Pe la inceputul anilor 2000, o fundatie numita New7Wonders Foundation din Elvetia a rascolit lumea pentru a vota o lista de „7 noi minuni”. Sistemul de votare – pe internet, oricine putea intra si vota. Iar asta a mobilizat natiuni intregi care sa voteze. Asa a aparut lista de 7 minuni noi ale lumii. Le-am vazut pe toate, dar pot spune ca doua dintre ele nu ar cam avea ce cauta pe lista – Colosseumul si statuia lui Isus din Rio. Angkor Wat, Borobudur sau Bagan sunt mult peste. Chiar si din Europa (ca Europa nu are decat o minune :)), as zice ca Acropolele, Catedrala Sf. Sofia din Constantinopole sau chiar si Turnul Eiffel sunt peste Colosseum. Dar, in fine, tarile mari au avut mai multi votanti – cum sa se puna Cambogia (15 milioane de locuitori) cu Brazilia (207 milioane de locuitori)? Asa ca au iesit monumentele din tarile mari. Ei bine, cei de la fundatie au perseverat si au lansat o noua votare mondiala – cele 7 minuni naturale ale lumii. Si printre ele a iesit (probabil, filipinezii, care si ei sunt vreo 100 si ceva de milioane, s-au mobilizat) si Underground River, aflat langa oraselul Sabang, in insula Palawan. Pe cele 7 minuni le-am vazut, insa din cele 7 minuni naturale alese de fundatie nu vazusem decat una – Halong Bay, in Vietnam care este cu adevarat exceptionala. Underground River era a doua. Si cum am ajuns la Puerto Princesa, mi se parea normal sa dau o fuga si la Sabang, la vreo 70 km de capitala insulei.

Ca sa ajungi la Underground River, trebuie sa ajungi la Sabang, un satuc care a inregistrat un mare boom turistic cu precadere dupa ce a ajung pe lista celor 7 minuni. Underground River are o dezvoltare similara cu ce s-a intamplat cu Transfagarasanul sau cascada Bigar. Au avut nevoie sa fie laudate de vreo emisiune TV straina sau pe un site strain si toti localnicii care nu fusesera in viata lor pe acolo (sau nici macar nu auzisera, cum e cazul cascadei Bigar) sa dea navala sa le vada. Evident, aceste recunoasteri internationale au atras si ceva straini, dar la Underground River, ca si la Bigar, imensa majoritate a turistilor sunt localnici – filipinezi, respectiv romani. Filipinezii erau in numar masiv sa vada Underground River. Cum se ajunge acolo? Ai doua optiuni – cu transport public (exista shuttle-uri – cum e Lexus Shuttle Services, nu, nu vei merge cu un Lexus, ci cu un van cu aer conditionat sau autobuze locale gen jeepney care pleaca din autogara din Puerto Princesa si costa doar 200 peso / 3,30 euro) sau sa cumperi un tur „all inclusive” – transport pana la Sabang, intrat in pestera si pranz (circa 2000 peso / 33 euro, negociabil).

Atentie – daca preferi versiunea „do it yourself” –, mai trebuie sa platesti si pe cei care te transporta pe mare pana la intrarea in pestera (poti sa ajungi si pe jos, dar trebuie sa te cateri pe niste dealuri un pic abrupte, asa ca sa nu vii in slapi) si mai ales trebuie sa te duci in avans la Prefectura sau la Primaria din Puerto Princesa, sa aplici pentru permis (filipinezii s-au gandit totusi sa protejeze minunea si acum exista un numar fix de vizitatori care pot intra), astepti cateva ore sau zile (birocratia filipineza este cunoscuta pentru „eficienta” ei), apoi sa descoperi ca mai ai loc de intrat cam peste trei saptamani, mai ales in sezonul de varf. Pentru ca prioritate au agentiile de turism locale, care cumpara permisele cu mult timp in avans. Asa ca nici macar nu m-am gandit vreo secunda sa trec prin purgatoriul birocratiei filipineze (avem destui „filipinezi” si la Bucuresti, la ANAF, bunaoara) si am rezervat un tur cu ajutorul celor de la pensiunea in care am stat. Nu va asteptati ca in Puerto Princesa sa gasiti agentii de turism la fiecare 10 metri, cum e cazul altor zone din Asia. Nu stiu daca am vazut mai mult de doua, totul se rezolva la receptia hotelurilor / pensiunilor.

