Shanghai este, in mod indiscutabil, unul dintre destinatiile cele mai vizitate ale Republicii Populare Chineze. In planul strategilor chinezi din anii ’70, Shanghai trebuia sa-si reia pozitia de centru financiar si de afaceri detinut in perioada antebelica si urma sa se „bata” cu Hong Kong pentru preluarea pozitiei de lider al afacerilor in China. De aceea, s-a luat decizia ca Shanghai sa devina un varf al modernitatii, un oras construit pe verticala, cu blocuri avand arhitectura indrazneata, cu cat mai inalte, cu atat mai bine (Shanghai Tower este cea de-a doua in topul celor mai inalte cladiri din lume in acest moment, iar Shanghai World Financial Center ocupa locul 9). A fost construit un cartier intreg pe un loc unde acum 50 de ani pasteau vacile. Se numeste Pudong. Dar nu despre Shanghai vreau sa scriu azi, ci despre ce poti vedea pe langa Shanghai. Pentru ca in zona orasului poti gasi alte orase care merita vizitate cu varf si indesat, diferite de caracterul marii metropole care le domina si care iti pot completa ideea de a descoperi mai bine China.

Suzhou – orasul gradinilor

Daca vorbesti cu un chinez, nu neaparat din Shanghai, si il intrebi pe unde sa te duci in China, cel mai probabil pe lista scurta va mentiona si Suzhou. „Vai, ce frumos e acolo!” ar suspina, „un oras construit pe apa, un oras al canalelor”.

Si, intr-adevar, Suzhou, indiferent daca este gratulat drept „Venetia Chinei” sau „Orasul gradinilor”, este un oras extrem de pitoresc. Are o istorie indelungata si, ca multe alte orase ale Chinei, istoria nu se numara in decenii sau in secole, ci in milenii. Suzhou a fost mentionat acum circa 2500 de ani, iar in jurul anului 100 (adica, pe vremea in care Traian se batea cu Decebal pe plaiuri mioritice) era unul dintre cele mai populate 10 orase ale lumii, in conditiile in care regiunea geografica nu era una dintre cele mai usoare locuri de construit din lume – in delta unui mare fluviu. Dar stralucirea Suzhou-ului a fost determinata de construirea Marelui Canal, un alt proiect de dimensiuni faraonice al Chinei, un proiect mai putin cunoscut, dar de amploarea Marelui Zid si de o importanta economica mult, mult mai mare. Acest Canal, folosit si in ziua de azi, a fost „autostrada” pe apa care, timp de secole, a transportat orezul din delta Fluviului Galben in nordul mult mai rece, primind, in schimb, numeroase alte marfuri, iar Suzhou a fost principalul oras comercial pe aceasta cale economica vitala a „Regatului de Mijloc”.

Bogatia economica a antrenat si aparitia unei vieti culturale si intelectuale inegalabile… Suzhou, desi mult mai mic decat multe orase ale Chinei, este detinatorul unor recorduri intelectuale – 27 din cei 90 de laureati ai examenelor imperiale provin din orasul Suzhou! Iar acestia sunt cei care au construit gradinile. Pare o legatura un pic ilogica, dar iata povestea

In perioada dinastiei Ming (1368-1644), chinezii aveau sistemul de examene imperial. Cum spuneam, in China, oamenii cu educatie sunt recunoscuti si respectati mai mult decat in multe alte locuri din lume (probabil, Vietnamul ii egaleaza, pentru ca si ei aveau acest sistem al examenelor imperiale, sistem care dateaza de mai bine de 1200 de ani). Pana la 14 ani, copiii studiau (evident, nu toata lumea, doar cei care isi permiteau, dar foarte multe familii nu mancau mai mult decat orez, pentru ca pruncii lor sa poata merge la scoala). Pe la 14 ani, treceau o serie de examene… Cine trecea continua studiile, sa zicem, gimnaziale, si apoi trecea inca o serie de examene, hai sa-i zicem echivalent cu bacalaureatul. Inutil sa spun ca aceste examene erau draconice. Cine trecea astfel de examene putea sa ocupe locuri de birocrati de stat de nivel inferior, dar un job extrem de apreciat. De fapt, din perioada imperiala pana in ziua de azi, sa lucrezi la stat in China este o onoare suprema. Apoi, trebuia sa studiezi serios ani in sir pentru a putea trece ultimele examene, asa-zisele „examene imperiale” care, de multe ori, se desfasurau in prezenta Fiului Cerului… putinii care le treceau erau eligibili pentru cele mai inalte posturi in stat – ministri sau guvernatori de provincii (in imensa majoritate a cazurilor, nu in provincia din care proveneau). Erau niste joburi de o importanta majora, foarte bine platite, iar cand ieseai la pensie, erai „un om facut”, pe mai multe generatii… Ei bine, intr-un sistem bazat pe destula meritocratie (mersi, Confucius!), la fiecare examen imperial exista un om care iesea pe locul 1. Acel superintelectual capata onoruri extreme – numele lui era inscriptionat pe o placa enorma (se gasesc si dupa o mie de ani, atat in China, cat si in Vietnam), primea o groaza de bani si de onoruri si avea cel mai bun post asigurat… Acest examen nu avea loc in fiecare an, ci o data la trei ani… asa ca seful de promotie al examenelor imperiale nu putea sa fie decat o somitate.

