Gudauri

Pentru orice pasionat de schi din Romania, cand se gandeste la o tura de practicat sportul preferat, se gandeste la Austria, la Bulgaria, iar daca are foarte multi bani, eventual la Elvetia. De cativa ani incoace, s-a auzit si de Bukovel, statiunea de schi a Ucrainei, mai e o statiune si prin Serbia, evident, mai sunt cateva partii ici si colo si prin Romania. Dar extrem de putini s-au gandit la schi in Caucaz. Cand i-ai spune unui schior despre schi in Caucaz, prima reactie ar fi “„Ce ?”. Apoi, s-ar gandi ca probabil exista ceva partii si prin Caucaz, sunt munti de peste 5.000 de metri pe acolo, de ce n-ar fi? Sunt partii de schi si in Iran (unde schiul devine din ce in ce mai popular printre tinerii iranieni), de ce n-ar fi si in Caucaz, in Georgia, bunaoara?

Cum povesteam la un moment dat, primul meu contact cu proiectul „Charter de schi in Georgia” a fost cand am primit un comunicat de presa pe mail care anunta planul. Cum ziceam, prima mea reactie a fost „WOW, ce tare!”, fiindca de mult sustin ca Georgia asta e o tara absolut superba si ca ar trebui sa existe zboruri directe peste Marea Neagra intre Bucuresti si Tbilisi (sau Kutaisi). Apoi, m-am uitat dupa ceva poze si filme din Gudauri, statiunea unde era programat charterul de care n-auzisem vreodata. Parea foarte faina.

M-am intalnit apoi cu cei de la Level Tour, care organizau acest charter, si le-am propus ca charterul de schi sa nu fie doar de schi, sa fie si pentru oameni care nu schiaza, dar care vor sa viziteze tara intr-un circuit. Apoi, de ce nu, sa invite si reprezentanti mass-media – bloggeri, ziaristi, televiziune etc. Incet, incet, a luat contur un proiect mai complex decat „Schi in Caucaz”. Un proiect de promovare a Georgiei, de cunoastere a Georgiei pe langa tura de schi de la Gudauri. Mi-aduc aminte ca, in timpul intalnirii, m-am intrebat unde e, de fapt, acest Gudauri. M-am uitat pe harta si am vazut ca e pe Autostrada Militara. WOW! Autostrada Militara? Pai, am fost acum cativa ani pe Autostrada Militara pana la Kazbegi, aproape de granita cu Rusia (Osetia de Nord, de fapt), n-am vazut nicio statiune de schi. Am luat telefonul, am deschis articolul despre Autostrada Militara si am descoperit scris fix numele statiunii – Gudauri. Ha, am fost in Gudauri! Dar nu mai retineam. E drept, vara erau niste hoteluri ici si colo care mi se pareau pustii. Ghida ne spusese ca sunt pline iarna si ca e o statiune de schi faimoasa.

Inainte de a pleca in Georgia, mi-am facut temele. Am descoperit ca Georgia are mai multe statiuni de schi, cele mai importante fiind cele de la Gudauri (care e cel mai aproape de Tbilisi, cam la doua ore de mers cu masina) si Mestia, undeva in Svaneti, acel taram fabulos, cu case in stil cetate, cu turnuri de aparare intr-un peisaj de vis. Dar Mestia e cam la opt ore de Tbilisi. Apoi, am aflat ca Gudauri are un domeniu schiabil cam jumatate cat tot domeniul schiabil al Romaniei pus cap la cap. Am aflat, de asemenea, ca este una dintre destinatiile cele mai tari din lume de „heli-schi” (adica, elicopterul te lasa intr-o zona virgina, fara partii amenajate si vii la vale pe o ruta „mai extrema”). De altfel, nu e numai una dintre cele mai tari din lume (am auzit pentru prima oara de helischi in Nepal, in Himalaya), dar si una dintre cele mai ieftine din lume, la niste sume ridicole, comparativ cu cat ar costa in Europa. De altfel, pe zborul spre Tbilisi, era si un strain care isi manifesta entuziasmul ca va face helischi la Gudauri.

Cum ziceam, Gudauri este pe Autostrada Militara, vechiul drum al navalitorilor de la nord de Caucaz, astazi, o sosea strategica prin care Georgia face legatura cu Rusia (cealalta, prin Abhazia, este inchisa din cauza conflictului dintre Georgia si republica separatista). Vizitasem Autostrada Militara pe vara si pot sa va spun ca e o incantare. Eram ca o musca lipita de geam, uimit de frumusetea acestui drum care se profila prin munti. E drept, partea cea mai spectaculoasa era dupa Gudauri, dar si pana la Gudauri este un drum de poveste. Din pacate, dupa cateva zile de soare, chiar si in dimineata in care am urcat in Caucaz, avusesem un soare superb la Mtsekhta, dar in cursul dupa-amiezii, muntii incepusera sa fie invaluiti in ceata. Cand am ajuns la hotelul Alpina din Gudauri, cu un aer vag de anii ’90, dar, in rest, ok), nu se vedea mai nimic. E drept, se apropia si noaptea, dar daca ar fi fost senin, probabil ca am fi avut parte de un apus de soare exceptional. Nu am putut decat sa ma rog sa fie vreme buna a doua zi.

