La multi ani, 2018! Este Anul Centenarului, este anul in care imi propun sa calatoresc pe urmele Romaniei Mari

La multi ani! Sa traiti, sa va inveseliti, sa infloriti si, mai ales, sa calatoriti! Sa fie Anul Nou cu sanatate, bucurii si, cum ziceam, calatorii fix in locurile la care visati de mult. Sa fie anul in care sa va indepliniti cele mai mari vise…!

Este insa 2018 si pentru mine este un an special. Este Anul Centenarului, 100 de ani de cand, prin puterea armelor, prin jertfele a sute de mii de romani, dar si prin imprejurarile faste, bunicii si strabunicii nostri au creat Romania Mare. De aceea, am decis sa punctez momentele-cheie de acum 100 de ani prin ce altceva decat calatorii. Am decis ca la sarbatorirea datelor-cheie sa fiu prezent acolo unde fix acum 100 de ani se facea istorie.

Primul popas in acest turneu il voi face la Chisinau, pe 27 martie 2018. Basarabia a fost prima provincie istorica a noastra care a facut pasul Unirii. A fost un moment crucial pentru tara. Romania era, practic, in corzi. Incetasem luptele, armata aliatului rus intrase in colaps sub lovitura succesivelor revolutii de la Petrograd, eram inconjurati doar de dusmani. Era un armistitiu dificil. Iar decizia Sfatului Tarii de la Chisinau a facut sa apara o raza de soare si pe ulita noastra.

Al doilea popas va fi la Cernauti, pe 28 noiembrie 2018. Este locul unde a doua provincie romaneasca, desprinsa din teritoriul Moldovei de catre habsburgi, a hotarat Unirea cu Romania. Unirea Bucovinei a fost proclamata in Palatul Mitropoliei Bucovinei (astazi, Universitatea din Cernauti), o cladire cu adevarat remarcabila, un monument arhitectural de prim ordin al Europei Centrale.

Este logic si de la sine inteles ca pe 1 Decembrie 2018 imi doresc sa fiu la Alba Iulia, acolo unde 100.000 de romani din toate partile Ardealului, Banatului, Crisanei si Maramuresului s-au reunit pentru a decide Unirea cu Romania. Istoriografia noastra subliniaza pe drept cuvant importanta acestei enorme Adunari Nationale, dar de multe ori se trece cu vederea ca toate nationalitatile din Ardeal au avut atunci acest tip de Adunari Nationale in care s-au pronuntat ce isi doresc pe mai departe dupa prabusirea imperiului de dubla coroana. Romanii au avut Adunarea la Alba Iulia si s-au pronuntat pentru unirea cu Romania. Ungurii au avut o Adunare Nationala la Cluj si, evident, s-au pronuntat pentru unirea cu Ungaria (logic). Sasii s-au reunit la Sighisoara si au decis sa sprijine unirea Transilvaniei cu Romania. Acestia au fost urmati si de tigani, care s-au reunit la Agnita si au aprobat unirea cu Regatul. Dar Marea Adunare nu a fost finalul procesului de Unire, cum credem multi, ci, mai degraba, inceputul lui.

A urmat inaintarea Armatei Romane in Ardeal, dar si proclamarea Republicii Banatene. Ungaria si-a proclamat independenta si visa, contrar oricaror evidente, la pastrarea Regatului milenar al Ungariei Mari. Declaratia Aliatilor cum ca Ungaria Mare nu va exista a dus la prabusirea tinerei Republici si la instaurarea unui regim comunist condus de bolsevicul Bela Kun (originar din judetul Salaj), care a proclamat cea de-a doua tara comunista din istorie – Republica Maghiara a Sfaturilor. Pentru a-si intari pozitia interna, acesta a hotarat sa joace cartea nationalista si sa lanseze o ofensiva pentru recuperarea Ardealului. S-au alaturat trupe care ideologic nu aveau nimic de-a face cu comunismul – divizia secuiasca „Cap de mort” sau unitati imperiale maghiare. Dar ghinionul lor a fost ca in fata lor s-au aflat diviziile romanesti care dusesera greul Marelui Razboi si erau calite in lupta, intarite cu divizii ardelenesti care, de asemenea, luptasera pe fronturile din Galitia si Italia. Ofensiva maghiara a fost oprita, ultimele orase aflate inca dincolo de linia de demarcatie, cum ar fi Oradea, Satu Mare sau Salonta, au fost eliberate, iar trupele romane s-au dus mai departe spre Budapesta pentru nimicirea celei de-a doua republici comuniste din istorie.

