Manastirea Curchi, Orhei

Am auzit pentru prima oara de Orhei pe vremea lui Ceausescu. Era un film istoric de prin anii ’60, numit Neamul Soimarestilor, ecranizare dupa romanul omonim al lui Sadoveanu, cu actiunea intr-o zona a Moldovei complet necunoscuta pentru mine. Mi-aduc aminte ca ma uitam pe harta Romaniei si nu gaseam toponimele din film. Pana cand mama mi-a spus ca e vorba de localitati dintr-o alta Moldova, o Moldova a noastra, dar ocupata de rusi, numita Basarabia. Cum nu prea existau harti ale RSS Moldovenesti, cum se numea atunci, aveam sa raman cu numele de Orhei in minte, cu apa Rautului pana la Revolutie cand am descoperit ca Orhei este un oras, dupa cum este si o regiune undeva la nord de Chisinau, dar nu foarte departe.

Evident ca filmul avea si anumite conotatii comuniste, de altfel, precum autorul romanului (eroul principal, Tudor Soimaru, a luptat pentru dreptate impotriva unui boier odios si exploatator, numit Stroe Orheianu). Dar filmul chiar era fain (pentru perioada respectiva), dovada este ca se afla in Top 5 al celor mai vizionate filme romanesti. In plus, ineditul consta, cum spuneam, in faptul ca actiunea se desfasura in Basarabia si, pentru prima oara dupa 1947, erau pronuntate in spatiul public toponime ca Orhei, Raut ori Murgeni. Iar peisajul din filme era de basm (desigur, nu fusese filmat in Basarabia, ci in Romania), intarind amintirea Basarabiei pierdute. Evident, producerea acestui film a fost o palma data sovieticilor, in contextul inrautatirii relatiilor intre Romania Socialista si stapanul moscovit, sovietic.

Am iesit spre Orhei pe o sosea pe care o mai parcursesem si acum cativa ani – la prima vedere, era net mai buna. Aparuse o imbracaminte asfaltica si numarul benzilor se dublase. Erau doua benzi pe sens… dar nu dupa multi kilometri, au inceput sa apara craterele in sosea. Apareau si dispareau. Dar, cel putin, exista un drum care mergea pana la Soroca cu doua benzi pe sens. Nu e autostrada, ca la noi. Cand iei un pic de viteza, intram in vreun sat, iar radarul cica vegheaza in Moldova mai dihai ca in Romania.

La Orhei, ne astepta Svetlana, o mare si entuziasta promotoare a Orheiului… pe langa blog, campanii de promovare, evenimente de tot felul, Svetlana este si ghida, asa ca am avut parte de un ghidaj local profesionist ;). Din capul locului, cand am vazut-o in cizmulite de cauciuc rosii pana aproape de genunchi, am inceput sa-mi fac idei despre ce va urma. Eu eram in ghete de adidasi, ea, in cizme. Evident, Svetlana a fost mult mai bine pregatita.

Primul popas l-am facut la manastirea Curchi, in apropierea Orheiului. Auzisem vag de ea, dar nu stiam la ce sa ma astept. Si este WOW. Dupa cativa kilometri de la soseaua nationala, dupa un sat, a aparut brusc, dincolo de un helesteu. Imediat l-am rugat pe Andrei sa opreasca si am sarit din masina, urmat de Svetlana. Este un monument arhitectural cu totul si cu totul deosebit. Pe un picior de deal, pe o gura de rai (nu rimeaza, dar nu conteaza), se afla manastirea Curchi. Legenda spune (povestea multor locuri din Moldova incepe cu expresia „legenda spune”) ca ar fi fost fondata de Stefan cel Mare, dar, spre deosebire de Manastirea Capriana, unde exista documente, in cazul Manastirii Curchi nu prea exista asa ceva. In mod cert, a fost ctitorita de boierul Curchi pe la 1773, iar actuala biserica mare (sau biserica de vara) exista de la 1872. O biserica monumentala intr-un stil baroc, amintindu-mi de marile biserici baroce ortodoxe ridicate de arhitecti italieni in Kiev sau in St. Petersburg. Dupa ce am pasit in interior, o liniste deplina. Zapada alba, stralucitoare, se topea, iar calugarii nu erau mai pe nicaieri. Manastirea a fost, evident, inchisa in perioada comunista, cand a fost transformata in … spital de nebuni. Dupa bunul obicei sovietic, probabil ca unii „bolnavi” erau detinuti politic (pentru sovietici, daca nu credeai in „religia” bolsevica, evident aveai ceva la cap), dar multi chiar erau nebuni…  Manastirea a fost redata bisericii in 1999, dar, din pacate, bisericii de la Moscova.