A doua zi dimineata, la cateva secunde dupa ce mi-a sunat alarma telefonului, am dat perdeaua la o parte si am ramas cu gura cascata. Era senin, un soare superb, un cer de albastru tare si o panorama a Caucazului incredibila. Noaptea ninsese, asa ca totul stralucea, era un alb orbitor, cu niste peisaje de vis. Am sarit descult in balcon (era zapada peste tot), pentru a fotografia. Era incredibil.

Gudauri este o statiune atipica pentru cei obisnuiti cu statiunile din Romania sau din Austria. Daca domeniul schiabil este de nota 10, numeroase mijloace de transport pe cablu care te duc pana la peste 3.000 de metri dupa schi, la faimosul apres-schi, posibilitatile sunt limitate. Nu exista o strada pietonala unde sa te plimbi, sa bei un vin fiert, un ceai sau altceva, niste restaurante, baruri, magazine de suvenire. Hotelurile sunt departate unele de altele (nu, nu sunt cladire langa cladire, e un spatiu amplu, poti respira, e mai multa zapada decat betoane ca in alte parti), iar fiecare hotel are un restaurant cu bar, eventual o sala de jocuri gen biliard etc. Daca vrei sa schimbi atmosfera, te duci la alt hotel, care de asemenea are un restaurant, bar. Exista si un spa („banya” ruseasca), problema este ca Gudauri este foarte labartat si este exclus sa o iei pe jos, toate sunt prea departe. Fie ai masina, fie chemi un taxi. Aici ar fi partea in care georgienii mai au de investit si, probabil, o vor face, pentru ca Georgia pare sa fie o tara care sa doreasca sa castige din turism si sa faca turism, spre deosebire de Romania.

Am ajuns la statia de telegondola, ca sa ne ridice la inaltime. Plin de schiori (mai ales rusi, evident, dar, iata, si un contingent puternic de romani), aici se mai gaseau terase, restaurant, magazinase cu suvenire. Exista un embrion. Un alt sport popular aici este parapanta. Ca si helischiul, se pare ca e extraordinar de ieftin si sunt convins ca este o nebunie sa zbori peste Caucaz. In zona din jurul telegondolei, mai multi baieti si destul de multe fete (am senzatia ca erau mai multe „piloate” decat piloti), cu geci pe care chiar scria „pilot” incercau sa-si racoleze clienti cu diverse oferte. Inainte de a pleca la Gudauri, citisem sa fim atenti ca sunt destul de multi piloti de parapanta fara certificate si lipsiti de experienta si ca cel mai bine e sa te adresezi unei agentii specializate – e un pic mai scumpa, dar e mult mai sigura. Adevarul este ca mi-as fi dorit enorm sa ma dau cu parapanta, dar, asta e, cand esti intr-un infotrip, trebuie sa te supui programului, iar uneori programul nu acopera cele mai interesante aspecte dintr-o zona turistica. Sunt sigur 100% ca parapanta ar fi fost apogeul turului. Asta e, alta data.

In schimb, am urcat cu telegondola pana undeva la vreo 2.000 de metri, unde este un soi de statie intermediara. De aici, pleaca numeroase telescaune si teleschiuri spre diverse partii de altitudine (se schiaza de undeva de pe la 3.000 la 2.000 de metri). M-am uitat pe harta afisata si am decis sa mergem la varful Sadzele West, la 3.276 de metri (cealalta optiune viabila era Kudebi, dar avea „doar” 3.006 metri. Decizia a fost Sadzele West – am luat un teleferic, apoi un alt teleferic si, in final, am ajuns sus, la 3.276 de metri, intr-un peisaj de nedescris. De jur-imprejur, zeci de varfuri muntoase, stralucitor de albe, ne inconjurau. Iar undeva la capatul unui mic platou, parea ca poti fi aproape sa atingi cu mana celebrul varf Kazbek, al treilea varf ca marime din Georgia, un varf de 5047 metri! Data trecuta cand am fost, in plina vara, Kazbek, care este un ghetar etern, fusese mai timid si se invelise intr-o mantie groasa de nori. Acum era nebunie, se vedea fantastic. Aici este locul favorit si de facut poze cat mai extravagante – rusi dezbracati pana la brau (nu doar Putin pozeaza asa), snowboarderi in pozitii greu de imaginat, din pacate nu si fete topless, inteleg ca e o destinatie favorita pentru schiatul topless… adevarul este ca desi termometrul indica -8 grade (cel putin jos, la baza), in combinatia asta de soare stralucitor si zapada cat vezi cu ochii parea sa fie foarte-foarte cald. Incredibil de cald.

