Chisinau – Statuia lui Stefan cel Mare

Asa cum am scris inca de la inceputul anului, acesta fiind un an cu adevarat special pentru România, am decis sa ma duc in punctele-cheie ale Unirii celei Mari fix in zilele in care se implineau 100 de ani de la respectivul moment. Pentru anul acesta, imi propuneam sa fiu in 27 Martie la Chisinau (ziua in care Sfatul Tarii a votat Unirea Basarabiei cu România), in 28 Noiembrie la Cernauti (ziua in care Congresul General al Bucovinei a votat Unirea Bucovinei cu Romania) si in 1 Decembrie la Alba Iulia (cand se vor implini 100 de ani de la Marea Adunare Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria, care a decis Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România). Pur si simplu, am simtit nevoia ca in acele zile importante sa fiu in aceste locuri-cheie, sa marchez momentul si, de asemenea, sa va povestesc si voua despre ce am vazut si ce puteti vizita si voi… In sprijinul ideii mele, a sarit si compania nationala TAROM, care mi-a furnizat biletul de avion, iar apoi, prietenii de la HMDS Moldova, prin intermediul carora l-am cunoscut si pe Andrei de la Go Adventure Moldova, probabil unica (sau in mod cert una dintre extrem de putinele) agentie din Moldova care creeaza programe turistice „altfel” (de exemplu, poti vizita cramele de la Cricova pe bicicleta!), Hotel Aria Chisinau, unul dintre hotelurile noi si elegante ale capitalei moldovenesti, si Castelul Mimi, un adevarat Versailles al Moldovei, aflat la doar 30 km de aeroportul Chisinau. Dar o sa va povestesc pe rand.

In primul rand, trebuie sa spun ca era a cincea oara pentru mine cand am fost dincolo de Prut. In prima calatorie, in 1997, am descoperit o Moldova rusificata, cu o mentalitate si un iz extrem de sovietice, dar tinand cont ca am fost la distante destul de mari de ani, de fiecare data am descoperit o Moldova din ce in ce mai schimbata. Si, da, desi este evident ca Moldova este mai saraca decat Romania (soselele, atat din Chisinau, cat si cele interurbane, sunt pline de gropi, cu frecventa celor din Romania in anii ’90, salariile sunt net mai mici, in consecinta si preturile sunt mai mici decat cele de dincoace de Prut), tara merge mai departe. Fata de 1997, auzi foarte multa lume vorbind romaneste pe strada, o majoritate absoluta (in 1997, daca auzeai pe cineva, il luai in brate), au aparut si aici restaurante, baruri, cafenele, hoteluri si magazine moderne, peste tot e scris in romaneste… e drept, simti ca ceva e altfel, ca e o diferenta, ca zona aceasta a fost sub influente straine timp de decenii (sau chiar vreo doua secole fara doua decenii, daca iei in considerare intreaga perioada de ocupatie ruseasca), dar cumva ti se pare ca esti acasa… e o „alta Romanie”. Nu neaparat mai buna sau mai rea … dar neasteptat de similara, vrand, nevrand, Moldova incepand sa se coreleze mai degraba cu Romania (cu bune, cu rele), decat cu Rusia… Vrea Dodon sau nu, ora Moldovei este cea a Bucurestiului, nu a Rusiei.

Am plecat cu o cursa TAROM dis-de-dimineata, mai precis, la 7:50 din Bucuresti. Nu puteam sa stau decat doua zile, asa ca orice moment era pretios… prin urmare, am luat primul zbor al zilei. Oricum, TAROM are trei zboruri pe zi la diverse ore (parca sunt si patru zboruri, in anumite zile), asa ca am avut de unde alege.

E o ora foarte OK sa pleci din Otopeni, de altfel. Primul val de zboruri care pleaca cam intre 6 si 7 dimineata trecuse, asa ca nu au trecut mai mult de 15 minute din momentul in care m-am dat jos din taxi si momentul in care am pasit dincolo de punctul de control documente – check-in, controlul de securitate si pasaportul, totul a fost pe fast forward… si as fi ajuns direct si la poarta gata de imbarcare, dar ajunsesem eu ceva mai devreme. Asa ca am intrat prin business lounge-ul TAROM din aeroport (datorita faptului ca am card Gold de la programul de fidelizare Air France – KLM – TAROM Flying Blue, am acces, desi zbor la clasa economy). Exista doua lounge-uri principale (inteleg ca ar mai fi unul pe la poarta 14, dar nu am fost niciodata acolo), simetrice, unul putand fi folosit de calatorii la clasa business de la toate companiile aeriene, iar altul (cel in care am stat acum) fiind folosit doar de calatorii TAROM si ai partenerilor de la Sky Team.

