Japonia atrage calatori din toata lumea, Japonia are o cultura unica, greu de copiat chiar si de tari care au fost sub ocupatie japoneza (cum ar fi Coreea sau Taiwan), cand japonezii au incercat din greu sa-i japonizeze pe coreeni si pe chinezi, dar, desi au avut progrese, nu i-au japonizat cu totul. La inceputul anilor ’90, Iliescu batea campii cu modelul japonez. Modelul japonez nu este repetabil nicaieri pentru ca civilizatia si cultura japoneze sunt unice, ele insele irepetabile. Secole (daca nu milenii) de izolare, religia de unde au derivat sistemele sociale si politice, toate au dus la acest sistem social unic care este Japonia. Japonia nu este o destinatie care trebuie bifata, ci una care trebuie traita. Intelegi Japonia in templele ei, in zgarie-norii ei, la intersectiile ei, in pachinko-urile ei, in pietele sale de peste, in trenurile ei sau in cartierele de love hoteluri, in citirea de carti si din interactiunea cu acei japonezi care au trait si in afara tarii lor. Si nici atunci nu vei intelege realmente Japonia. Dar orice calatorie in Japonia te imbogateste spiritual. Si merita sa o faci.
Din pacate, nu foarte multi dintre voi aveti timpul si banii de a sta prea mult in Japonia. De aceea, pe langa sfatul de a va duce in cat mai multe locuri, in masura posibilitatilor voastre, locuri care nu sunt atractii turistice evidente, m-am gandit sa adun o serie de destinatii pe care e musai sa le vedeti.
Kyoto
A fost capitala Japoniei timp de un mileniu, pana in 1869, cand, pentru a marca incheierea Shogunatului, imparatul a decis sa mute capitala Japoniei la Tokyo. Acest lucru a salvat comorile arhitecturale, construite timp de un mileniu in capitala Japoniei, de distrugerile cauzate in special de Al Doilea Razboi Mondial, care a ras marile orase industriale, inclusiv capitala Japoniei. Kyoto si-a pastrat templele inconjurate de multa verdeata, lacurile si palatele. Sa nu va inchipuiti Kyoto ca un soi de Brugge sau de Sighisoara japoneza. Astazi, nu este un oras molcom, in care toti locuitorii poarta chimonouri, plimbandu-se de la un templu la altul. Kyoto este o metropola, are 1,5 milioane de locuitori si, initial, cand am iesit din gara subterana, am crezut ca am gresit statia. Nu o gresisem, eram in Kyoto, dar iesisem intr-un Kyoto nu foarte diferit de Osaka, de exemplu. Dar dupa ce am pus mana pe harta si am mers la principalele temple si la palatul regal, am descoperit acel Kyoto zen pe care il cautam. Evident, megaatractiile turistice in genul Templului de Aur sunt pline de vizitatori, dar in Kyoto sunt sute de temple si de numeroase complexe religioase unde poti admira in liniste (am fost in destule momente, practic, singur) arhitectura japoneza.
Evident, e musai sa vedeti Templul de Aur (sau Pavilionul de Aur, fiindca este, de fapt, un pavilion), Palatul Imperial, Palatul Shogunului, Gradina de Piatra sau sa o luati pe ulitele stramte din centrul vechi, in cautarea vreunei gheise (ai sanse foarte mici), dar incearca sa descoperi si niste colturi mai putin cunoscute, unde sa-ti tragi sufletul si sa simti atmosfera vechii Japonii.