Nu pot insa nega ca, aici, restaurarea a fost de nota 10. Cele doua biserici principale arata perfect (am intrat in biserica mica, sau „biserica de iarna”, cea mare nefiind deschisa), iar parcul in care se afla este impecabil. Inteleg ca in imprejurimi se afla si un parc dendrologic crescut de experti de la Gradina Botanica din Chisinau, dar nu prea era exact anotimpul cel mai bun. In schimb, am facut numeroase poze si am intrat in biserica de iarna. Surprinzator, desi tine de patriarhia moscovita, toate picturile rupestre au denumiri in romaneste, cu litere latine… o fi inchinata Moscovei, dar si rusii trebuie sa respecte caracterul romanesc al Basarabiei. Iti dai seama insa prin faptul ca altarul este flancat de Sfantul Stefan cel Mare de o parte si Sfantul Vladimir, tarul crestinator al Rusiei Kievene, de cealalta parte…

Am plecat mai apoi in Orhei, capitala raionala (in anii ’90, Republica Moldova a trecut la impartirea administrativa in judete, o decizie inteleapta pentru o tara mica cum e Moldova, dar in perioada lui Voronin s-a revenit la raioane – pentru ca mai bine esti baron local peste 5 sate, decat un oarecare intr-un judet cu 50 de sate…). De Orhei este legat insa numele domnitorului Vasile Lupu, care a petrecut mult timp aici. Legenda spune (cum ziceam, asa incepe tot timpul) ca ar fi avut o ibovnica in Orhei. Aceasta i-ar fi nascut o fata, dupa care ibovnica a murit la nastere, iar sotia legiuita a domnitorului nu a comentat si a infiat-o imediat. Asta zice legenda … Legenda ca legenda, cert este ca Vasile Lupu chiar a iubit Orheiul si a construit aici o mica bisericuta (o puteti vedea si pe bancnota de 5 lei moldovenesti. Nu este foarte spectaculoasa, dar beneficiaza de faptul ca se afla pe un delusor ce domina apa Rautului si, in plus, este autentica – este o biserica in stil clasic moldovenesc. In interior, destul de intunecat, se gaseste inca pictura (e drept, restaurata) a ctitorului Vasile Lupu.

Vasile Lupu este bine reprezentant in urbe – statuia lui se afla in piata centrala a orasului, fiind echivalentul orheian al statuii lui Stefan cel Mare din Chisinau. Amandoua au fost construite in perioada interbelica a Basarabiei romanesti. Sculptorul Oscar Han este cel care a creat statuia de la Orhei. In 1940, atat Stefan cel Mare, cat si Vasile Lupu au plecat in bajenie … Stefan, la Vaslui, iar Vasile, la Iasi. Amandoi au revenit in 1942 la locurile de bastina – Chisinau, respectiv Orhei. In 1944, ambele statui au fost refugiate in Craiova, de unde au fost readuse ca „bunuri culturale furate de romani de la sovietici”. Statuia lui Vasile Lupu a fost plimbata prin diverse locuri din oras, inclusiv in curtea ctitoriei sale religioase, pana cand a fost reinstalata in centrul urbei, ca monument cel mai de pret al Orheiului.

