Dupa cateva zile petrecute in micul paradis pe pamant numit Krabi, venise vremea sa mai venim si acasa. Din pacate, statusem prea putin, dar intrebarea este – cat timp este cu adevarat destul pentru Thailanda? Sau Asia de Sud-Est, in general? O luna? Doua? O jumatate de an? Un an? Nimeni nu stie, pentru ca exista atat de multe lucruri incredibile care trebuie vazute, experimentate, traite. Urma sa revenim cu Qatar Airways si pentru ca avionul ajungea in Doha candva, seara, iar zborul spre Bucuresti era a doua zi pe la pranz, urma sa dormim in Doha. Cum am povestit si in primul episod, daca ai tranzit mai lung de opt ore si nu ai cumparat biletul la vreo promotie de pret, compania iti ofera cazare, o masa, viza si transfer spre/dinspre un hotel din Doha. Am beneficiat de oferta acum doi ani, cand m-am intors din Kathmandu, dar si anul acesta cand zburam spre Krabi. Urma sa beneficiez si la retur, dar, de data asta, gazdele noastre de la Qatar Airways s-au gandit sa ne cazeze la celebrul hotel din interiorul aeroportului. Da, exista un hotel in interiorul aeroportului (nu e nevoie sa intri in Qatar, e in zona internationala) cu toate facilitatile de rigoare. Si cum doar il vizitasem acum cateva dati, cand fusesem in infotrip cu cei de la Qatar, chiar m-am bucurat ca o sa dormim aici.

Transferul din Klong Muang pana la aeroport nu dureaza prea mult, sub o ora. Aeroportul din Krabi, cum am spus, e partial din epoca de piatra, in consecinta, in afara de zboruri de prin imprejurimi (nu numai Thailanda, dar si din Malaezia si Singapore), singurii care aterizeaza aici sunt cei de la Qatar Airways. Si, cum ziceam, Krabi este mult peste Phuket, de exemplu, asa ca sunt convins ca va fi o ruta de succes.

Si, cum tot ziceam ca aeroportul e cam vraiste, chiar este :). Prima surpriza. Cursa Qatar este anuntata cu vreo ora si ceva de ora indicata in bilet. Sa fi schimbat astia ora asa, nitam-nisam? Am dubii ca o companie ca Qatar Airways ar face asa ceva peste noapte si neanuntat. Sa aiba intarziere? Asta e posibil, desi in general Qatarul nu are intarziere (am mai bine de 30 de zboruri cu ei, nu au intarziat niciodata, dimpotriva, de destule ori am ajuns inainte de ora oficiala). In fine, facem check in-ul, trecem si de security, cand, surprise, surprise… avionul Qatar Airways pune rotile pe pista din Krabi fix la ora la care trebuie. V-am spus eu ca aeroportul e cam varza, mai degraba sa-i credeti pe cei de la compania aeriana, decat pe cei de la aeroport :).

Din pacate, cursa este cam plina, nu prea exista locuri la business class, asa ca din delegatia de opt, numai o persoana primeste un upgrade. Am insa loc la geam, am ecran cu X filme la dispozitie, asa ca nu e bai. Mai ales ca se si zboara ziua, nu trebuie sa dorm (datorita diferentei de fus orar, desi zborul este de circa sapte ore, se decoleaza in cursul dupa-amiezii si se aterizeaza seara in Doha), asa ca e OK. Singura parere de rau, fix acum, e fiindca apar niste nori si mi-ar fi placut mult sa pot sa vad, din nou, superbele ostroave ale Krabiului, poate chiar si Railay sau Ao Nang, sau Phi Phi… Dar n-a fost sa fie, o pacla noroasa s-a interpus intre avion si pamant, asa ca nu am vazut mare lucru. Un motiv in plus sa revin la Krabi :). Krabi e mult prea frumos sa nu gasesti vreun motiv, orisicare J.

