Egiptul este cea de-a doua tara extraeuropeana in care am calcat. A fost pentru mine, de asemenea, primul meu zbor transcontinental. Mi-aduc aminte, am decolat cam pe la 10 noaptea de la Bucuresti si, vreo trei ore mai tarziu, Taromul survola Piramidele (wow, erau luminate, aratau ca o chestie extraterestra), apoi am zburat la joasa inaltime pe deasupra centrului din Cairo, luminat de ziceai ca e Las Vegas, si apoi am aterizat pe aeroportul international. Aici, am nimerit intr-o hala imensa cu niste neoane chioare de cu greu iti distingeai bagajele… noroc ca aveam rucsac in marea multime de geamantane de tot soiul).

Prima noapte, am petrecut-o intr-o pensiune de la nu mai stiu ce etaj intr-unul dintre blocurile alea batute de soare si de nisipul Saharei de prin anii ’30 sau ’40, dar a doua zi ne-am mutat in Zamalek, cartierul sic din Cairo, intr-un hotel care ne oferea o panorama exceptionala spre sofisticatul sediu al KGB din Cairo (ma rog, oficial era misiunea economica sau ceva similar a Rusiei, dar prea era intesata de antene).

In prima zi, am negociat la sange cu o agentie un pachet pentru restul zilelor prin Egipt. A fost o negociere d-aia de manual, cu baut de ceai, cu plecat si intors, cu „da-mi si aia”, da-mi si ailalta, cu schimbat hoteluri pe banda rulanta, din nou ceai, iesit la masa, intors la negocieri. Pana la urma, am stabilit toate coordonatele. „Happy me, happy you”. Si am sarit intr-un taxi de credeam ca ii cad usile la fiecare curba, in directia Piramidelor. Cand am ajuns, inca era ziua in amiaza mare, dar piramidele se inchisesera, inclusiv accesul pe platoul cu Sfinxul. Dar cred ca orarul limitat a fost gandit ca localnicii sa castige niste bani si ei… imediat, au aparut niste intreprinzatori particulari, care ne-au oferit o intrare „prin spate”, calare pe camile sau pe cai. Eram in Sahara, asa ca am ales sa ma urc pe o camila… pff, as fi preferat dupa aceea un cal, dar si asta e o experienta. Si de acolo, de pe camila, am efectuat pentru prima oara o convorbire telefonica in roaming. Nu stiu cat a costat, a fost scurta, dar inca ii multumesc amicului Narcis :).

Piramidele sunt cu adevarat impresionante… Nu numai pe mine m-au impresionat, ci pana si pe Napoleon, si pe Mark Twain, care erau citati in Lonely Planet pentru declaratiile lor istorice gen „Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siecles nous contemplent” pana la cea mai haioasa declaratie a unui vanzator de „babirus” – „This is very big and very old”! E posibil sa spuneti ca piramidele sunt mult prea spartane, ca nu au giumbuslucurile arhitecturale ale monumentelor de la Luxor, dar, vorba lui Napoleon, trebuie sa ne gandim ca au fost construite acum mai bine de 4000 de ani, cand imensa majoritate a populatiei lumii de abia construia o cosmelie de surcele, si, in plus, sunt imense. Stati un pic in fata unei piramide si nu se poate sa nu ramaneti ravasiti de monumentalitatea ei. E drept, asta e efectul pe care si l-au dorit si Keops, si Kefren asupra contemporanilor si urmasilor. Imi inchipui cum aratau in perioada antica, atunci cand aceste „caramizi” de doua tone fiecare erau imbracate in calcar alb pe care erau scrise hieroglife imense in cinstea faraonilor-zei.

Ne-am intors si a doua zi dimineata pentru a intra in Piramida. In fiecare an, era o piramida deschisa prin rotatie, am senzatia ca am prins-o chiar pe cea mai mare, a lui Keops (cu ocazia excursiilor mele ulterioare, am intrat si in celelalte, dar sunt similare). Ne-am tarat prin culoarul din ce in ce mai ingust, mai inabusitor si mai claustrofob, pana am ajuns intr-un final intr-o incapere imensa, complet goala si, parca, mistica. Stand turceste, erau prezenti zeci de practicanti ai unui cult obscur, ce incercau o comunicare cu zeii. Sau cu extraterestrii. Apoi, ne-am fotografiat cu imensul Sfinx fara nas, am mai negociat niste papirusuri si ne-am retras spre fabulosul Muzeu Egiptean din iconica Piata Tahrir… Si unde am ramas cu gura cascata la masca lui Tutankhamon, la numeroasele artefacte de aur de la atatia faraoni si am ramas profund marcat cand am dat nas in nas cu corpurile mumificate ale unora dintre cei mai mari lideri ai istoriei… ma refer acum la Ramses al II-lea… Era si infricosator, si curios, si un sentiment ciudat de voyeurism… sa-i vezi pe acesti faraoni-zei la picioarele carora s-au inchinat milioane, stand acolo, dezbracati de vreo 3000 de ani de la moartea lor, in fata unor turisti.