Asa ca, dis-de-dimineata, ne-am trezit cu microbuzul la usa, gata sa plecam spre Sabang. Pana am iesit din Puerto Princesa, mi-am adus aminte de iesirea din Bucuresti spre Otopeni in dupa-amiezile de iarna, dar cum am iesit din oras, s-a mers bine. Ma rog, drumul are numeroase serpentine (cred ca pana la El Nido sunt cele putin 2000 de curbe), asa ca daca aveti rau de masina, luati pastile, nu mancati si cereti sa stati in fata, mai ales ca aveti ce vedea – peisajul e o incantare.

Dupa vreo ora si ceva, am intrat intr-un sat obisnuit din Filipine, cu magazine, biserica catolica si cladiri cu acoperisul de tabla, pana cand am fost „loviti” de albastrul ala superb al marii la tropice. Nimeni nu ne-a putut tine sa nu ne aruncam in apa… barem pana la genunchi. Ghidusa noastra ne-a spus ca mai avem de asteptat. Intrarea in pestera nu e fix langa sat, ci mai incolo si, cum am zis, ori o iei pe jos peste niste dealuri (asa-numitele Jungle Trail sau Monkey Trail), ori astepti un transfer cu bangkha, traditionalele vase filipineze. Ni se spune ca ieri si alaltaieri, nu s-a mers la Underground River din cauza valurilor prea mari in urma taifunului, asa ca in ziua respectiva, erau foarte multi turisti, inclusiv cei „restanti”. Ni s-a spus ca probabil vom astepta o ora, o ora si jumatate. Evident, o ora in Filipine inseamna vreo trei ore si ceva, dar avantajul meu era ca aveam un SIM filipinez, asa ca o puteam suna din cand in cand sa aflu cam care mai e situatia. Desi parea haos la prima vedere, totul era foarte bine organizat. Exista un debarcader de imbarcare / debarcare si fiecare turist stia ca va lua bangkha nr. X. Daca dadeai cu nasul acolo si intrebai ce numar a plecat, iti cam dadeai seama cam cat mai ai de asteptat.

Asa ca am avut timp sa descopar Sabang. Am baut niste sucuri geniale facute fix acolo, in fata mea, am avut parte de un „buffet lunch” cu mancare filipino-chinezeasca, inclusiv cu ceva specialitate locala – o mancare din alge! Si, mai ales, m-am aruncat in apa senzationala a marii. Iar plaja de la Sabang este chiar faina. Era prima plaja adevarata cu care ma delectam, dupa plaja destul de asa-si-asa din Puerto Princesa. Din, hai sa zic, centrul satului (acum, o parcare serioasa), am luat-o la pas de-a lungul plajei, descoperind pensiuni faine, unele cu piscina, cu gazon imaculat… Acum cativa ani, Sabang era un satuc cu cateva pensiuni fara curent electric, toaleta in fundul curtii si dus in mare. Acum, s-a dezvoltat. De altfel, aveam sa descopar o explozie fara precedent a conditiilor si in El Nido, dar sa nu anticipam. Dar pana atunci, a picat bine niste baie, un leganat in hamac si pur si simplu sa ma bucur de frumusetea locurilor J.

In fine, ma suna ghida, mai sunt vreo trei-patru barci si vine randul nostru. Ajung la debarcader, marea e cam furioasa. Sunt insa destui filipinezi care tin bine barcile sa ne urcam in ele. In fine, e randul nostru, hop in barca si plecam. Acum urmeaza marea aventura. Marea e furioasa rau, sunt curios cum a fost cu o zi in urma, cand nu le-au dat voie sa iasa in larg. Nu, nu am senzatia ca ne rasturnam, dar tangajul este serios… O luam de-a lungul plajei fermecate de la Sabang, apoi trecem de primul deal, marinarii nostri reusesc sa taie valurile si apoi intram, incet-incet, intr-un golf ascuns. De aici, incepe drumul spre Underground River. Debarcarea e direct in apa, te mai uzi, te mai usuci, dar vremea e superba si aproape ca nici nu mai conteaza ca sortul si tricourile sunt ude leoarca. Ajungem in parcul national. Un pic pe jos prin padure, niste maimute venite dupa mancare si, in fine, ajungem in laguna ascunsa. Aici ne vom imbarca pe un soi de canoe, doi cate doi, cuminti. Din relatarile altor bloggeri care au mai fost pe aici cu ani in urma, am aflat ca, pe vremuri, ghizii din fiecare barca urlau cat ii tineau plamanii sa indice diverse stanci si era un haos total. Acele vremuri sunt apuse, si astia, la fel ca thailandezii si chinezii, au inceput sa se „japonizeze”. Toata experienta se face intr-o liniste mormantala, toti am primit niste casti unde ascultam explicatia inregistrata. Totul a devenit tehnologizat si mecanizat.

