Nu pot sa ma plang ca nu calatoresc, dimpotriva, calatoresc destul de mult, dar mai stau si pe acasa. Dar, evident, cat stau pe acasa, nu pot sta locului, asa ca dau cate o fuga si apropiere – fie ca e vorba de Dobrogea, Ardeal, Valea Prahovei sau Ruse, dar tot dau. Asa ca in weekendul de Halloween am revenit la munte, mai precis la Poiana Brasov, la invitatia celor de la Hotel Royal. Mi-aduc aminte, in copilarie, intotdeauna Poiana Brasov mi se parea luxul de pe lume – aici era statiunea montana cu cei mai multi turisti – si mai mi-aduc aminte ca am ramas cu gura cascata cand am intrat in Restaurantul Sura Dacilor. Cred ca aveam vreo 12 ani sau ceva de genul asta, eram prin scoala generala. Si cum imi place la munte, a fost o placere sa revin a nu stiu cata oara in Poiana Brasov. Din pacate, in weekendul respectiv nu a fost cea mai buna vreme – posturile TV si radio anuntau sfarsitul lumii si coduri in toate culorile, evident, nu a fost cazul, dar nici de urcat pe munte nu a fost. Asa ca am petrecut cele doua zile de weekend la Poiana Brasov explorand, revazand sau descoperind lucruri noi (da, exista si asa ceva!).

Cate ceva despre hotel. Patronul lui mi-a spus ca ambitia este sa aiba un hotel catalogat la 3 stele cu servicii de 4 stele. Nu prea stiu eu cum e cu stelele astea, de fapt nici nu ma intereseaza, mai degraba ma intereseaza experienta si cum ma simt. Exista numeroase hoteluri de 2 si 3 stele care sunt peste multe hoteluri de 5 stele si pe care mi le amintesc cu drag. Ei bine, si hotel Royal, indiferent cate stele are, a fost foarte fain. Da, hotelul e bine plasat, curat, bine intretinut, dar doua lucruri intr-adevar le-am remarcat – in primul rand, cand am intrat in camera dupa ce am condus vreo cinci ore pe autostrada „de vis” Bucuresti – Brasov prin ploaie, era cald… camera era incalzita. Deodata, m-am miorlait. Cred ca am intrat in zeci de hoteluri in viata in care aerul conditionat (incalzire sau racire, depinde de vremea de afara) porneste fix in momentul in care intri pe usa. Pe post de bun-venit, gasesti o camera ca o sauna sau o ghetarie. Dar cand am intrat in camera de la Royal, era cald si asa bine… Si o sticla de vin de bun-venit.

Al doilea lucru pe care l-am remarcat e personalul. Am vazut, din nou, zeci de hoteluri cu chelneri, receptioniste, cameriste etc. care fie aveau un bat in fund, fie pareau speriati ca de bombe si le smulgeai cate o silaba din gura cu clestele. Iar in hotelurile romanesti, cu precadere, e o lipsa majora de zambete. Te duci in ultimele vagauni de Africa sau Asia, toti care lucreaza in industria hoteliera sunt cu zambetul pana la urechi, desi marea majoritate nu fac mai mult de 1 dolar pe zi. Dar asta te binedispune din „secunda 2” in care intri pe usa stabilimentului. In Romania hoteliera, zambetul este o rara avis. Ei bine, ce am remarcat la Hotel Royal a fost ca toti angajatii (si nu erau multi) erau numai zambet, vorbareti, informali, dar politicosi, o placere… Si i-am vazut chiar angrenati in party.

Cum ziceam, am fost in weekendul de Halloween, iar hotelul a pus la punct un party. N-am mai fost de mult la o petrecere de genul asta (iar ca petrecere de Halloween, asta a fost prima la care am participat in viata), dar a fost superfain. Desi nu stiam pe nimeni, atmosfera a fost superfaina, era loc sa te desfasori, au fost concursuri, surprize, sculptat dovleci etc. Nu am stat pana la final, dar acele cateva ore chiar m-am simtit bine.

