Am ajuns la Bordeaux pentru prima oara in 1998, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal. Pe vremea aceea, aveam o Nationala de Fotbal care nu prea rata turnee finale si acolo nu venea pentru a obtine un glorios loc 4 dintr-o grupa de 4 echipe. Erau vremurile lui Hagi, Popescu, Viorel Moldovan, Galca. E drept, erau spre apus (Hagi avea 33 de ani), dar tot aveam superechipa. Eu eram cantonat la Toulouse in asteptarea meciului cu Anglia (pe care i-am si batut cu 2-1), dar am vazut in L’Equipe ca la Bordeaux urma sa aiba loc meciul Mexic – Belgia. Asa ca am sarit in tren si am plecat spre urbea care daduse fotbalului echipa Girondins de Bordeaux (cine isi mai aduce aminte de victoria Universitatii Craiova asupra lui Giresse & co?). Si strazile din Bordeaux erau pline de draci rosii (porecla nationalei Belgiei) si de mexicani imbracati in mariachi. Era o atmosfera calma si faina – dracii incercau sa-i ia in coarne pe mariachi, iar acestia raspundeau in sunete de ghitara (rezultatul a fost, de asemenea, fratesc 2-2). Am revenit insa doua saptamani mai tarziu in Bordeaux, pentru a asista la optimile Coupe de Monde Romania – Croatia. Din pacate, am pierdut cu 1-0 si ne luam la revedere de la Coupe de Monde. Pentru cel putin 24 de ani… urmatoarea sansa ar fi sa jucam in Qatar, in 2022.

Deci, pentru mine, Bordeaux era orasul fotbalului, era orasul unde Nationala Romaniei a jucat ultimul ei meci la un turneu final de Campionat Mondial unde, daca fotbalistii nu s-ar fi blonzit, poate ar fi avut o sansa sa elimine marea echipa a Croatiei… pe urma, sigur i-am fi batut pe nemti (croatii i-au spulberat cu 3-0) si am fi ajuns in semifinale… Dar n-a fost sa fie. Am revenit insa, aproape doua decenii mai tarziu, sa revad orasul din care, sincer, nu mai imi aduceam aminte decat promenada centrala, stadionul, suporterii de fotbal si, mai ales, Barul Moldova de unde chiuia un CD player cu cantecele nemuritoarei Sofia Vicoveanca, in plin cartier arabesc al Bordeaux-ului. De data asta, nu am mai descoperit un oras al fotbalului, ci un oras al vinului. Pentru ca Bordeaux a fost un oras al fotbalulul doar pentru cateva zile, in 1998 (si, recent, la Euro 2016), in restul timpului, este un oras al vinului.

Am ajuns la Bordeaux schimband la Paris. Din cand in cand, ma uitam pe harta companiilor aeriene care opereaza zboruri din Romania si ma intrebam de ce toata jumatatea vestica a Frantei este complet ignorata. Exista orase importante, atat pentru comunitatile lor romanesti, cat si pentru potentialul turistic (Toulouse, Bordeaux, Nantes) si ma intrebam de ce nu zboara nimeni. Ei bine, din vara aceasta, problema a fost rezolvata… Blue Air, incet, incet, a hotarat sa cucereasca Franta (mai intai, a zburat, evident, la Paris, apoi, la Nice de ani buni, anul trecut pe vremea asta, a inceput sa zboare la Lyon – am fost pe unul dintre primele zboruri, asistand la istoricul, in sens negativ, meci Romania – Albania de pe Stadionul Luminii lyonez) si iata ca, de la mijloc de iunie, a inceput sa zboare si la Bordeaux. Si sper sa fie un zbor de succes, pentru ca zona este absolut mirifica.

Nu e greu ca atunci cand ma apuc sa scriu sau sa povestesc despre Bordeaux sa incep cu vinul. Zona viticola Bordeaux este faimoasa in intreaga lume si, probabil, este cel mai bun loc de vizitat de catre iubitorii licorii create de Bacchus (sau de georgieni, depinde pe cine intrebi). In preajma marii metropole, daca iei o masina, o bicicleta sau un tren, vei vedea campuri nemarginite de vita-de-vie. Si, apoi, sunt nenumarate crame deschise turistilor unde poti afla povestea, de obicei foarte interesanta, a cramei cu proprietari din tata in fiu, sa intri intr-un beci mirosind a vin si extrem de racoros, terminand en fanfare cu o degustare mai mult sau mai putin lunga si indesarea sacoselor cu vin.

Pentru a te „imbiba” de vin, luati un mijloc de transport si duceti-va la St. Emilion. Aici, poti face adevarate tururi ale vinului… la crame, iar la fiecare cativa pasi, poti gasi magazine specializate, unde fiecare vanzator este un connaisseur fin. Alaturi de vin, evident, nu poate sa nu se aseze si o masa buna. Iar in acest satuc, cel mai bun chef francez al anului 2000 (va dati seama despre ce somitate vorbim) are un restaurant si in fiecare zi schimba meniul, in functie de cheful de moment. Nu e ieftin (acum cativa ani, costa 109 euro un pranz), dar, probabil, este o simfonie a unuia dintre cele cinci simturi ale omului). St. Emilion este un sat vechi (se pare ca a fost fondat de un calugar numit Emilion, acum multe secole), asa ca va fi o placere sa te plimbi pe ulitele satului, printre cladiri si biserici vechi. Ultimele sunt privatizate dupa ce au fost nationalizate la Revolutia din 1789 si pot fi vizitate ca niste muzee. Exista si o imensa biserica subterana la care s-a sapat vreo 300 de ani, care merita vizitata.

