Cum am spus-o de multe ori, sunt bucuros cand cititorii imi trimit povestile lor de prin calatorii. Unii le trimit constant, cum este Nadir, dar astazi pot sa-i spun „Bine ai venit” si Simonei, care acum cateva zile a fost in Cipru si a vizitat unul dintre cele mai interesante orase aflate de „cealalta” parte a Liniei Verzi – Famagusta, in Cipru de Nord. Iata povestea ei…

Am auzit prima data de acest oras cam cu o luna inainte de a pleca in Cipru, cand am inceput documentarea, pentru a sti ce vreau sa vad. Povestea lui m-a fascinat, iar orasul m-a impresionat mai mult decat credeam ca o va face. Daca stau sa trag linie, in Cipru am vazut Larnaca, Nicosia si Famagusta, iar aceasta din urma mi-a placut cel mai mult. Desi corect ar fi sa spun ca m-a rascolit.

Mi-as fi dorit sa o vedem de capul nostru, dar, surpriza, nu exista mijloace de transport in comun intre cele doua tari din Cipru. Iar inchirierea unei masini nu e o optiune – o data, ca trebuie sa te incumeti sa sofezi „on the wrong side of the road”, din punctul meu de vedere, evident, iar apoi, pentru masinile inchiriate trebuie extrasuper asigurari. Ca variante alternative sa ajungi de capul tau poti fie sa treci granita in Nicosia si apoi sa iei un autobuz din partea turceasca, fie prin intermediul unui site, „Visit Famagusta with a local”. Insa si varianta asta presupunea autobuz din Larnaca catre Ayia Napa, care te lasa undeva langa frontiera, o treci pe jos si negociezi cu ei sa vina sa te ia din cealalta parte. M-ar fi tentat, dar am ales pana la urma solutia cea mai simpla si ieftina – excursie din Larnaca. Biletele le-am luat de la o agentie de turism de-acolo, pretul 24 euro/persoana + 5 euro intrarea la Salamis si la manastirea Sfantul Barnabas.

Plecarea la ora 8 dimineata, de langa Marina Larnaca. Excursia era, de fapt, cu plecare din Ayia Napa, asa ca pe cei cativa clienti din Larnaca ne-au colectat cu un autobuz de linie, care facea traseul Larnaca- Ayia Napa. Soferul avea numele persoanelor si stia pe care de unde sa ne ia, chiar foarte ok organizarea. Pe unii care stateau la hoteluri in partea de nord a statiunii i-a colectat de pe-acolo. Fiind autobuz de linie, a iesit de pe autostrada si a intrat in tot felul de satucuri, asa ca am si vazut cate ceva. Am ajuns dupa aproximativ o ora si un sfert, iar autocarele ne asteptau. Unul English, celalalt Russian. Cu ghid cipriot grec – Eleni. Trecerea frontierei s-a facut rapid, Eleni a strans toate documentele si le-a dus la control. Nu a urcat niciun politist in autocar. Tot ghida noastra, Eleni, ne-a spus povestea impartirii insulei si povestea Famagustei. In versiunea greceasca. Pe principiul „you always need to hear both sides of story”, mi-ar fi placut sa aud povestea spusa si de un turc. Oricum, grecii sunt cei care au iesit pe minus, iar excursia asta mi-a intarit convingerea. E interesant ca Eleni nu a pomenit nici macar o data de Republica Turca a Ciprului de Nord. Sau de cealalta tara. Tot timpul a spus „vom trece in cealalta parte a insulei”. De fapt, daca in Larnaca ceri informatii despre obiective din Ciprul de Nord, ti se spune taios ca e o tara ca nu exista, un no-man’s land, ca mergi pe riscul tau… si ii inteleg.

Prima oprire: SALAMIS – vechi oras-stat grec, cu o istorie bogata, prin care s-au perindat persii, romanii si multi altii. Destul de intins ca teritoriu, cu multe chestii reconstruite – teatrul, de exemplu – dar frumos.

A doua oprire: MANASTIREA SFANTULUI BARNABAS. Care, de fapt, e o fosta manastire. Sfantul Barnabas este venerat ca Sfantul patron al Ciprului – ce trist ca mormantul sau, aflat intr-o bisericuta langa manastire, a ajuns in „the other part of the island”, ca sa o citez pe Eleni. Manastirea e frumoasa, la fel si biserica din incinta, din piatra, in stil bizantin. Bisericuta de langa, cea cu mormantul sfantului, e insa neingrijita, interiorul e chiar deplorabil.

A treia oprire: FAMAGUSTA. Pe drum, Eleni ne spune povestea orasului Famagusta, si acesta cu mii de ani de istorie in spate. Istorie zbuciumata, care si-a lasat urmele hâde asupra orasului. Orasul vechi era fortificat, cu ziduri groase si un sant cu apa (de mare). Se zice ca turcii au asediat orasul si locuitorii au aflat ca nu vor primi intariri, si, dupa ce otomanii au promis ca vor fi crutati, locuitorii orasului s-au predat. Deci cetatea nu a fost cucerita, iar promisiunea… a ramas doar o promisiune si toti cei din cetate au fost omorati.