E un loc linistit, in care poti sa te relaxezi, sa faci poze la avioane, sa citesti ceva, sa-ti incarci telefonul (sau laptopul), sa bei ceva sau sa mananci vreun snack. Nu, nu exista mancare calda, dar de fiecare data, eu, mare iubitor de iaurt, am avut parte de asa ceva.

Zborul spre Chisinau a fost extrem de lin si, evident, scurt. Nu faci mai mult de 55 de minute, dar chiar si asa, primesti un mare sandvici si o prajitura dulce. Plus bauturi, evident. Cred ca aveau si bere, si vin, dar cine sa bea alcool la 8 dimineata? Nu m-am uitat, dar cred ca au fost amatori. Nici de aeroportul din Chisinau nu ma pot plange – e mic, eficient si arata bine. Imi pare rau insa ca proprietarii lui (inteleg ca e concesionat unei controversate si un pic cam fantomatice firme rusesti, iar gurile rele spun ca in spatele acestei firme s-ar afla inca si mai controversatul primar la Orheiului, Ilan Shor, acuzat de multi ca s-ar afla implicat in cazul celebrului miliard disparut din Moldova). Afaceri dubioase sau nu, cert este ca aeroportul din Chisinau arata chiar bine. Pacat ca nu au decis sa isi schimbe numele in „Wine of Moldova” Airport, asa cum a fost votat de public anul trecut. Ar fi fost chiar un nume inspirat.

In holul aeroportului, m-am intalnit cu Andrei Rusu de la Go Adventure Moldova, cu care voi descoperi locuri noi sau voi revedea locuri vechi din Moldova, in urmatoarele doua zile. Andrei are o mica agentie care incearca sa invite cat mai multi turisti straini in Moldova si sa le ofere programe altfel decat alti operatori – programe care sa contina si un pic de adrenalina – de la caiac pe Nistru, la tur cu bicicleta prin subteranele de la Cricova, de la turism rural prin zona Orhei, la excursii „dincolo de liniile inamice”, in Transnistria. Puteti sa-l cautati fie pentru excursii de o zi, fie pentru un weekend, fie pentru mai multe zile. Si o sa incerce sa va surprinda… pe mine, m-a surprins.

Evident, primul stop aveam sa-l fac in Chisinau. Asa, la prima vedere, mi s-a parut ca au aparut blocuri de locuinte noi (si am mai vazut cateva santiere in plina efervescenta), dar in centru, nimic schimbat fata de ultima mea vizita, din 2013. Era imposibil sa nu incep cu un pic de shopping la magazinul Bucuria de pe bulevardul central Stefan cel Mare si Sfant. Din pacate, magazinul, pe care il stiu din 1997, s-a schimbat – chiar si in 2013 inca avea aerul ala retro, sovietic, de alimentara comunista… acum, este un magazin modern, dar fara ceva iesit din comun. Iesite din comun sunt, desigur, bomboanele Bucuria, care sunt neasteptat de populare in România. De altfel, in magazin, in acea dimineata de 27 martie, cred ca jumatate din cumparatori erau din România… si mi-am umplut si eu sacosa cu aproape 2 kg de Bucuria!

Am trecut, evident, si pe la biroul de informatii turistice al Moldovei, amenajat in buricul targului, pe latura de la bulevard a Primariei din Chisinau. Aici, m-am intalnit cu Natalia, care se implica in toate programele de promovare ale Moldovei in strainatate (si face chestii superfaine cu cativa euro, inclusiv celebrul film cu „Brad Pitt”) si cu voluntarele care se dau peste cap sa iti dea informatiile solicitate. Spre deosebire de bine-ascunsul birou de la Bucuresti, aici, exista un spatiu amplu, cu fluturasi si oferte, cu brosuri si idei de calatorie, cu o carte voluminoasa de oaspeti si cu un aparat de VR – taman bun pentru a vizualiza locuri unde ai vrea sa te duci. Cum am mai zis de multe ori, inaintea unei calatorii, evit sa vad imagini sau filme despre destinatie, doar citesc – vreau sa fiu surprins in momentul cand vad locul respectiv cu ochii mei! Asa ca am ales sa fac un tur virtual al cetatii Soroca, pe care am vizitat-o (la exterior ca nu l-am gasit pe nenea cu cheile) in 1997 si la care nu ajungeam de data asta … e mult prea departe!