Zborul spre Doha a fost OK. Cred ca am vazut „Martianul” cu Matt Damon, am mai vazut niste documentare din seria Globe Trekker (ce faine sunt si ce mult m-au inspirat de-a lungul vremii, pacat ca nu mai sunt difuzate, ar fi unul dintre putinele motive pentru care as deschide televizorul), am mancat, am mai si motait un pic. Am zburat peste mare, peste India, iar peste mare, pentru ca, intr-un final, sa aterizam, cum altfel, cu vreo 20 de minute inainte de orarul oficial, pe aeroportul din Doha.

Aeroportul din Doha este nou-nout, a fost inaugurat acum cativa ani. Principalul sau simbol este un ursulet care pare de plus (nu e din plus, e din bronz, cantareste nu mai putin de 20 de tone) si care are capul bagat intr-o lampa. Auzisem o legenda urbana cum ca ursuletul este, de fapt, versiunea muuult mai mare a jucariei favorite a fetitei emirului, dar cum netul zbarnaia prin aeroport, am pus mana sa studiez mai mult si am aflat ca, de fapt, a fost creat cu vreo opt–noua ani inainte de construirea aeroportului de artistul elvetian Urs Fischer (nu, in germana elvetiana Urs nu inseamna „urs”, e doar o coincidenta) care a creat nu un urs, ci trei. Evident, cum se putea altfel, cel din aeroportul din Doha este cel mai mare dintre cei trei ursi cu lampa la cap si, initial, a fost plasat undeva prin New York si cumparat de cineva din familia regala qatareza la o licitatie de arta (a costat aproape sapte milioane de dolari) si a fost plasat in aeroport pentru ca nu prea avea unde sa-l puna in momentul respectiv. Si asa ursul cu lampa la cap a devenit simbol si punct de intalnire al aeroportului din Doha.

Salut in viteza ursul si urmeaza sa ne ducem la hotelul aeroportului. Nu are cine stie ce nume sofisticat, se numeste Airport Hotel. Dupa cum este de asteptat, e un hotel bun, cu tot ce iti doresti de la un hotel de lux, doar ca e in aeroport. Iar camera pe care am primit-o are fereastra fix spre urs :). Hotelul nu este insa ieftin… o camera costa in jur de 1.000 de riali qatarezi (adica, vreo 250 de euro), dar, deh, suntem in Doha, in aeroport. Atentie – daca vreti sa dormiti in hotel, trebuie sa va luati cu voi la bord tot ce aveti nevoie, pentru ca nu veti avea acces la bagajul de cala – acesta va fi livrat la destinatia finala! Si, evident, inconvenientul major este ca nu poti sa-ti iei cu tine produsele cosmetice (unele dintre ele fiind lichide, crema sau ascutite, nu sunt admise la bord de reglementarile de siguranta din ultimii ani), dar problemele sunt partial rezolvate de hotel – pe langa obisnuitele geluri si sampoane, poti primi si periuta, si pasta de dinti sau aparate de ras de unica folosinta. Ce nu trebuie sa uitati este insa costumul de baie – in hotel (la un etaj mai sus de camere) se afla piscina din aeroport. Si nu este o piscina deschisa nudistilor :).

Revenind la hotel insa, poti sa iti rezervi camera si doar pentru cateva ore, nu pentru o zi intreaga hoteliera, dar pentru a obtine rezervarea si pretul special trebuie sa le dai un mail (amanunte, in linkul de mai sus). Daca insa vrei acces doar la piscine (apropo, pe langa, mai sunt si gym, si jacuzzi, poti sa faci si un masaj, dar, evident, contra cost, doar accesul la piscine, gym, jacuzzi e inclus in pretul camerei), si asta e posibil pentru suma de 175 de riali qatarezi (45 de euro).

Sincer, inainte de a petrece o noapte in aeroport, am avut o mica angoasa. Eu nu prea suport aerul conditionat (acasa nu am si nici nu am avut vreodata aer conditionat), mai ales cand dorm. Prin alte locuri, nu e o problema, inchid aerul conditionat, deschid geamul, in Airport Hotelul din Doha, nu prea. Pot spune insa ca nu stiu exact cum au construit astia instalatia, ca aerul conditionat nu m-a afectat deloc… nici in camera, nici in spatiile publice din aeroport. Pentru ca hotelul nu are si restaurant (nu ofera mic dejun), am luat-o la pas prin aeroport sa mananc la restaurantele obisnuite… si in care am descoperit un fel de pizza unica – pizza cu halloumi. Si cum sunt un mare iubitor atat de pizza, cat si de halloumi, a fost o placere sa gust mixul… Vorba unei reclame de demult, greu sa gasesti un mix bun. Si pizza cu halloumi chiar este un mix bun.