De cand am coborat din autocar, ne-a frapat silueta moscheii. Lala Mustafa Pasa. Care fusese, de fapt, Catedrala Sfantul Nicolae. Am mai vazut biserici transformate in moschei, dar nimic asemanator. Catedrala m-a facut sa ma gandesc la Notre Dame din Paris, dar violenta cu care au fost inlaturate turlele si acoperisul in stil gotic, precum si minareta trantita efectiv pe una dintre turle ne-au cutremurat. Am privit-o pe toate partile si ne-am tot minunat… o catedrala superba, mutilata, parca, lasata dinadins asa… Am intrat si in ea… cred ca eram atat de socata, incat am intrat de-a dreptul in pantaloni scurti. Sunt multe semne ale trecutului glorios al Famagustei (Gazimagusa ori Magusa, pentru turci)… biserici ramase ruine, doar peretii exteriori. Eram in ceea ce a mai ramas din Biserica St. George of the Greeks, se facuse ora 13 si ascultam chemarea la rugaciune a imamului…

Unul dintre bastioanele cetatii Famagusta, care da spre mare, este asa-zisul Turn al lui Othello – am vrut sa il vizitam, dar nu se putea plati cu cardul si iti dadea rest in lire turcesti, asa ca am renuntat.

Am avut doua ore la dispozitie – am vazut ce ne interesa, dar as fi stat mai mult. Am plecat cu sufletul greu de-acolo. Si nu stiam ce mai urmeaza.

A patra oprire: GOLDEN BEACH SI VAROSHA – ORASUL-FANTOMA

Ni se spusese de cand am luat excursia sa avem la noi costumele de baie, pentru ca vom merge si la plaja. Ceea ce nu am stiut e ca plaja e chiar la un capat al faimoasei statiuni de odinioara Varosha. Citisem cate ceva despre ea, realitatea a depasit tot ceea ce imi imaginasem. Dar in rau. Alaturarea e socanta: o plaja superba cu nisip fin, auriu si apa turcoaz. In stanga, un pâlc de hoteluri noi, nu cine stie ce. Iar in dreapta, marginea statiunii Varosha, inconjurata de gardul de sarma ghimpata, cu tablite pe care scrie „Fotografiatul interzis”, iar dincolo de gard, scheletele hotelurilor de odinioara. Ni s-a atras atentia sa nu fotografiem si ni s-a aratat locul pana la care te poti plimba pe plaja, un mic promontoriu. In dreptul acestuia, era o ghereta cu un soldat care supraveghea zona (m-am intrebat cum ar fi reactionat daca il fotografiam), iar dincolo… aici a fost socul cel mare, cand am vazut un golf imens, apa turcoaz, plaja aurie si, de-a lungul acesteia, intreaga statiune Varosha abandonata. Nu credeam ca e atat de mare, iar privelistea, desi scaldata in soare, era apasatoare.

Varosha era in prin anii 1960 si inceputul anilor 1970 perla litoralului cipriot, jumătate dintre hotelurile din Cipru se aflau aici. Era un loc cosmopolit, cu resorturi de lux, o statiune frecventata de vedetele vremii: Elizabeth Taylor, Richard Burton, Raquel Welch, Brigitte Bardot. Pe langa statiune era si un oras cu case, cladiri administrative, biserici. Oamenii din aceasta zona a trebuit sa isi paraseasca casele, in acele zile fatidice din august 1974, doar cu hainele de pe ei. Sperau ca se vor intoarce in cateva zile…

Am stat pe plaja asta si, pentru ca doream sa ma inviorez, am facut o baie in mare. M-am bucurat de apa limpede, dar nu puteam ramane uda, asa ca am stat 10 minute sa-mi astept randul la una dintre cele 4 „cabine” de pe plaja. In una dintre ele, erau depozitati saci cu ciment. Am pus cabina in ghilimele pentru ca era doar un fel de cotet cu o usa, iar in interior nu era nicio bancuta, nici macar un carlig in care sa iti agati hainele. Iar femeile care au vrut sa foloseasca toaleta ori au mers la cea de barbati, ori habar nu am ce au facut, ca aceea pentru ele era inchisa.

Daca vreti sa cititi cate ceva despre Varosha, iata aici.

Am mai dat o tura cu autocarul pe langa gardul de sarma care inconjoara orasul de odinioara. Orasul-fantoma. Fotografiile sunt facute din autocar. Am vazut pe net unele facute din interior – ma limitez la cele facute de noi.

Ne-am intors bulversati.

Ne-a preluat in Ayia Napa un autobuz care face curse locale – corelare perfecta intre cele doua, iar turistii au fost defluiti la hotelurile lor.

Era 1 mai si, din fericire, am mai petrecut o zi in Larnaca. In care am facut o tura cu barca pe mare, am vazut – pe bune, chiar am vazut – epava Zenoviei, vaporul scufundat in golful Larnaca, si am ratacit pe tot felul de stradute unde am descoperit cotloane si terase incantatoare – asa ni s-a mai diluat tristetea cu care ne-am intors din turul Famagustei.

Imagini Famagusta, Cipru de Nord

Teatrul din Salamis

Baile romane

Palestra

Mormantul Sf. Barnabas

Biserica care ii adaposteste mormantul

Si manastirea adiacenta

Moscheea Lala Mustafa Pasa, fosta catedrala catolica cruciata

Urmele bisericii St. George of the Greeks

Turnul lui Othello

Varosha – orasul fantoma

Si hotelurile din vremea cand Varosha era o perla a Mediteranei

Plaja Varosha. In dreapta, pichetul soldatilor turci