Nu cred ca exista blog de travel fara fotografii. Nu stiu cine a spus ca o fotografie face cat 1.000 de cuvinte (ma rog, am vazut si alte versiuni de numere), dar cred ca are dreptate. O fotografie spune extrem de multe, o fotografie incanta, o fotografie motiveaza, o fotografie poate sa te faca sa zici – vreau si eu aici. Cred ca am ajuns in destule locuri, doar vazand o fotografie (in acest moment, imi trec prin minte pozele din Pueblos Blancos din Andaluzia sau Salar de Uyuni din Bolivia care m-au facut sa zic – e musai sa ajung! Si am ajuns!). In plus, nu stiu cum ar arata un blog de travel fara poze… unii le fac artistice, eu fac mai degraba ce vad, ma gandesc foarte putin la faptul ca trebuie sa fiu la ora X, sa gasesc unghiul Y si apoi sa photoshopez la greu. Unii la numesc fake, dar nu cred ca e corect sa le numesti asa. Asa cum picturile au fost intotdeauna arta, astazi fotografiatul devine o arta sau chiar si poezie vizuala prin obiective, filtre, programe, aplicatii si asa mai departe. Dar eu prefer sa pozez si apoi sa le postez pe retele sociale sau blog. Fara filtre, fara sa astepti o anumita ora. Fiecare, cu stilul sau. Dar hai sa va povestesc inceputurile mele intr-ale fotografiei pana in ziua de azi.
Primul meu aparat de fotografiat a fost un aparat rusesc, Smena se numea si era produs la Leningrad. Cand eram prin scoala generala, de ziua mea, intotdeauna mama imi cumpara un cadou „special” pe care evident ca eu il comandam. Cea mai extravaganta cerere a fost sa-i cer sa-mi cumpere o masina de scris. Voiam sa scot ziare, ziare de sport… atunci, eram megapasionat de fotbal. Dar sa detii o masina de scris in Republica Socialista Romania te facea automat un suspect – in fiecare an, trebuia sa ma duc la Militia Socialista pentru a da teste de litera … pentru a le compara cu manifestele anticomuniste care mai apareau. Dar cum se putea „ziar” de sport fara aparat de fotografiat?… Asa ca una dintre „comenzile” de ziua mea a fost un aparat de fotografiat. In mod surprinzator, aparatele de fotografiat nu erau vazute de autoritatile comuniste ca fiind subversive, dar, evident, nu se gaseau… dupa multe interventii si pile, am fost unul dintre putinii care au reusit sa-si cumpere un aparat de fotografiat in anul acela (aparent, fusesera importate doar cateva sute in anul respectiv). Si Romania socialista nu producea aparate de fotografiat, producea doar filme alb-negru Azomures (filmele color Azomures aveau „colorul” doar pe eticheta, ca imaginile erau mult mai spalacite decat pozele color pe care le vedeam in cartile de istorie). In schimb, cu multe pile, din cand in cand, mai faceam rost de un film din RDG marca Orwo, care facea poze bune… dar era scump, asa ca ani intregi am pozat alb-negru, folosind filme Azomures.
Smena a fost un aparat bun si il am pe undeva, cred ca mai functioneaza, dar e dificil sa folosesti filme in ziua de azi – nu stiu unde se mai pot developa, face poze etc. Ma bucur ca, intre timp, a avut loc Revolutia digitala. Am aproape 30.000 de poze (din care, peste 20.000 de poze facute de cand am inceput sa calatoresc in strainatate) „pe hartie”. Odata, iesit „afara”, am descoperit ca fotografia nu mai era de mult o fita de nisa, ca la noi. Toate lumea avea un aparat de fotografiat, iar tiparitul pozelor era ieftin, mai ieftin decat in Romania. Mi-aduc aminte ca de mai multe ori am trimis filme nedevelopate sa le tipareasca in Olanda, pentru a fi sigur de calitatea imaginilor (plus, era si mai ieftin). Tot atunci, am descoperit marile branduri de filme, dar si marile branduri de aparate de fotografiat. Dar primul meu aparat de fotografiat „de marca” l-am cumparat in Hong Kong, in 2004. Era primul meu aparat digital.
Si revin la aparate de fotografiat. Cum ziceam, cand am ajuns in Olanda la bursa, printre minunile pe care le-am descoperit acolo a fost ca toata lumea avea aparat de fotografiat, iar fotografiatul era o pasiune de masa si nu una de nisa. Am cunoscut chiar si niste oameni pasionati mult de fotografie, fara sa faca bani din asta, nu erau fotografi profesionisti… Si chiar faceau poze wow.