Nara
A fost capitala Japoniei inca dinainte de Kyoto, in perioada prebudista a arhipelagului. Si pentru ca, in religia initiala a Japoniei (shintoismul), caprioarele erau considerate mesagerii zeilor, acestea au ramas niste animale sacre si protejate, in Nara. E imposibil sa nu te binedispui in momentul in care vezi primele caprioare traversand … strada. Apoi, fie pe stradute, fie prin parc, te vei intersecta cu numeroase caprioare si cerbi pitici (nu te astepta sa aiba dimensiunea celor de la noi) si cu vanzatorii de „deer biscuits” – baga-ti mana in buzunar pentru cativa yeni si o sa vezi ca in cateva secunde vei fi luat pe sus de caprioare si de capriori innebuniti dupa astfel de bunatati. Va dati seama ca autoritatile locale si multimile de turisti nu ii lasa flamanzi, dar si asa, cerbii sunt teribil de pofticiosi. Mi-aduc aminte cum, in timp ce hraneam caprioarele, m-am trezit luat in coarne de un minicerb pe care nu il bagasem in seama. Nu e nimic periculos (daca te ia in coarne un cerb carpatin, nu ai o senzatie tocmai placuta), in cazul celor din Nara, a avut ca efect o explozie… de ras.
Tot in Nara, desi este centrul shintoismului national, se afla Todai-ji Nara, cel mai mare templu budist din tara, cea mai mare constructie religioasa din lemn si locul unde au loc numeroase ceremonii budiste la nivel national. Fiind din lemn, din pacate, structura a ars de vreo doua ori (si aproape a falimentat Japonia, din cauza costurilor ridicate), dar cea de astazi dateaza totusi din secolul al XVIII-lea. In interiorul templului, foarte haioasa este o coloana cu o gaura in ea. Numerosi japonezi, dar si turisti incearca sa se strecoare prin ea, pentru ca traditia spune ca vor avea noroc daca trec, dar asta nu inseamna ca japonezi un pic mai impliniti nu raman blocati – nu va fie frica, suntem in Japonia, asa ca ai parte de toate serviciile la indemana – exista un serviciu de descarcerare care scoate pelerinii sau turistii blocati in coloana!
Tokyo
Nu exista extrem de multe locuri istorice in marea capitala a Japoniei, dar e musai s-o vedeti. Este, totusi, urbea care defineste Japonia. Blocuri din sticla inalte, lumini innebunitoare, trenurile acelea care circula la secunda, dar si superaglomerate la orele de varf, totul e acolo.
Exista niste temple care merita vizitate, nu trebuie sa ratezi cartierele Harajuku (cu celebrele Harajuku Girls ce, la un moment dat, au lansat o tendinta in moda globala), Shinjuku, centrul vietii de noapte din Tokyo sau Ginza, principala strada comerciala a orasului, un adevarat Champs Elysee al Tokyo-ului. Iubitorii de gadgeturi si de high tech trebuie sa-si rezerve cel putin o zi intreaga in Akihabara, centrul industriei electronice al celei mai dezvoltate tari din lume, din punct de vedere tehnic. Aici, poti descoperi ultimele idei electronice si gadgeturi, uneori cu luni inainte de a ajunge la New York, Londra sau Paris.
Tokyo este un oras pe care trebuie sa-l descoperi in metrouri (te uiti pe harta lui, pare un puzzle de nedescifrat, dar, dupa putin timp, poti sa-ti dai seama despre ce si cum), in baruri, pe strazi, e locul unde sa simti Japonia urbana si cumva sa iti dai seama de ce tara asta a ajuns unde este.
Muntele Fuji (3.776 de metri)
Este muntele sacru al Japoniei, de aceea aproape orice japonez in viata l-a urcat cel putin o data. Si daca n-a facut-o, e musai s-o faca, chiar daca s-ar târî in patru labe. Nu exista telecabine, in schimb, poti sa ajungi cu masina (sau cu autocarul) pana cel mult la asa-numita Statie a 5-a, aflata undeva pe la 2.300 de metri. De aici, o iei la pas pe munte, pana sus … sunt mai multe trailuri, dar cele mai populare pot deveni mai aglomerate decat metrourile din Tokyo, la un moment dat, asa ca ar fi bine sa eviti weekendurile de vara. Evident, peste tot sunt cabanute de unde poti cumpara mancare, bautura, suvenire si cate si mai cate. Nu, nu este o experienta personala in natura (sunt prea multi turisti si prea multa infrastructura turistica), este un concurs cu tine insuti. Si satisfactia de a urca muntele sacru al Japoniei.