Din pacate, trebuia ca in aceeasi zi sa mergem si la Stepantsminda, undeva mai sus, pe Autostrada Militara, acolo unde se afla una dintre cele mai cunoscute si fotogenice biserici din Georgia – Biserica Sf. Treimi Gergeti, in spatele careia se afla varful Kazbeki si zapada sa vesnica. Din pacate, in afara de fabulosul drum pe Autostrada Militara, nu am facut mare lucru la Stepantsminda in afara de a pierde din nou vreo doua ore si ceva la obisnuita masa copioasa georgiana. Nu am urcat la biserica, pentru ca ghidul nostru a spus ca drumul e inchis. Avand destul de multi zoomi, am descoperit ca erau oameni sus la biserica si aveam sa aflu ca unii soferi localnici se aventurau pentru o suma de bani sa duca turistii pana la biserica, dar nu erau foarte multi. Iar noi, fiind un grup organizat de autoritatea de turism georgiana, ii inteleg ca nu voiau sa riste cine stie ce accidente pe acolo.

In schimb, am dat o tura la hotelul Rooms, o fosta turbaza (un soi de, hai sa-i zicem, hotel in care se odihneau oamenii muncii din fostul URSS, care in general aveau, zice-se, conditii de baza militara) transformata in, pare-se, cel mai luxos hotel din Georgia (probabil, exceptand Tbilisi si, mai ales, Batumi). Situat pe un deal deasupra Stepantsmindei, fata in fata cu biserica de pe Gergeti, dar si cu maretul Kazbeki, are un peisaj de vis. Sub noi, parea sa fie un spa, pentru ca din cand in cand apareau rusoaice in costume de baie care se zbenguiau prin zapada, iar lobby-ul, cu un bar in stil biblioteca, combinat cu privelistea absolut fantastica a muntilor Caucaz…. Da, este un loc de vis.

Am plecat cu parerea de rau ca nu am stat mai mult. Mi-ar fi placut sa fi petrecut toata ziua pe partiile de la Gudauri, sa fi zburat cu parapanta peste Caucaz, de ce nu, si cu elicopterul… Dar, cine stie, poate se va intampla odata. Dupa caderea serii, am inceput lungul drum spre Tbilisi. Initial, ar fi trebuit sa dormim doua nopti in Gudauri, dar, in ultima clipa, programul fusese schimbat. Dormeam doar o noapte in Gudauri si inca una la Tbilisi. La Tbilisi era rece, nor, iar noi eram si obositi. E adevarat, ziua fusese intensa – ajunsesem la peste 3.000 de metri si, cand ai parte de peisaje precum cele din Caucazul georgian, te consuma emotional… este prea frumos! Prea frumos sa fie adevarat, prea frumos sa nu iti intre in suflet. In cazul meu, pentru totdeauna.

PS: Ca idee de preturi

Ski pass de o zi (pe toate mijloacele de transport pe cablu): 40 lari (13 euro) pentru adulti / 25 lari (8 euro).

Parapanta: c 400 lari (130 euro) pentru vreo 20 – 30 minute

Helischi: one run: 180 euro

Excursie cu elicopterul peste Caucaz: 1400 euro pentru 5 persoane (280 euro per persoana) pentru un zbor de 25 minute.

Imagini Gudauri & Kazbegi

Am luat-o pe Autostrada Militara spre Gudauri

Se lasa seara in Gudauri

Hotel Alpina – Gudauri

Noaptea a inceput sa ninga… Oare urma o zi frumoasa ?

Panorama de dimineata … wow !

Cam asa se vedea din fata hotelului

Hotel Alpina – Gudauri

Teleschiul din spatele hotelului

Gudauri – numeroase hoteluri, departate unul de altul, deloc inghesuita

Unul din hotelurile originale din Gudauri – cu program de yoga

Complexul sistem de transport pe cablu din Gudauri

Partiile pregatite impecabil in fiecare zi

Harta partiilor si a transportului pe cablu din Gudauri

Poti sari si cu o piloata …

Dar am lasat parapanta pentru altadata in favoarea telegondolelor

La drum !

In zona „intermediara”

La 2750 metri

Te poti da cu snow mobile-ul

Sau, cum ziceam, pluti peste Caucaz

Asta da infrastructura !

Hai mai sus, la peste 3000 metri !

La aproape 3000 de metri

Zona intermediara de la 2700 metri

La drum spre peste 3000 metri

Ce frumos e Caucazul

Sadzele West (3276 metri)

Rusii arata ca nu doar lui Putin ii place la bustul gol in zapada

Iar rusoaicele fac show

Varful Kazbek, la peste 5000 metri este cel de-al treilea cel mai inalt varf al Georgiei

Din pacate, trebuie sa coboram …

Inapoi, in Gudauri

La drum pe fabuloasa Autostrada Militara spre granita cu Rusia

Stepantsminda – sus, biserica Sf. Treimi si varful Kazbek

Din pacate, nu am ajuns la biserica

Mandru e varful acesta

Satul Stepantsminda (fost Kazbegi) la picioarele bisericii seculare

Ce poti vedea din The Rooms …

Lungul drum spre Tbilisi