Am dormit tun in Airport Hotel. Nici n-am simtit ca la cateva sute de metri decolau si aterizau avioane intercontinentale, ca mii de oameni misunau in sus si in jos prin aeroport, iar magazinele si restaurantele functionau non-stop. E un aeroport care nu doarme, dar in care se poate dormi. Si inca bine. A doua zi dimineata, dupa micul dejun pe aeroport, am vizitat (de fapt, revizitat) lounge-ul Oryx, in care am stat acum vreo doi ani, cand ma intorceam din tura prin Vietnam – Cambogia – Bangkok (intrarea costa 40 de dolari si ai parte de bufet non-stop, de bauturi, de ziare, de jocuri si de spatiu linistit, daca vrei sa tragi un pui de somn, eventual), am mai aruncat o privire prin libraria plina cu ghiduri de calatorie si, pe nesimtite, s-a facut ora de imbarcare.

De data asta, clasa business era destul de goala, asa ca toata delegatia de opt a reusit sa zboare la business class. Zborul, evident, placut… Am terminat rezervele de limonada cu menta (bautura mea orientala favorita), am devorat cateva ciocolate Godiva si, desi imi propusesem sa lucrez (eu scriu foarte mult cand zbor, pentru ca nu am internet la indemana sa ma „sustraga”), am decis sa revad saga „Star Wars”… Din pacate, zborul nu a fost decat de vreo patru ore si ceva, asa ca nu am putut sa vad decat episodul 1, „The Phantom Menace”, episodul 2, „Attack of the Clones” si, in fine, vreo 10 minute din episodul 3, „Revenge of the Sith”…, asa ca mai trebuie sa zbor cu Qatarul, sa continui seria :).

Si asa s-a incheiat o noua tura prin Thailanda. Am avut noroc de vreme exceptionala (se pare ca la inceput de martie este intotdeauna soare si fain prin sudul Thailandei), am vizitat locuri noi pe care nu le batusem pana atunci (desi mi-as fi dorit sa stau mai mult, sa ma lamuresc cu Koh Lanta) si am revazut unul dintre locurile cele mai dragi din Thailanda, Railay.

Krabi – Doha – Bucuresti

Aeroportul Krabi

Sa spargem ultimii baht

Gata de decolare

Krabi City … din pacate s-a asternut ceata peste Krabi

Spre India

Cina la 10.000 metri

Luminile de somn

Intre timp, apune soarele

Iar cand aterizam la Doha, este deja noapte

Doha Airport Hotel

Cam asta se vede de la geam

Si celebrul urs cu lampa, simbolul aeroportului Doha

Daca ai noroc …

Receptia de la spa-ul din aeroport

Si piscina

Care isi schimba din cand in cand culoarea

De la receptia hotelului, vezi aeroportul de sus

Pizaa cu halloumi ! Mmmm

Dimineata pe aeroportul din Doha

Un dreamliner si orasul pe fundal

Daca poarta de imbarcare e departe, poti lua un mic trenulet

Business class pe avionul de Bucuresti

Comfortabil !

Si preferatul meu – mint lemonade ! Cu un pic de sampanie, of course

Meniul zilei

Stiri despre relatiile dintre Romania si Qatar

Un mic Maldive qatarez

Culoarea apei este extraordinara

Sa mancam ceva, deci

Desertul

parca nu e desert fara Godiva !

15 minute gratuit pentru internet la inaltime

Zborul Doha – Bucuresti

Deasupra minunatului peisaj al Iranului

Asa ca sa ne asternem la filme. Si sa incepem cu primul Star Wars in care Anekin e copil

Master Yoda gandeste

Intre timp a crescut… prin episodul 2

Epocala batalie a clonelor

Fiecare cu ce are – arme, sabii…