Cum ziceam de pasionati de fotografie, cred ca un mare pasionat de fotografie a fost recent-decedatul rege al Thailandei, Bhumibol sau Rama IX (cum este cunoscut oficial). De cand am ajuns prima oara in Thailanda (Thailanda a fost prima tara asiatica vizitata si care mi-a ramas undeva in inima), peste tot erau poze cu regele avand de gat un aparat de fotografiat Canon. Regele era unul dintre acei mega-pasionati de fotografie. In bancnotele de prin anii ’60 – ’70, el aparea cu aparatul Canon de gat, iar brandul aparea clar si la vedere (nu cred ca a existat o reclama mai de impact in toata istoria publicitatii mondiale). Daca va duceti acum, uitati-va pe bancnotele de 1000 bahti – o sa-l vedeti pe fostul rege cu Canonul de gat, dar fara sa mai apara brandul. Dar va zic eu ca e un Canon – in fotografiile oficiale, pe strazi, am continuat sa-l vad cu un aparat Canon de gat chiar si anul acesta, cand am fost in Thailanda ultima oara. Si sunt convins ca, la cat de iubit a fost (si este) Rama IX, Canon este in Thailanda nr. 1 de departe.
De altfel, am descoperit povestea aparatelor foto regale inclusiv in Muzeul de Istorie. El a primit cadou un aparat foto cand avea 7 ani si de atunci fotografiatul (alaturi de cantatul la saxofon) a fost unul dintre principalele hobby-uri regale. Cam in toate pozele din muzeul de istorie l-am vazut cu Canonul de gat – cand vizita nu stiu ce provincie indepartata, chiar si cand primea raportul Armatei. Am citit chiar si o poveste cum ca intr-o provincie din nordul Thailandei avusesera loc inundatii. Regele Rama IX a vizitat zona si a facut poze, apoi s-a intors la Bangkok, unde guvernul nu prea era decis sa intervina. In material, se specifica faptul ca dupa ce Regele le-a aratat pozele, imediat s-au mobilizat si au trimis ajutoare in zona…
Saptamana trecuta, am incercat si eu un aparat din brandul „regal”. Am fost invitat intr-o tura fotografica prin Bucuresti de cei de la Canon. Am primit un aparat Canon 7D Mark II cu care sa fotografiez prin Bucuresti. Am fost alaturi de alti cativa fani Canon, dar si alaturi de un fotograf profesionist. Ce a fost fain era ca cei care au participat erau un grup eterogen de oameni – unii aveau DSLR-uri supersmechere, cu un rucsac imens in spate plin de obiective, dar am avut si oameni care aveau si aparate compacte (asa-numitele „savoniere”). Evident, toate Canon… de la pasionati aproape profesionisti (sau or fi fost si profesionisti) pana la amatori pursange. Si nu numai fotografa a dat sfaturi de fotografiere, ci si participantii intre ei si-au impartasit ponturi cu mare naturalete si un altruism pe care il vezi cam rar, zilele acestea, prin Bucuresti. Va recomand sa faceti si voi treaba asta – daca va puteti alatura vreunui tur fotografic Canon, bine, daca nu, luati-va aparatul de fotografiat de gat si plimbati-va pe strazi laturalnice – prin centru, prin Primaverii, prin Cotroceni, chiar si prin cartiere mai marginase. Si uitati-va in jur. Stiu ca in zilele „normale” de lucru mergeti in graba, nu sunteti atenti … luati-va cateva ore si veti descoperi atatea colturi faine din Bucuresti … urmariti amanuntele arhitecturale, descoperiti case vechi si frumoase, descoperiti chiar si minipalate. E o experienta extraordinara.
Cred ca a fost prima oara cand am folosit un DSLR dupa vreo trei ani. In mod cert, nu l-am folosit la maximum. L-am folosit numai pe automat si doar cu un singur obiectiv. Sunt absolut convins ca l-am folosit la, probabil, 10 – 20% din capacitate, dar am simtit ca il poti folosi chiar si daca nu esti un expert al diafragmelor, deschiderilor si asa mai departe … dar daca ai un astfel de echipament, e pacat sa nu te specializezi sa scoti maximum din ea. Rezultatele turei foto o vedeti mai jos.
De asemenea, am aflat despre noul concurs Canon. Canon are actualmente o campanie care se numeste „Obiective diferite, povesti diferite”. Exista trei categorii de fotografii care pot fi inscrise. Cele trei categorii sunt: Travel Lover, Portrait Lover si Nature Seeker. Cautati cele mai bune fotografii pe care le-ati facut voi si care sa poata fi incluse in aceste categorii – din calatorii, portrete cu oameni interesanti (puteti fi chiar voi J) sau poze din natura.
Puteti sa va inscrieti aici: https://www.canon.ro/differentstories/.
Concursul are loc pana pe 31 ianuarie 2018 (deci, acum, in perioada de vacanta de sfarsit de an, aveti ocazia sa faceti niste fotografii cu care sa castigati concursul!) si premiile constau in workshopuri personale cu fotografi de varf care sa impartaseasca cu voi diverse ponturi – am zis personale, adica vei fi doar tu cu fotograful, putand sa interactionati exact pe temele de interes pentru tine. Fotografii sunt: Cristian Vasile (sectiunea Travel Lover), Andreea Retinschi (sectiunea Portrait Lover) si Sebastian Vasiu (sectiunea Natura Seeker). Multa bafta si m-as bucura ca printre castigatori sa se afle si unul dintre voi!
Imagini din tura foto
Travel Lover
Portrait lover
Nature seeker