Dar sa lasam vinul si satele care traiesc prin si pentru vin (St. Emilion nu este singurul sat al vinului din zona, inchiriaza o masina si vei descoperi mai multe) si sa revin in Bordeaux. Desi nu are monumentele extraordinare ale Parisului, este un oras foarte placut in care sa te plimbi.

Coloana vertebrala a orasului este reprezentata de raul Garonne. Zona vechiului port care a adus atata bogatie Bordeaux-ului a fost ecologizata acum vreo doua decenii – portul a fost mutat mai departe de oras, zona a fost curatata si transformata intr-o zona de plimbare. Foarte faina este fantana care, din cand in cand, emite abur sau chiar suvoaie mai mult sau mai putin viguroase de apa, iar pe jos ramane o mica balta, un luciu de apa in care se reflecta cladirile istorice din zona. Inutil sa va spun ca este o atractie irezistibila pentru copii sa alerge desculti prin apa… eu am fost candva prin septembrie, am prins vreme buna, apa nu era prea calda, dar si asa am asistat la un minispectacol al unor dansatoare adolescente care prestau desculte in apa.

Principala catedrala catolica a orasului este un landmark de prim ordin. Este veche (a prins perioada colturoasa a goticului) si domina orasul vechi cu o mare turla in care merita sa te urci pentru a admira panorama orasului. Orasul vechi luat la pas intr-o zi cu soare este o bucurie… vechea arhitectura se ingemaneaza perfect cu restaurantele, bistrourile si magazinele de macarons (e unul mare-mare pe strada comerciala pedestra), orasul vechi fiind imprejmuit de spectaculoase porti de intrare in cetate. Probabil, pe vremuri, Bordeaux era inconjurat de un zid de aparare din care s-au pastrat doar cele mai spectaculoase fragmente – portile. Merita sa te duci sa le vezi, una dintre ele aduce cu Sighisoara… Europa asta a facilitat: schimbul de idei, informatii si idei nu numai arhitecturale, de-a lungul si de-a latul ei.

In fine, la final, nu pot sa nu mentionez adevaratul simbol al orasului – coloana girondinilor – ridicata in memoria deputatilor trimisi de Bordeaux la Adunarea Legislativa de la Paris imediat dupa Revolutia din 1789 si care au murit incercand sa apere democratia. Numele lor vine de la departamenul Gironde (zona de vest a Frantei, inclusiv Bordeaux) de unde proveneau cei care au fost anihilati si ucisi de dusmanii lor politici in haosul care a dominat Franta intre Revolutie si preluarea puterii de catre Napoleon. Ei sunt sarbatoriti astazi, cel putin in Bordeaux, ca niste martiri ai democratiei si liberalismului, iar coloana girondinilor, pe langa diverse simboluri istorice, include si o alegorie – cum democratia alunga pacatele minciunii, lasitatii si ignorantei. Extrem de idealist a fost creatorul coloanei…

Cred ca Bordeaux este o destinatie foarte faina de city break. Orasul este placut, are cateva monumente reusite, in plus, poti sa te bucuri de deliciile bucatariei frantuzesti (pentru iubitori, nici bucataria marocana nu este slab reprezentanta in Bordeaux, dimpotriva!). Si daca adaug regiunile viticole adiacente, cu satele sale istorice linistite si pitoresti, cu cramele unde poti degusta unele dintre cele mai bune vinuri din lume si cu imaginea campurilor nesfarsite cu vita-de-vie, pot concluziona ca nu vei fi dezamagit deloc daca vei adauga Bordeaux pe lista de city breakuri.

Cand sa mergi in Bordeaux

La doi pasi de Bordeaux, se afla Oceanul Atlantic, de unde vin numeroase ploi. Spre deosebire de Paris, are totusi un climat mult mai cald si mai putin ploios, asa ca practic nu e nicio perioada pe care e musai s-o ocolesti. Evident, vara este mult mai fain si ai mai multe sanse de zile cu soare, dar, iata, eu am fost la final de septembrie si a fost cald, soare… de puteai sa umbli descult in apa fantanilor din Bordeaux J.

Cum ajungi la Bordeaux

Cum am zis, Blue Air a inaugurat acum cateva saptamani singura cursa directa intre Bucuresti si Bordeaux. Nu mai exista curse spre Bordeaux din alte orase ale tarii, dar daca nu locuiesti in Capitala, poti sa iei un zbor intern Blue Air spre Bucuresti (exista curse din Oradea, Cluj, Timisoara si Iasi) si, mai departe, spre Bordeaux. Zborurile Bucuresti – Bordeaux sunt operate de doua ori pe saptamana (miercurea si sambata), iar biletele pot fi cumparate aici.

Unde sa stai in Bordeaux

De preferat, in centru, uita-te pe booking sau intreaba la o agentie de turism si sigur gasesti ceva. Eu am stat in hotelul Clemenceau Coeur de Cite (Coeur de Cite este un lant de hoteluri), plasat foarte bine, cu camere dragute. Am stat intr-o single cam mica, dar camerele duble sunt chiar spatioase si au un aer… parizian.

Imagini Bordeaux

Vinul de Bordeaux te intampina inca de pe aeroport

Coloana girondinilor

Democratia cica alunga racile societatii

Garonne

Cladiri monumentale pe malul Garonne

Dans in fantana

Care uneori ne abureste

Aduce aminte de Sighisoara…

Catedrala din Bordeaux

Al carui turn se vede de departe

Panorama de sus a Bordeauxului

Sus pe acoperis

Panorama Bordeaux-ului

Vita de vie

St. Emillion, satul vinului de Bordeaux

La pas printr-un sat traditional francez

Biserica din St. Emillion

si un crampei din partea sa subterana

Vie, vie, vie

Celebrii struguri negrii de Bordeaux

Si una din ofertele de vin