Dar hai sa va zic mai bine pe unde am fost, poate va inspira.

Sambata – cum ziceam, ajunsesem vineri seara, in mod normal, poate as fi urcat pe munte, pe Postavarul, ca d-aia eram pe munte, dar era o ceata de sa o tai cu cutitul. Asa ca am zis „hai sa mergem pe undeva unde te poti plimba si pe ploaie”. Si dupa o discutie mai lunga, am ajuns la concluzia sa o iau spre Fagaras.

Fagarasul nu imi este necunoscut. Bunica mea este dintr-un sat de munte de prin Tara Fagarasului, asa ca, de mic copil, am tot fost pe acolo. Si ma duc in fiecare an. Dar stii cum e cand te duci pe unde tot mergi… poti scapa lucruri. Si, desi am trecut de nu stiu cate ori prin Fagaras, nu m-am oprit decat sa cumpar cate ceva, sa pun benzina si sa scot bani din ATM, in ultimii cativa ani. Asa ca am decis sa merg la cetate, pe care sigur ca o vazusem, dar ultima oara cam acum un deceniu.

Ei bine, cetatea Fagarasului m-a surprins in mod placut. Desi nu e la fel de promovata ca altele (un mare minus pentru primarie, dar nici Primaria Fagarasului probabil nu da pe afara de bani), s-au facut niste lucruri foarte faine in cetate. Muzeul a fost aranjat frumos (un pic cam penibil, ca nu se poate intra decat cu „papuci” de plastic) si ofera o imagine cuprinzatoare a civilizatiei si culturii din Tara Fagarasului – de la carti vechi (bisericesti sau manuale scolare) la icoane pe sticla sau haine traditionale. Dar, de departe, cea mai spectaculoasa parte a palatului este recent-redeschisa Sala a Tronului. Inchisa la inceputul anilor ’50, cand vechea cetate a fost transformata in puscarie politica de catre comunistii pusi sa distruga toata elita intelectuala a Romaniei (d-alde Dragnea si Tudose sunt un rezultat al acelei perioade), Sala Tronului a fost redeschisa dupa un proces de restaurare in 2015. Desi Fagarasul nu a fost capitala a Transilvaniei, a fost unul dintre sediile Dietei Transilvaniei, iar numerosi principi ai Transilvaniei au avut o resedinta temporara aici, in aceasta sala monumentala primind solii si demnitari. Cetatea a mai fost resedinta doamnei Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, dupa ce acesta a cucerit Ardealul in 1599, transformata apoi in inchisoarea ei, dupa ce Mihai a fost ucis si si-a pierdut toate posesiunile in anul 1600.

Dupa Cetatea Fagarasului, am pornit prin superba Tara a Fagarasului, spre principalul obiectiv turistic ecleziastic al regiunii – Manastirea de la Sambata, sub muntii Fagarasului, ctitorie a lui Constantin Brancoveanu. Manastirea Sambata a fost o ctitorie a Brancovenilor – mai intai, o bisericuta de lemn a lui Preda Brancoveanu, bunicul domnitorului, care avea o mosie in zona, apoi o biserica din zid, construita de Constantin Brancoveanu insusi. Biserica brancoveneasca a fost distrusa in 1785, de austrieci, in procesul de catolicizare a Ardealului, si refacuta dupa Marea Unire, de mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, si sfintita in timpul domniei Regelui Mihai (considerat al doilea ctitor, dupa Constantin Brancoveanu, al carui portret este zugravit in biserica la locul destinat ctitorilor). Dar cel care a transformat principalul pol al ortodoxiei in Fagaras in ceea ce este azi a fost Antonie Plamadeala, ultimul mitropolit al Ardealului, care, chiar de pe vremea lui Ceausescu, ajutat si de faptul ca manastirea este retrasa sub munte, a inceput un santier impresionant, in urma caruia s-a construit actualul complex monastic de la Sambata.

