Zilele acestea, citesc una dintre cartile lui William Darymple – numita „From the Holly Mountain”. Este povestea fascinanta a unui voiaj efectuat de calator pe urmele calugarului bizantin Ioannis Moschos, un calugar nascut in metropola crestina Damasc in anul 550, cu 80 de ani inainte de caderea orasului in mainile celui de-al doilea calif al Islamului, Abu Bakr. Moschos a fost un calator si un cronicar, ma rog, un blogger de travel avant la lettre. Nu i-a placut sa se pustiasca prin deserturile Siriei sau Palestinei (e drept, pe vremea respectiva, tot Levantul era intesat de pesteri cu pustnici, locuri ascunse cu stalpnici si manastiri de tot felul, deci poate el isi dorea o alta experienta), asa ca a calatorit prin intreaga lume crestina – din Ierusalim la Roma, de la Constantinopole la Alexandria, trecand prin Antiochia, Edessa sau peninsula Sinai. In urma lui, a ramas o poveste fascinanta a perioadei imediat premergatoare revelatiei Profetului Mohamed, istorisind povestile pustnicilor, stalpnicilor si ascetilor crestini ai vremii, dar si pe cele ale locurilor prin care a calatorit. Calatoria lui Moschos a fost, probabil, un pretext pentru calatoria lui Darymple prin ultimele oaze ale Crestinatatii originale (si autentice) – de la Athos in actualul Kurdistan, apoi prin Siria, Liban, Palestina, terminand in Egipt la manastirile coptice. Este fascinant sa descoperi cum, doar acum 20 de ani, Turcia era o tara in care traiai pe muchie de a fi ucis la fiecare pas in zona sud-estica (lucru care se intampla si acum, de altfel), in timp ce Siria era o oaza de pace, liniste si intelegere interconfesionala. Pentru un om interesat de istorie si calatorii, este o carte fascinanta, de devorat seara de seara (pfff… de vreo doua saptamani, tot adorm mult dupa miezul noptii urmarind drumul lui Darymple printre armeni, siriaci, maroniti, druzi, suniti, nestorienii din Levant. Comunitati crestine care au supravietuit milenii au fost distruse in ultimul secol, odata cu decizia Turciei de purificare etnico-religioasa a Asiei Mici, iar fenomenul continua… Darymple este martorul ultimilor ani ai acestor comunitati si cartea, pe langa povestea antrenanta (uneori, dramatica, a calatoriei sale mai ales prin primejdioasa Turcie) si faptele istorice pe care multe nu le stiam, contine si povestea trista a armenilor sau a sirienilor ortodocsi anihilati de Turcia, a sunitilor masacrati de Israel, a razboiului din Liban (calatoria se desfasoara la doar cativa ani dupa terminarea unui razboi de 15 ani in Liban, unde fiecare s-a batut cu fiecare, iar Israelul a testat arme interzise in lumea civilizata).
Dar cartea mi-a adus aminte de experientele calatoriilor mele in lumi crestine izolate de restul Crestinatatii si care si-au pastrat caracteristicile originale, autentice ale primelor secole de crestinism. Imi aduc aminte de parada de Vinerea Mare din Damasc, cand am avut senzatia ca asist la o parada a legiunilor romane prin inima Damascului crestin, dar si musulman, de slujba de Craciun in miez de noapte din Kerala, unde continua sa existe comunitati siriene-ortodoxe plantate de apostolul Toma acum aproape 2000 de ani, sau de incredibila slujba de Craciun de la Lalibela, Etiopia, o slujba care m-a teleportat direct in Ierusalimul anului 450. Nu sunt credincios, am teoriile mele, dar pot spune ca aceste experiente din Orient mi-au ramas adanc intiparite in memorie. Si sunt unele dintre cele pe care le povestesc cand mai ies cu cineva la un pahar de vorba.
Cand am mai povestit despre Ierusalim (in care am fost de doua ori), de obicei spuneam ca ar fi bine de evitat in perioada Pastelui si Craciunului, cand multimi impresionante de pelerini iau cu asalt orasul sfant sa asiste la sarbatorirea Invierii, respectiv a Nasterii lui Isus. Acum, sub impresia cartii lui Darymple, dar si a faptului ca am vizionat filmarea pe care am facut-o la Damasc cu trei ani inainte de inceperea razboiului civil, cred ca mi-as dori sa fiu o data de Paste la Ierusalim. Mai ales anul asta, cand Pastele Ortodox pica in aceeasi zi cu Pastele Catolic, cred ca o sa fie un moment special. Din pacate, nu cred ca o sa ajung anul acesta, dar o sa ajung candva in Ierusalim de Paste.