Intram in pestera printr-o „gura” destul de ascutita. Daca iti dai jos castile, e o liniste mormantala, doar zgomotul apei. Daca iti pui castile la urechi, afli despre istorie, tipul de roci si, mai ales, a ce seamana fiecare roca in parte. Treaba ghidului este acum doar sa vasleasca cu o viteza constanta si sa „mangaie” stancile cu o lanterna. Asta e aia, asta e aia. Dupa marea zbuciumata de afara, aici totul e relax. Nu stiu acum daca pestera propriu-zisa este cu adevarat o minune a lumii, am mai vazut ceva similar si in Cuba, am mai fost si in pesteri pe jos, e o pestera frumoasa, dar nu senzatioanala. Dar, intr-adevar, toata experienta, cu plaja aceea superba, cu drumul zbuciumat pe mare, cu debarcarea, jungle din jur, laguna, pestera, este minunata. Chiar daca, in mod sigur, nu e o minune a lumii. Voi descoperi, cateva zile mai tarziu, ca El Nido este cu adevarat o minune. Un paradis. Un loc incantator.

Revenim linistiti la locul de imbarcare. Un pic de dat cu nasul prin suvenire, un pic de jungle. Chiar e fain pe aici. Poate era fain sa o iau si pe trail spre Sabang, dar dureaza ceva si suntem in grup. Dar parca e mai tare pe mare. Ne pierd ghizii, in fine, ne regasesc, suntem iarasi pe bangkha, alta decat la venire. Nicio problema. Marea, la fel de agitata, adrenalina, la fel de mare. Chiar e tare. Barca din fata zici ca este inghitita de valuri… dar iluzia este datorita faptului ca noi suntem fie pe creasta valului, fie jos. Prin statie ni se comunica ca este inghesuiala la debarcare si trebuie sa mai pierdem timpul in larg. Excelent! Mai facem o tura, ne apropiem de plaja, in fine, primim OK sa ne apropiem. Ajungem langa debarcare. Cativa filipinezi se opun cat pot valurilor pentru ca onor clientela sa coboare cat mai usor. Unii isi arata pectoralii. Fete ofteaza.

Un pahar de suc natural de fructe la debarcare, baiatul cu clatitele e plecat pe undeva, dar nu prea e timp de pierdut vremea. Si asa am stat mai mult decat era „planul”, dar nu mi-a parut deloc rau. A fost o zi minunata. Ne imbarcam in dubita, iar pe drum ma bucur de un apus de soare incredibil, cu o parte a cerului in flacari. Da, am ajuns in Filipine, intr-una dintre cele mai pitoresti tari de pe glob. Era inceputul unei excursii de cateva zile pe plaje stralucitoare, insule spectaculoase, mare verde-smarald. WOW, Philippines!

Imagini Sabang, Underground River

Shuttle-ul spre Sabang

Acele tuk tukuri foarte haioase din Puerto Princesa

Ambuteiaj in Puerto Princesa

Plaja Sabang

Aceeasi plaja… dar o poza cu multi zoomi

Vasele traditionale care sa ne transporte la intrarea spre Underground River

Oh, ce apaaaa

Coada la bufet

Alge de mancare

O biserica catolica tipic coloniala

Autobuzul Puerto Princesa – Sabang

De care suc doriti ?

La plimbare, de-a lungul plajei Sabang

Hoteluri mai mult sau mai putin de lux

Pe plaja

Mmm, ce tentant

Oh, yes !

Filipinezele fac baie imbracate

Debarcaderul de unde plecam spre Underground River

La drum !

Ne apropiem de debarcare

Coborarea in apa

Aici e

Fumezi o data, dar 500. Fumezi a doua oara, dai 3000. Fumezi a treia oara, dai 5000

Gata de imbarcare sa intram in minunea naturala a lumii. Una din cele 7

Intram printre colti ascutiti

Prin pestera

La final de tur

Spre final.

Dar mai e un hop… pe mare, spre Sabang

Pe furtuna. Sau aproape

Prometeu inlantuit

Desert filipinez – banane prajite

A plecat baiatul cu clatitele