Am fotografiat si Sala cu Orga aflata fix langa Primarie, frumos reconditionata cu fonduri de la Guvernul României, o cladire construita in 1901 care in perioada sovietica (mai precis, pana in 1974) a functionat ca sediu al Bancii Nationale. Atunci, la propunerea unor intelectuali, a fost convertita in sala de spectacole si a fost instalata o orga (de unde, si numele). Inca se reconstruieste, dar in curand va fi gata, gata. Dar si asa, cladirea este functionala, avand loc spectacole, inclusiv in cinstea Centenarului.

Am calcat apoi in Piata Marii Adunari Nationale, loc unde au avut loc numeroase momente istorice în ultimii 30 de ani ai Moldovei, am fost la o cafenea pentru un branch (in stil frantuzesc, monser) si apoi nu se putea sa nu merg si la statuia lui Stefan cel Mare, celebra statuie in jurul careia s-a cristalizat miscarea nationala din Republica Moldova. In spatele statuii, o serie de afise povesteau despre momentele istorice pe care le sarbatoream. O mare manifestatie avusese loc la Chisinau duminica (eu am fost marti, 27 martie), iar orasul era plin de panouri – unele care aniversau Unirea, evident pro-unioniste, si unele ale lui Dodon care sustineau sus si tare ca unionismul e doar o moda, iar patria va ramane … Tovarase Dodon, imi pare rau sa-ti zic, dar sigur unionismul nu este doar o moda si sper sa vezi asta cat mai curand!

Din pacate, nu am mai avut timp sa trec pe Aleea Clasicilor, unde se afla statuile marilor oameni de litere romani. In 1991, in anul prabusirii URSS, aici se aflau doar 12 busturi, acum sunt 28 de busturi, adaugandu-se poeti si scriitori care nu prea au fost agreati de ocupantul sovietic – de la Blaga la Cosbuc si de la Eliade la Goga. Urma sa plecam din oras. Evident, mi-ar fi placut sa stau mai mult, Chisinaul e un oras care trebuie simtit, dar nu prea aveam timp. Voiam sa ajung si in Orhei (unde nu ajunsesem vreodata), sa revad Orheiul Vechi (unde nu am mai fost din 2003) si in multe alte locuri… Uf, de ce ziua are doar 24 de ore?

Imagini Chisinau

Dimineata, in lounge-ul TAROM din Otopeni.

Pe fereastra, avioane TAROM gata de plecare

Harta destinatiilor TAROM. E cazul de mult mai multe rute la est pentru o legacy airline

Gata, ne pregatim de imbarcare

E cam nor la Bucuresti.

Avionul de Chisinau e plin

Zbor de 55 minute, dar totusi primim de mancare

Avion TAROM pe pista aeroportului Chisinau

Aeroportul nu arata rau… e dragut si cochet

Celebra intrare dinspre Tighina – blocurile numite „Portile Orasului”

Mall-ul din Chisinau. Are un nume fain – MALL – DOVA

Dezbaterea Unirii

Pro

si contra

Au aparut si niste statui haioase. El o asteapta pe ea uitandu-se la ceas, ea vine pas-pas desculta sa nu fie auzita pentru a-i face o surpriza. Frumos 🙂

Catedrala din Chisinau

Una din cladirile importante ale orasului – Primaria

Sala cu orga, recent restaurata de Romania

Dupa cum apare scris clar. Cu ocazia asta am aflat despre RoAid, programul de ajutorare a Romaniei dedicat altor tari, Moldova este probabil principala beneficiara

Concert in cinstea Centenarului

Noul magazin Bucuria. Tot pe fostul loc de pe Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant (pe vremuri, a purtat nume ca Regele Carol al II-lea sau Alexandru cel Bun, dar si Prospekt Lenin)

Interiorul magazinului Bucuria. S-a modernizat, dar e la fel de popular

Biroul de Informatii Turistice – la vedere in buricul targului, nu ascuns prin cel mai intunecat colt al unui pasaj subteran ca la Bucuresti

Ecrane interactive

Virtual Reality

Si fetele care indruma turistii din Chisinau cu un zambet larg

Cafenea frantuzeasca la Chisinau

Istorie scrisa pe gardurile din spatele monumentului lui Stefan cel Mare

Celebra statuie al lui Stefan cel Mare

Catedrala Chisinaului

Actorii Teatrului National Eugene Ionesco intr-o actiune de promovare

Spre Orhei, am trecut prin fata fabricii Bucuria 🙂