Am facut turul complexului, am descoperit mormintele mitropolitilor ardeleni, exista si un mormant virtual al lui Constantin Brancoveanu (acesta este ingropat la ctitoria sa din centrul Bucurestiului) si, mai ales, am inspirat aerul puternic de munte si m-am bucurat de zona aceasta de sub cei mai inalti munti din tara, o adevarata gura de rai…

Duminica, am avut mai multe optiuni. Pana la urma, am decis sa vizitam doua biserici intarite sasesti, aflate intr-unul dintre colturile vechii Tari a Sasilor, la Harman si Prejmer. De altfel, Harman se afla la doar cativa kilometri de Brasov, pe soseaua spre Moldova, iar Prejmer este si el la vreo 10 km de Harman, asa ca e pacat, daca ajungi in Brasov, sa nu le vizitezi.

Nu eram pentru prima oara la Prejmer si Harman, dar m-am bucurat ca de fiecare data de aerul istoric, de micile muzee organizate in niste camere din zidurile cetatilor care aparau bisericile. Am urcat in turla bisericii din Prejmer – din pacate, erau nor si un pic de ceata, si, in plus, vederea (sau orice obiectiv al unui aparat foto cat de mic) este obstructionata de o plasa mai potrivita pentru custile de hamsteri decat pentru un obiectiv turistic. Urcatul in turn este o activitate cu un pic de adrenalina, pentru ca sunt niste scari ca din soproanele taranilor, dar si asta e parte din experienta.

Si cum la radio se anunta din nou sfarsitul lumii pe DN1 (trafic, zapada etc., etc.), m-am gandit sa trec Carpatii spre Buzau. Si bine am facut. Desi drumul a fost cert mai lung, a fost complet degajat… nu cred ca am avut de depasit mai mult de cateva masini… si este pitoresc. Daca ar fi fost soare, ar fi fost superb, mai ales prin zona Siriu. De la Buzau spre Bucuresti, sosea prost gandita, dar, deh, a fost marita pe vremea in care se credea ca romanii nu vor avea decat motociclete, eventual.

Si asa se incheie un weekend fain. Nu, n-am fost peste mari si tari, dar a fost foarte fain… daca ar fi fost si soare… J.

Voi ce ati recomanda de vizitat nu foarte departe de Brasov sau Poiana ?

Imagini Hotel Royal Poiana Brasov, Tara Fagarasului, zona Harman – Prejmer

Bine ati venit la Hotel Royal

Pe dinafara

Exista si o zona de joaca … pentru mari si mici

Camera faina

Cu un vin din partea casei

Nu, nu am fost eu DJ-ul Dar petrecerea a fost faina

Sala de mic dejun

Halloween

Party

Cate ceva dulce

Rezultatele concursului de pictat dovleci

Dar sa mai si calatorim. Curtea interioara a Cetateii Fagarasului

Eroi ai luptei anti-comuniste in Fagaras

Carti de demult

Cam asa se manca pe vremuri

Cand primeai un buzdugan in cap …

Sala Tronului, proaspat refacuta

Curtea cetatii

A venit toamna in Tara Fagarasului, oile au coborat de la munte

Cei mai inalti munti ai Romaniei

Spre Manastirea Sambata

Complexul monastic Sambata de Sus

MS Regele Mihai I al Romaniei, al doilea ctitor al bisericii

Iaca cine ajunge in iad

Duminica de dimineata – vederea din balconul hotelului Royal

Clasicul view point al Brasovului

Biserica Neagra

Biserica fortificata Harman la doi pasi de Brasov

Scoala saseasca

Cam asa se urca in turn. Autentic

Prin curtea bisericii fortificate Harman

Biserica Harman

Fresca pictata in acelasi timp cu Voronetul

Cetatea Prejmer, pe lista patrimoniului international UNESCO

Vechea biserica

Ce frumoasa este toamna

Pictura pe lemn saseasca

Lacul Siriu