Altfel, am avut parte de experienta Pastelui si in apropierea noastra, unde obiceiurile de Paste, fara a avea traditii multimilenare ca in cazul celor din Levant, ne sunt familiare. Am fost in Grecia in Saptamana Patimilor acum cativa ani si, pe langa lucruri familiare, am asistat la un soi de praznic intr-un sat din Peloponez, atat de important ca pana si trenul dintre Corint si Patras s-a oprit pentru ca toti cei aflati in trenuri sa coboare sa manance ceva si sa inchine un paharel de vin de casa. Si, din nou, amintirile acestea nu se uita.
Stiu ca Pastele este vazut in general ca o perioada in care te strangi acasa si ciocnesti un ou rosu, gusti un biet miel si mananci cozonac. Sincer, asta o poti face si in alte parti (mi-aduc aminte cum ciocneam oua rosii in Teheran sau Tunis, da, aduse de acasa, si imparteam cozonac. Miel nu imi place :)). Si chiar daca esti credincios sau nu, poate fi o experienta memorabila sa experimentezi un Paste in alta parte – poate fi in Ierusalim sau in Grecia, o tara unde traditiile sunt atat de apropiate.
Doar un avertisment – in perioada asta, in special in Ierusalim, e cam greu de gasit cazare, asa ca daca va ganditi la o experienta pe acolo, puteti sa aruncati o privire pe un circuit fix de Paste prin Palestina si Israel. Pret: 545 euro + taxe aeroportuare pentru tur cu avionul de 5 zile
Pentru experienta de a petrece Noaptea Invierii in Atena, puteti arunca o privire pe aceasta oferta (se viziteaza si Salonicul, dar si incredibilele manastiri de la Meteora). Pret: 259 euro pentru tur cu autocarul de 6 zile
Si daca sunteti dintre cei care va ganditi ca de Paste ar fi o perioada buna de relaxare, sa stiti ca sunt oferte si pentru Thassos, dar si pentru Corfu, una dintre cele mai faine insule grecesti, unde am stat o saptamana si nu m-am plictisit nicio secunda, dimpotriva m-a incantat si m-a facut sa o recomand din toata inima la toata lumea. Iar daca va bate un gand de Riviera Olimpului, atunci sa stiti ca Meteora sunt unele dintre cele mai spectaculoase locuri sfinte in care am ajuns vreodata. Si ca e musai sa le vedeti (eu le-am vazut de vreo trei ori si, de fiecare data, m-am bucurat ca si cum ar fi fost prima data).
Ca veni vorba de Corfu, sa stiti ca exista niste obiceiuri foarte interesante de Paste in Corfu. Aici, nu are loc procesiunea de Vinerea Mare, ci cea de Sambata Mare. Se pare ca traditia provine din perioada ocupatiei venetiene care le interzicea ortodocsilor procesiuni de Vinerea Mare, asa ca grecii o tineau in secret sambata. Dupa aceasta procesiune, din balcoanele orasului vechi Corfu City, se arunca vase pline cu apa pentru a alunga toate relele, dar cioburile inseamna bucurie … asa ca toata lumea alearga sa le stranga 🙂 E o traditie la care chiar as vrea sa asist 🙂
Dar sa revin la oferta. Tarifele sunt de 155 euro + 399 lei pentru Thassos (autocar, 4 zile), 185 euro + 429 lei pentru Corfu (autocar, 5 zile) sau de 175 euro + 399 lei pentru Paralia Katerini (autocar, 5 zile).
Biserica Sf. Mormant din Ierusalim – impartita intre zeci de secte crestine – de la ortodocsi la catolici, de la copti la maroniti, de la etiopieni la armeni
Un calugar etiopian pazind drumul spre biserica
La intrare
Biserica din biserica – in interior se afla Sf. Mormant
Are toate facilitatile, inclusiv wifi parolat 😉
Impozanta catedrala din Atena
Dar daca mergi la Atena, e musai sa te urci pe Acropole
Pentru a admira Parthenonul si nu numai
Vechiul oras Corfu de pe una din cetatile care il flancheaza
Peste tot biserici, mostenite de la venetieni
sau grecesti
Corfu este o insula a panoramelor memorabile. Aici, manastirea de la Paleokastrita
Si unul din numeroase golfuri spectaculoase ale insulei
Cate minunatii.Orase incarcate de istorie!