Pe 3 august 2019, voi fi in Timisoara. De ce Timisoara? Pentru ca este ultimul oras romanesc din ceea ce a fost Romania Mare unde a fost introdusa administratia romaneasca. Pare ciudat? Nu… pentru ca Banatul, initial, a cochetat cu o idee a independentei (nu romanii care se pronuntasera pentru Unirea cu Romania prin delegatii de la Alba Iulia, ci alte nationalitati) si apoi Banatul a fost ocupat de armata sarba. In urma deciziei Aliatilor, sarbii au evacuat Banatul romanesc, iar Timisoara a fost ultimul oras al Romaniei Mare unde a fost introdusa administratia romaneasca.

A doua zi, 4 august 1919 este o data istorica, dar mai putin cunoscuta. Este ziua in care trupele romane au intrat in Budapesta, distrugand Republica Ungara a Sfaturilor. A fost apogeul Armatei Romane. Daca ne uitam la istoria Marelui Razboi (sau a Primului Razboi Mondial, cum s-a numit mai tarziu), razboiul Romaniei a fost un razboi atipic. Imensa majoritate a tarilor vorbesc de razboiul din 1914 – 1918, pe cand razboiul nostru s-a desfasurat intre 1916 si 1919. Si s-a incheiat efectiv cu intrarea trupelor romane in Budapesta. Si voi fi pe 4 august 2019 pe urmele Armatei Generalului Mosoiu in Piata Eroilor, in fata Parlamentului Ungariei, si la hotelul Gellert, unde a fost gazduita Administratia Militara Romana a Budapestei.

Si nu in ultimul rand, voi dori sa fiu pe 20 august 2020 la Trianon, in Franta. Noi minimizam importanta Trianonului, practic trecem in doua cuvinte peste el, in timp ce vecinii unguri jelesc in continuare dupa Trianon. Pentru noi e importanta Alba Iulia, sustinand ca acolo s-a hotarat Unirea, iar ungurii sustin ca Trianonul este momentul in care au pierdut Ardealul, negand importanta celui de la Alba Iulia. Ca de obicei, adevarul este undeva la mijloc. Momentul 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia este extrem de important pentru ca acolo reprezentantii alesi ai populatiei romane, populatie majoritara in Transilvania, au spus clar, cu subiect si predicat, ca isi vad viitorul in granitele unei Romanii Mari. Tratatul de la Trianon a consfintit aceasta stare de fapt si, dupa cum bine stim, nu vointa popoarelor este urmata, ci decizia Marilor Puteri. Iar confirmarea Marilor Puteri a ratificat de fapt Adunarea de la Alba Iulia. Ca idee, nu trebuie sa uitam ca la Alba Iulia au fost reprezentanti ai populatiei romanesti din orase care nu au ajuns in fruntariile Romaniei Mari – au fost reprezentanti din Varset si Biserica Alba (care au ajuns in Serbia), din Debretin si Bichisul Ciabei (care au ajuns in Ungaria), din Apsa (care a ajuns in Cehoslovacia si, acum, in Ucraina). Daca Alba Iulia ar fi fost momentul de decizie, aceste localitati ar fi facut parte din Romania. Dar Marile Puteri au decis altceva. Si de aceea este important Trianonul. A fost consfintirea si recunoasterea Tarii Noastre, adevaratul sfarsit al procesului de unificare a Romaniei inceput de la 1859. Si care merita sa-l marchez printr-o vizita la Trianon (si, evident, si la Versailles, la Paris, daca tot voi fi prin zona 😊).

Cam asta este unul dintre planurile mele de calatorie pentru 2018 si chiar pentru mai tarziu, pentru a marca momentele-cheie ale formarii Romaniei Mari:

27 martie 2018 – Chisinau

28 noiembrie 2018 – Cernauti

1 Decembrie 2018 – Alba Iulia

3 august 2019 – Timisoara

4 august 2019 – Budapesta

20 august 2020 – Trianon, Versailles.

Ce ziceti? Ne intalnim mai multi pe aceste date, in aceste locuri?