizitatori si locuitori, primii au fost niste calugari irlandezi care, in cautare de tinuturi pustii, au ajuns pe marea insula. Vikingii s-au stabilit in Islanda, iar islandezii sunt mandri ca limba lor de azi este cea mai apropiata de limba intiala care s-a vorbit peste intreaga Scandinavie si care azi a evoluat diferit in islandeza, daneza, norvegiana si suedeza. Islandezii au fost cei mai izolati, asa ca limba a ramas intr-un soi de capsula a timpului, transformarile fiind minore.

Initial, coloniile au prosperat (ma rog, cat ar fi putut si ele sa prospere in conditiile dramatice ale insulei), chiar au si trimis oameni mai departe sa ocupe si sa colonizeze Groenlanda (scandinavii continua sa traiasca acolo) si America de Nord (numite Vinland – tara vinului – de Erik cel Rosu, coloniile nu au dainuit poate si din cauza ostilitatii amerindienilor locali, desi conditiile de trai erau net superioare).

Desi initial au fost independenti si democrati (islandezii se lauda cu fondarea primului Parlament din lume ale carui lucrari aveau loc pe o vale, acolo unde savantii de mai tarziu au descoperit ca trece falia dintre Europa si America), diavolul si-a bagat si aici coada, creand neintelegeri si conflicte… In consecinta, regele Norvegiei a preluat controlul asupra sturlubaticelor sale rude si independenta Islandei a fost pierduta. A urmat o perioada cu suisuri si coborasuri, cu riscul ca tara sa dispara – mai intai, Ciuma Neagra a facut ravagii in Islanda (la fel ca in Scandinavia), ucigand mai bine de jumatate din locuitori, apoi megaeruptia unui vulcan la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care a dus la caderi masive de temperatura si la foamete crancena, l-au facut pe regele danez (intre timp, Islanda trecuse in mainile Danemarcii) sa pregateasca evacuarea totala a insulei pentru a-i salva pe cei cativa supravietuitori. Planul nu a fost insa pus in practica, temperaturile au revenit la normal si s-a putut ca islandezii sa supravietuiasca.

Islanda si-a dobandit independenta in timpul razboiului, in 1944, fiind facilitatea de… Hitler. Acesta a cucerit Danemarca, insa tara detinea numeroase teritorii insulare care, desi slab populate, puteau juca un rol strategic, daca ar fi fost cucerite de germani – Groenlanda (chiar in coasta Canadei), Islanda (nici ea nu prea departe de SUA) si Insulele Faroe. Acestea au fost cucerite de englezi (cu sprijinul localnicilor care nu ii vedeau cu ochi buni pe nemti, dar nici pe cei din metropola daneza). Islanda a fost apoi pasata americanilor, acestia au construit aici baza de la Keflavik, care a existat pana recent si langa care a aparut si aeroportul international al Islandei (aeroportul de la Reykjavik este destul de mic). In timpul razboiului, Groenlanda si Faroe si-au obtinut autonomia largita, iar Islanda a mers chiar pana la separarea totala de Danemarca (proclamata in 1944).

Dupa razboi, Islanda a intrat in NATO tot datorita pozitiei sale megastrategice, dar cu observatia ca nu participa la actiuni ofensive, ci doar la cele defensive. Ma rog, in ultima instanta, la ce populatie are (acum, circa 300.000 de locuitori), nu cred ca ar fi putut face o diferenta. Teritoriul sau, insa, da. Tara s-a dezvoltat, devenind foarte prospera – din pescuit, din banii veniti de la americani pentru baza de la Keflavik, in fine, din mai multe surse… Orice islandez, cand termina liceul sau facultatea, primul lucru pe care il facea era sa-si ia un credit sa-si cumpere cel mai mare jeep posibil si o casa si apoi sa plateasca o viata… in caz ca putea, evident.

Islandezii au primit insa o lovitura zdravana in fata in 2008, odata cu colapsul tuturor celor trei banci ale tarii. Bula crescuse mult prea mult, cele trei banci oferind credite in suma cam de vreo opt ori mai mare decat PIB-ul Islandei. Falimentul bancilor a dus la prabusirea monedei nationale, a salariilor, iar Islanda, pentru prima oara, s-a gandit serios sa intre in UE pentru salvare. Rusia a sarit imediat si „dezinteresat” pentru a-i salva pe bietii insulari, cerand la schimb nu mare lucru, acolo, o baza militara, dar au plecat fiind maraiti de americani. In schimb, europenii, mai precis olandezii si englezii, au sarit cat colo. O banca islandeza crease o banca de economii numita Icesave, care opera in UK si Olanda si care ii scosese din minti pe bancherii locali cu dobanzile astronomice pe care le ofereau… Olandezii si englezii au renuntat la bancile proprii, au dat navala la Icesave (desi dobanzile erau „too good to be true”) si au ramas cu buza umflata dupa prabusirea sistemului bancar islandez. E drept, Royal Bank of Scotland din UK si olandezii de la ABN AMRO au dat si ei faliment, statul trebuind sa le nationalizeze, dar de atunci Anglia si Olanda cer Islandei bani pentru a-i despagubi pe cetatenii lor perdanti. Nu mai stiu ce s-a intamplat, dar banuiesc ca islandezii le-au oferit cu o generozitate iesita din comun cantitati enorme de praf de pe toba.

Bun, englezii si olandezii au luat tzapa, dar banii nu au ramas in Islanda. Asa ca nu putea spune cineva ce era de facut. Sistemul bancar nu a fost salvat ca in alte parti, a fost lasat sa se prabuseasca (nu va fie grija, sunt banci in Islanda, au aparut din nou), ajutoare – mai greu, pentru ca toti se zbateau in criza, asa ca a aparut pe un cal alb Maria Sa Turismul. In primavara lui 2010, un anumit vulcan cu un nume imposibil de pronuntat a erupt, intrerupand traficul aerian in intreaga Europa. Si, ei bine, acea eruptie i-a adus pe islandezi in vizorul Europei. Au urmat deschiderea spatiului aerian islandez (pana la eruptie, companiile aeriene straine nu erau prea bine primite in Islanda, li se oferea o usa ferm inchisa in nas), ceva investitii in marketing turistic si turistii au dat navala. In 2009, erau vreo 300.000. In zilele noastre, sunt peste 1 milion.

Evident, numarul mare de turisti creeaza locuri de munca si umple cuferele multor islandezi, dar are si parti negative – nu prea exista destule unitati de cazare, iar proprietarii de apartamente si-au aruncat chiriasii in strada pentru a le pune pe AirBNB si a lua mai multi bani. Echilibrul ecologic destul de fragil a inceput sa fie afectat de numerosii turisti care inchiriaza masini 4×4 si o iau teleleu peste tundra, iar numarul accidentelor a crescut exponential. „Iti dai seama”, mi-a spus soferul islandez, „astia nu stiu sa conduca pe zapada sau pe drumuri cu doar o singura banda si anul asta au murit 16 OAMENI in accidente rutiere! ENORM!”. Majoritatea, turisti straini.

Am aterizat pe aeroportul Keflavik, aflat nu foarte departe de Reykjavik, si, din primul moment, aeroportul a fost o carte de vizita a tarii – mic, modern si eficient. Dar despre capitala Islandei, in episodul urmator.

Drumul spre Islanda

Prin Banat, spre Islanda 🙂

Aeroportul Budapesta. De unde plecam low-cost spre Islanda

Reykjavik. On time 🙂

Avionul de Reykjavik

4 ore mai tarziu… welcome to Reykjavik 🙂