Am fost la Teheran de Nowruz, adica de Anul Nou iranian. Imi imaginam un oras gigantic, cu multe masini, cu o circulatie infernala, cu mii de magazine, cu mirosuri orientale, cu restaurante la tot pasul etc. Aproape NIMIC din cele enumerate nu a fost asa.

In primul rand, nu stiam ca data de 21 martie, ziua echinoctiului de primavara, este sarbatorita de popoarele din aceasta parte de lume ca fiind data inceputului de an. Stiam de existenta unei sarbatori (numita nawrez), dar la popoarele din Asia Centrala – turkmeni, uzbeci, insa, uite, se pare ca fusese importata de la vecinii lor persi. Nowruz (in traducere zile noi) a fost introdusa inca de pe vremea lui Darius, dupa cum am vazut pe tablitele cu explicatii din Persepolis. Capitala tarii era in straie de sarbatoare, cu lumini colorate, cu panglici agatate pe sub poduri, dar si cu oua vopsite… sarbatoarea tine trei zile, dar cum a treia zi era o vineri, s-a ajuns la o durata de cinci zile a perioadei (ziua de ajun fiind declarata tot zi nelucratoare). Asa ca marele bazar a fost inchis, muzeul giuvaierelor, la fel, ca si imensa majoritate a magazinelor din metropola.

In prima zi, am alergat prin tot centrul sa gasesc un restaurant deschis – dar nimic. Am mancat la un fast-food local, temandu-ma sa nu imi iasa bube de la mancare. Am avut noroc, nu insa si a doua zi, cand am mancat la un local de lux, dupa care cautam o farmacie deschisa pentru leacuri contra durerii de stomac. Ce mai, o intreaga aventura… Nu am putut sa nu fac o comparatie cu Istanbul, unde la fiecare pas gasesti o cafenea, o cofetarie sau o kebabarie. Iar aici, trebuia sa intreb rezidentii unde pot sa beau o cafea, unde gasesc ceva de mancare sau unde gasesc un magazin de dulciuri. Iar multi nu stiu engleza, nici eu farsi, asa ca trebuia sa gesticulez mult de tot…

Partea buna a sarbatorii a fost circulatia foarte relaxata, putinele masini aflate in miscare ducand la diminuarea poluarii, de altfel o problema mai mult decat serioasa a capitalei, la mai putine claxoane si, de asemenea, la scaderea timpilor de parcurgere de la un obiectiv la altul.

Doua dintre obiectivele majore fiind inchise si avand suficient timp la dispozitie, m-am indreptat spre Palatul Golestan, cel mai important obiectiv turistic al metropolei. Dupa o ora de stat la coada si numai dupa ce am platit circa 30 USD pe UN bilet, de cinci ori mai mult decat un localnic, incep sa ma minunez de grandoarea curtii șahilor Persiei. In pavilionul central, se afla amplasata piesa de rezistenta, tronul de marmura alba al conducatorilor tarii, inspirat dupa tronul regelui legendar Solomon. Exponatul are vreo sase metri lungime si cinci metri in latime, la baza lui fiind sculptati gini, fiinte supranaturale, care par a susține si cara tronul. Mai departe, in holul central se afla sala de incoronare, plina de oglinzi si de tablouri, o alta in care e amplasat tronul imperial, cel „normal”, folosit curent de sahi la ceremoniile oficiale, precum si un meteorit primit in dar.

Se mai distingeau, printre altele, cadourile primite de la Napoleon Bonaparte, vesela ceha, ceasurile primite de la monarhii englezi, dar si minunat lucratele cesti si farfurii chinezesti si japoneze.

In afara de Golestan, am vizitat Muzeul National, unde m-au uimit exponatele cu pana la 12000 de ani vechime. In niciun alt muzeu din lume nu am mai vazut lucruri atat de vechi. M-au impresionat statuia lui Darius, capul unui nobil, mumificat incredibil acum 1500 de ani, dar si multitudinea si diversitatea ceramicii expuse. In afara de aceste muzee, va sfatuiesc sa vizitati Turnul Azadi, construit in 1971, imbinand armonios elemente de arhitectura preislamica si moderna, la implinirea a 2500 de ani de la intemeierea primului imperiu, sub ahemenizi.

De asemenea, daca urci in turnul Milad, al saselea ca inaltime din lume, ai o priveliste minunata de ansamblu a regiunii.

Si acum, cateva date necesare organizarii unui sejur de cateva zile:

• In doua zile, puteti vedea toate obiectivele turistice, fara graba, inclusiv cu shopping;
• O camera la un hotel de trei stele costa de la 100 de euro in sus, iranienii au alte tarife, de trei ori mai mici, iar conditiile de cazare sunt ca la un hotel de doua stele la noi in tara;
• O calatorie de 5 km cu taxiul costa aproximativ 4 USD, ca si transferul pana la autogara, depinde insa si de ora, tarifele dublandu-se noaptea;
• O masa de doua persoane la un restaurant mediu – 18 USD, iar la unul de lux – 60 USD;
• O cafea – 3 USD, o cutie de bomboane – 5 USD, o apa mica – 0,3 USD etc.

Sper ca v-am trezit interesul de a vizita Iranul. Un bilet de avion costa de la aproximativ 500 de euro, existand si variante mai ieftine combinand liniile aeriene turcesti Pegasus si Turkish Airlines, incluzand si un transfer de la aeroportul din partea asiatica Sabiha Gokcen si pana la cel mai important, Ataturk.

Ca idee, Teheranul este mai putin frumos, mai putin prietenos fata de orasele din provincie, asa ca va recomand sa stati cat mai mult in Isfahan, Shiraz, Yazd sau Tabriz. Tara este foarte sigura, intalnind pe marile bulevarde, dar si in piete (meydane), corturi in care sunt amplasati soldati inarmati cu munitie de razboi, precum si multa politie. Localnicii, mai putin cei din capitala, care sunt mai obisnuiti cu strainii, sunt foarte prietenosi, urandu-ti bun-venit, nu inainte de a te intreba de unde esti.

Drum bun!

Nadir Acmola

Imagini Teheran, Iran

Palatul Golestan

Iranienii au dus arta faiantei la perfectiune

Tronul sahilor

Intr-o tara arida, apa este simbol de bogatie

Aceste minunate faiante ale Golestanului

Muzeul National al Iranului si capodoperele sale

Vine, vine primavara 🙂

Turnul Azadi – simbolul capitalei iraniene

Muntii care domina Teheranul