Ei bine, de ce am scris aceasta poveste lunga? Pentru ca gradinile Suzhou-ului au aparut datorita examenelor imperiale. In cei 276 de ani ai dinastiei Ming, din cele 90 de megasomitati, laureate ai examenelor imperiale, nu mai putin de 27 (deci cam o treime) au provenit din Suzhou! Wow, asta da performanta! Iar acesti oameni, cand isi terminau serviciul imperial, la pensionare, se intorceau in Suzhou, unde doreau sa isi construiasca un mediu paradiziac, linistit, unde sa-si traiasca ultimii ani in armonie. Unii doreau ca totusi limitata lor gradina sa reflecte toate frumusetile pamantului, asa ca diverse sectiuni ale gradinii reflectau ba munti, ba fluvii, ba paduri de bambus… asa au aparut gradinile din Suzhou.

Din pacate, cand am ajuns in Suzhou nu am avut prea mult timp la dispozitie, fiind intr-un infotrip. Nu am avut parte de a vizita decat una dintre aceste gradini celebre, in schimb, m-am plimbat cu barca pe „Canale Grande” al Suzhoului. Nu va asteptati la explozia de culoare a palatelor venetiene care flancheaza Canale Grande, ci vei vedea cladiri relativ umile, fara podoabele Venetiei… acum cativa ani, multe erau in renovare, sunt convins ca la viteza de (re)constructie a chinezilor, sunt deja gata.

O alta surpriza a fost intr-o gradina vizitata, o gradina plina de bonsai. Cu ocazia asta, am aflat ca bonsaii, care in acceptiunea mondiala provin din Japonia (numele este un cuvant japonez), ar fi originari din Suzhou. Sau, cel putin, asa ne explica gradinarul inconjurat de mii de bonsai. Si pentru a termina cu ultimul fiu cu care se lauda orasul, am aflat ca acesta este I.M. Pei, celebrul arhitect care a proiectat piramida din curtea Luvrului sau controversata cladire Bank of China din Hong Kong, care a stricat feng shui-ul cladirilor din jur… Ma rog, I.M. Pei, care anul acesta a implinit 100 de ani, nu este nascut in Suzhou, ci in Guangzhou si a devenit faimos in America, dar bunicii lui si o buna parte din stramosi sunt din Suzhou… asa ca si el este din Suzhou J

Wuzhen – o alta Venetie a Chinei

Zona limitrofa Shanghaiului este o delta, delta fluviului Yangtze, asa ca multe localitati au fost construite de-a lungul canalelor, raurilor, lacurilor. Unul dintre ele este Wuzhen, o localitate care arata ca in picturile clasice chinezesti. Ca si Suzhou, Wuzhen are o istorie lunga, nu la fel de lunga, dar 1000 de ani nu sunt de colo, dar cladirile actuale (restaurate) au vreo 200 – 300 de ani. Din nou, Wuzhen este un orasel extrem de pitoresc, unde este o placere sa te plimbi cu barca pe canalul care imparte orasul in doua, pe sub podurile istorice, iar cladirile in stil clasic sunt net mai frumoase decat cele din Suzhou. Din pacate, Wuzhen nu are gradinile din Suzhou, asa ca ambele localitati sunt complementare, desi, la prima vedere, ar fi identice.

Marea problema cu Wuzhen este ca nu mai e un oras „adevarat”, ci a fost convertit intr-o atractie turistica. Nu stiu daca mai exista locuitori in Wuzhen, poate undeva mai departe, dar, in mod cert, in centrul vechi, vizitat de marea majoritate a turistilor, toate cladirile joaca un rol comercial – magazine, baruri, ceainarii, restaurante, muzee etc. De asemenea, daca ajungeti pe aici, nu ratati sa vedeti demonstratii de activitati traditionale – vopsirea textilelor, fabricarea pantofilor din tesaturi sau producerea de tigari. Spre deosebire de alte locuri din lume, unde de obicei asisti la meseriasi care iti arata cum se lucreaza, in Wuzhen poti sa pui mana si tu si sa te pui in pielea vechilor pantofari. O alta problema este ca, fiind destul de aproape de Shanghai, este vizitat de mase intregi de turisti – daca ajungi in weekend sau in preajma unor sarbatori nationale, probabil ca nici nu mai poti pasi pe ulitele vechiului oras, din cauza ambuteiajelor pietonale. Nici pe apa, nu cred ca situatia ar fi mai roz. Eu am fost intr-o zi a saptamanii, e drept, era vara, cand multi chinezi pleaca in vacanta, iar orasul era plin cu turisti, dar nu arhiplin.