A doua zi, am testat seriozitatea agentiei cu care urma sa semnam pentru urmatoarele doua saptamani. Testul era o tura la piramidele inca mai vechi decat cele de la Giza, din zona Saqqara. Am stabilit o ora la care urma sa vina soferul sa ne ia. Evident, ne asteptam ca va veni jumatate de ora mai tarziu, dar, soc si groaza… chiar era acolo. Vorbea engleza foarte bine, era volubil si glumet si parea sa stie totul. Avea raspunsuri la orice intrebare. La un moment dat, am facut pana. Masina era din alt secol. Ne-am dat jos si, imediat, soferul nostru a gasit vreo trei insi care stateau sub un palmier mai incolo. Au venit, au ridicat masina cu mainile, in timp ce soferul nostru a schimbat roata. Ce cric? Cricul era format din cei trei egipteni stafiditi care au ridicat masina…

Ajungem la Saqqara. Soferul ne zice ca ne intalnim peste 45 de minute. Ce vorbeste asta? D-aia ne-am luat taxi, sa stam cat vrem noi. Ne-am dus, am explorat, am fotografiat, am tras cu urechea la ce ziceau alti ghizi si, cand ne-am intors la masina, ne-am uitat la ceas. Socant, trecusera 44 de minute! Asta chiar stie!

Seara, am fost prin cartierul musulman din Cairo, acolo unde se afla moscheea Al-Aqsa, care da ora exacta pentru o buna parte din lumea sunita. Dar nu pentru moschee ne-am dus sau universitate, ci pentru un spectacol de sufi dancing al dervisilor rotitori… Ei bine, am fost la multe show-uri prin lume si la noi, dar cred ca asta este singurul spectacol la care am intrat in transa. Muzica aia hipnotica, tobele acelea, omul ala care se rotea ca o masina… si el era in transa, am intrat si eu. Si dupa 45 de minute de rotit incontinuu, in momentul in care s-a oprit, era ca si cum s-ar fi ridicat de la masa. A fost wow! Incredibil.

Restul excursiei a fost o cavalcada de amintiri superbe. Mi-aduc aminte cand ne-am dat jos in gara Aswan dupa o noapte petrecuta pe tren, iar soarele ardea, parjolea, dar nu imi pasa; plimbarea cu felucca pe Nil in Aswan, printre insule cu o vegetatie nemaivazuta, luxurianta, contrastand la maximum cu pustiul de piatra si nisipul de pe malurile marelui fluviu; coloanele incredibile ale templului din Luxor, spectacolul de sunet si lumini cand vocea naratorului rasuna enigmatica de dupa coloane, picturile pastrate nealterate de mii de ani, mormintele elaborate ale zeilor-faraoni, dar si restaurantele din colt de strada cu ospatari care pareau alimentati cu baterii Duracell, diminetile habauce, treziti de muezinul prea matinal, dar la fix sa stau cu o cana de ceai cu ochii cascati la Ra-Zeul Soare, rasarind din nou si din nou peste dealurile plesuve. Era asa de evident de ce zeul suprem in Panteonul egiptean a fost Ra, atat de evident.

Sincer, mi-e dor de Egipt. De vanzoleala, de faraoni, de rasarit si apus, de morminte de faraoni, de culori care au trecut mileniile, de vanzatorii de babirus, de Nil, de a calari ilegal pe dealurile de unde pot admira 40 de secole de istorie…

Cand sa mergi in Egipt

Primavara si toamna. Iarna e OK de la Luxor in jos, in Cairo poate fi destul de ceata, dar si acolo e OK. Noaptea este insa rece in desert.

Tururi organizate

Dupa o perioada de „seceta”, incet, incet, agentiile romanesti revin timid in Egipt. Cei de la J’Info Tours sunt unii dintre pionierii cu tururi ce includ legendara croaziera pe Nil. Aici gasiti toate detaliile.

Viza Egipt

Se da on-arrival cand aterizati la Cairo (sau pe orice alt aeroport). In martie 2015, autoritatile anuntasera ca toti strainii trebuiau sa obtina o viza inainte de a ajunge in Egipt, exceptand grupurile turistice organizate cu ajutorul unei agentii de turism egiptene. In fata protestelor unanime ale tuturor din industria turismului, s-a renuntat la aceasta idee care ar fi pulverizat o industrie si asa puternic afectata. Oficial, pana cand se va lansa un sistem de e-visa. Cand o da Allah.

Siguranta in Egipt.

Inshallah.

Imagini Cairo, Egipt

Muzeul Egiptean, depozitar al unor tezaure uluitoare

Moscheea-universitate Al-Ahzar

Moscheea Muhammad Ali din Citadela

La doi pasi de Piramida

Calare pe dindos

Sfinxul vazut de pe deal