Alternativ, poti vizita diverse locuri prin zona, de unde intr-o zi fara nori poti admira superba silueta a Sfantului Fuji.
Hiroshima
A intrat in constiinta lumii ca primul oras din lume spulberat de o bomba nucleara. Nu exista o statistica clara, dar se pare ca circa 140.000 – 150.000 de oameni au fost ucisi de doar o singura bomba. Orasul a renascut ca pasarea Phoenix, astazi este o metropola moderna tipic japoneza, locuita de 1,2 milioane de locuitori, si merita vizitat pentru memorialele sale. Si sa intelegi de ce o asemenea agresiune nu trebuie sa se repete!
Cand sa mergi in Japonia
Japonia este o tara mare, care se intinde de-a lungul a numeroase paralele. In aceeasi zi, se poate schia (si degera) la Sapporo, dar si arunca in mare in insula sudica Okinawa. Zona centrala (toate localitatile despre care am scris mai sus sunt in zona centrala) are un climat similar cu cel al Romaniei, cu mici exceptii – iarna este un pic mai blanda si mai ploioasa, nu prinzi foarte des zapada in Tokyo sau Kyoto, iar vara este sezonul de taifunuri – si eu am prins unul la Tokyo, in august! Dar e o experienta si asta.
Una dintre cele mai populare perioade de vizitare a Japoniei este primavara, cand infloresc ciresii. Da, este o perioada spectaculoasa, dar este si una dintre cele mai scumpe si mai dificile – este perioada de varf si greu gasesti locuri de cazare sau bilete de transport, iar atractiile turistice sunt arhiaglomerate.
Viza Japonia
Cetatenii romani nu au nevoie de viza de Japonia si pot sta pana la 90 de zile.
Tururi organizate
J’Info Tours organizeaza o excursie in Japonia in perioada 28 aprilie – 8 mai, care prinde si ziua libera de 1 Mai (deci ai nevoie de mai putine zile de concediu). Sunt vizitate principalele orase turistice ale Japoniei centrale, inclusiv zona muntelui Fuji. Pretul este de 3.280 de euro si include zborul spre si dinspre Japonia (cu tot cu taxe aeroportuare obligatorii), cazare, transport prin tara.
Afla mai multe informatii –––> Circuit Japonia
Imagini Japonia
Imensa capitala a Japoniei
Orasul reclamelor
Nu e neobisnuit sa intalnesti japoneze imbracate traditional pe strada. Chiar si in Harajuku !
Exista arhitectura traditionala si in Tokyo
Ginza, Champs Elysse-ul Tokyoului
O oaza verde in stressanta capitala a Japoniei
O biserica cocotata pe o cladire. In Osaka
Castelul Osaka
Inconjurati de caprioarele din Nara
Todai-Ji, marele templu budist din Nara
Pe strazile din Kyoto
Templul sau mai degraba Pavilionul de Aur
crezi ca e ok sa bag vreo doua saptamani la sfarsitul lui iunie , inceputul lui iulie ? ma gandesc sa aterizez in Osaka si sa plec din Tokyo sau invers, cu ce companie imi recomanzi sa zbor ?
Vezi ca e cam sezon ploios, dar poate ai noroc. Pai ai destule optiuni: Turkish, Qatar, Air France, KLM, etc
Cauta zbor, doar dus, spre Osaka, te cazezi in Kyoto cateva zile si, dupa, te urci intrun Shinkasen pana in Tokyo. Din Tokyo iti rezervi retur spre Europa. Din pacate nu se mai aplica geografia cunoscata de noi cu musoni si zone ploioase; in ultimi ani am avut parte de zile insorite si fara ploaie in regiuni care erau predispuse la asa ceva.