Aici, am intalnit o demonstratie aniversara a Unirii (am ajuns un pic cam tarziu, tocmai se terminase), asa ca am dat mana doar cu cativa participanti cu tricolor si l-am cunoscut pe preotul Sergiu Aga, preotul paroh de la unica biserica din Orhei apartinatoare de Patriarhia de la Bucuresti, biserica pe care a construit-o el cu ajutorul credinciosilor, dar si al Guvernului Romaniei. Nici macar biserica lui Vasile Lupu nu tine de Bucuresti, desi se pare ca preotul paroh ar fi incercat sa o treaca. In schimb, tanarul preot Aga a reusit sa stranga in jurul sau comunitatea cu suflet romanesc, sa construiasca biserica, sa inalte o troita maramureseana (pe care am impodobit-o impreuna cu steaguri tricolore) si o asociatie umanitara unde se fac lectii cu copii sarmani, iar tinere din Orhei urmeaza cursuri de calificare profesionala (cand am vizitat centrul, tocmai o duzina de fete invatau sa foloseasca masina de cusut)… si sunt sigur ca Sergiu Aga a fost, este si va fi implicat in numeroase alte proiecte pentru parohia sa. Pentru ca omul sfinteste locul.

Am ajuns in viteza si pe la Orheiul Vechi. Din pacate, nu am avut timp sa mai urc la chiliile sapate in stanca, am admirat insa panorama dealului care de-a lungul secolelor a gazduit capitala Hoardei de Aur, o cetate greu de cucerit a statului moldovenesc, si generatii intregi de calugari si am mancat la una dintre pensiunile din satul de la poalele dealului. Aici, in timpul verii, au loc numeroase evenimente – valea Rautului care curge la picioarele dealului este un loc excelent pentru evenimente (inclusiv concerte clasice in aer liber) … din pacate, desi locul ar fi perfect pentru un soi de Bran al Basarabiei, infrastructura este varza … in sat, nu puteai merge decat in cizme de cauciuc – rosii si inalte ca ale Svetlanei. Si locul asta are o poveste, are evenimente, are un potential …

Sincer, as mai fi stat prin Orheiul Vechi, mi-as fi dorit sa ma urc pe deal, unde se afla, sus de tot, o manastire cu turlele stralucitoare in stil rusesc, sa bantui din nou, ca in 2003, prin chiliile sapate in stanca ale calugarilor moldoveni si sa admir peisajul de la picioarele dealului… Dar mai aveam un rendez-vous de lux pe lista – Crama Cricova !

Prima calatorie din proiectul Centenar Romania a fost sprijinita de TAROM si agentia de turism Go Adventure Moldova, alaturi de HMDS, Hotel Aria Chisinau si Castel Mimi.

Imagini Orhei

Soseaua Chisinau – Orhei. Uneori impecabil, alteori gropi

Hmmm…. Svetlana, ce sunt cu cizmele astea ? Mi-am dat seama ca stia ea ceva…

Manastirea Curchi

Intrarea imi aduce aminte de poarta de intrare la Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia

Asa-numita „biserica de vara”. Fiind inca zapada, era inchisa 🙂

Cu Andrei Rusu de la Go Adventure

Biserica de iarna. Fiind zapada, era deschisa 🙂

Interiorul bisericii de iarna

Portretul lui Stefan cel Mare

Biserica Sf. Dumitru – ctitorie a domnitorului Vasile Lupu din Orhei

Unde se afla crucea, ani de zile a fost statuia lui Vasile Lupu

Placa de pe vremea sovieticilor de pe biserica – scrisa in romana (cu litere rusesti) si rusa. Scrie mare ‘ „Este pazit de stat” 🙂

Cocheta biserica catolica din Orhei. Azi mai sunt vreo 15 credinciosi

Placa dedicata Unirii din 1918 de la Orhei

Cu lista celor care au votat unirea cu Romanie din partea zemstvei (un soi de consiliu local in perioada tarista) Orhei

Cu parintele Sergiu Aga la aniversarea Unirii in piata centrala din Orhei

Sergiu si Svetlana pavoazeaza troita maramureseana de langa biserica romaneasca

Parintele Sergiu Aga

Biserica romaneasca din Orhei – in stil bucovinean

Interiorul bisericii

Programe sociale – tinerele sunt invatata sa foloseasca masina de cusut pentru o eventuala angajare la fabricile de confectii

Orheiul Vechi

Biserica cu cupole rusesti de la Orheiul Vechi

Ei vezi, d-aia am cizmulite !

Eco-resort Butuceni in satul de sub dealul Orheiul Vechi

Interiorul sau

Zama de pui cu taitei de casa

Sarmale moldovenesti