Hangzhou – este cel mai mare oras din zona… Si, da, poate fi denumit „oras” pentru ca are nu mai putin de 9 milioane de locuitori (7 milioane in centru, 2 milioane in suburbii). In Uniunea Europeana, ar fi indiscutabil cel mai mare oras, dar in China este unul dintre oraselele medii :). De asemenea, este un important centru economic, dovada ca multe companii aeriene, inclusiv din Europa, cum ar fi KLM, sau din America, cum ar fi United, zboara direct spre Hangzhou, desi Shanghai este la doi pasi, si, in plus, este legat de o linie de tren de mare viteza.

Cel mai cunoscut loc turistic din Hangzhou este asa-numitul „Lacul de Vest” , iar locul sau in istorie este asigurat. A fost, la un moment dat, capitala a unui stat chinez (pana la cucerirea mongola), iar Marco Polo a spus ca in mod indiscutabil este cel mai frumos oras din lume. Acum, trebuie sa il credem pe Marco pe cuvant pentru frumusete, in schimb statisticile vremii il dadeau cel mai mare oras din lume cu o populatie de un milion de locuitori (cam tot teritoriul Romaniei de azi, probabil, avea cam un milion de locuitori, pe la 1200). Lumea vine, in schimb, pentru lac, a carui frumusete a fost cantata de poeti si redata de pictori. Astazi este cantata de bloggeri si redata de selfie-uri.

Atractia este lacul inconjurat de pagode, de temple, exista si un pod rupt, probabil cel mai fotografiat loc din intreaga provincie. Sunt zeci de pagode de-a lungul lacului, una mai pitoreasca decat alta. In plus, zona Hangzhou este cunoscuta pentru plantatiile de ceai, care se materializeaza pentru turisti in numeroasele ceainarii unde poti asista la ceremonialul servirii ceaiului (daca ai auzit de ceremonialul japonez, te asigur ca exista si unul chinezesc).

Sigur, exista mult mai multe locuri istorice si clasice pe care le poti savura in zona Shanghai. Mai exista Nanjing sau Wuxi, Zhenjiang sau Yangzhou, puteti sa cititi mai multe despre ele aici. Si, cum ziceam, merita, daca ajungi la Shanghai, sa dai o tura si prin jur… pentru a descoperi nu numai China moderna a zgarie-norilor avangardisti, ci si cea clasica, a gradinilor, a canalelor, a pagodelor, a templelor.

Cand sa mergi in China

In zona Shanghai nu este frig ca in nord, dar in timpul iernii asteapta-te la temperaturi maxime diurne de 10–15 grade Celsius si la destul de multa ceata. Cel mai bine este sa vizitezi China primavara si toamna (evita perioada din jurul datei de 1 octombrie – Ziua Nationala, cand chinezii primesc cateva zile libere si sute de milioane pleaca in vacanta), pentru ca vara este sezon ploios, iar taifunurile sunt relativ dese.

Excursii organizate in China

Tinand cont ca foarte putini localnici vorbesc altceva decat chineza, o optiune viabila sunt tururile organizate. Paralela 45 organizeaza un tur foarte interesant fix la inceput de septembrie, cand e cea mai buna perioada de vizitat China, un tur care include, pe langa orasele clasice din jurul Shanghaiului, vizitarea marii metropole, dar si a Beijingului (cu toate monumentele de acolo si Marele Zid). Excursia de 9 zile costa 980 de euro + taxele aeroportuare. Mai multe amanunte gasiti aici.

Viza China

Cetatenii romani au nevoie de viza chineza, care se obtine de la ambasada. Daca nu ati mai primit vreodata viza chineza, trebuie sa va prezentati personal, daca ati mai beneficiat candva de vreo viza chineza, nu e nevoie sa va prezentati personal. In caz ca va aflati in tranzit prin aeroporturi chineze (Beijing, Shanghai, Guangzhou si altele), puteti intra in China pentru 72 de ore fara viza, dar nu puteti parasi orasul de tranzit. De asemenea, trebuie sa zburati spre alt oras decat tara de unde ati venit (de exemplu, nu vei putea intra in China daca ai un bilet Amsterdam – Shanghai – Amsterdam, in schimb, poti intra daca ai un bilet Amsterdam – Shanghai – Tokyo).

Comunicare in China

Invata chineza sau pregateste-te sa te doara mainile de atata conversatie. Sunt putini vorbitori de engleza in China. Incearca sa ai cu tine permanent adresa hotelului si a locurilor unde vrei sa mergi, pentru a le arata soferilor de taxi sau trecatorilor. Gradul de alfabetizare in China este ridicat, asa ca nu vei avea probleme cu cititul destinatiei de catre acestia :).

Shanghai, oras modern, oras avantgardist

Blocuri, blocuri, blocuri

Gradina de bonsai din Suzhou

Maestrul de bonsai

Pe canalele din Suzhou

In Suzhou, exista de asemenea, hoteluri traditionale

Pe strazile din Wuzhen

Canalele din Wuzhen

Costume chinezesti in casele traditionale din Wuzhen