Astazi, va invit sa cititi povestile indiene ale lui Carmen. Eu nu am mai fost de ceva vreme in aceasta tara (am fost in viteza acum cativa ani, dar India e o tara in care trebuie sa stai cat poti de mult), asa ca m-am gandit ca ar fi interesant sa cititi impresiile si povestile unei colege din blogosfera de turism, care a fost in subcontinent!

Sunt Carmen Canceu si sunt povestitorul din spatele Veni Vidi Amo !. Ideea blogului a prins viata in decembrie 2015, insa abia de cateva luni mi-am gasit, in sfarsit, „vocea” si am inceput sa scriu mai cu spor. Povestesc despre locuri pe care le-am vizitat si care mi-au ramas in suflet. Prin intermediul proiectului meu, imi doresc sa transmit magia descoperita in fiecare destinatie si sa transmit si altora bucuria de a calatori si de a descoperi lumea. Blogul are si o latura mai empatica, de suflet, de unde si „Amo!” in finalul numelui, tocmai pentru a ma putea concentra si pe frumusetea, si pe bunatatea oamenilor intalniti in calatorii sau in viata de zi cu zi. Ma puteti gasi atat pe blog, cat si pe Facebook sau Instagram. Va astept cu drag la povesti!

India nu a fost niciodata foarte sus, pe lista noastra de destinatii. India a fost mai mult o curiozitate, un impuls de Hai s-o facem si pe asta, sa stim ca am scapat. Ne place foarte mult sa calatorim, insa ne era teama de India. Nu ne asteptam sa ne placa, sa ne impresioneze ceva – pozitiv sau negativ. Eram chiar manati de o paranoia crunta, cateva zile inainte de plecare, in care cumparam farmacii intregi si ne cream ritualuri de preventie; in care citeam informatii de pe internet si ne gandeam cu groaza la toate acele ocazii in care va trebui sa ne descaltam la temple, dupa care vom umbla si noi desculti, fiindca nu ne vom mai gasi incaltamintea, acolo unde am lasat-o.

Nu faceti ca noi! Abia acum ne dam seama cat de mult am gresit, cat de mult timp si cat de multa energie am pierdut cu astfel de ganduri si preocupari. Nu ne intelegeti gresit: este bine sa stii ce pericole sunt acolo, la ce riscuri te expui, dar sa le lasi sa-ti conduca mintea si sa-ti diminueze bucuria descoperirii unei destinatii noi este pacat.

Am ales sa facem cunostinta cu aceasta tara prin Triunghiul de Aur, ruta iconica pe care o ia fiecare incepator intr-ale Indiei. Si poate ca nu-i tocmai gresit, fiindca, zau, ai ocazia sa vezi de toate. Noi ne-am creat un bonus: Parcul National Ranthambore, din dorinta de a vedea tigrii bengalezi in libertate. Si inca un lucru: incercati, pe cat posibil, sa va setati asteptarile corect inca de acasa. Cititi cat mai multe despre India, despre ce urmeaza sa vedeti. Este greu, daca nu aproape imposibil, sa o poti compara cu oricare alta destinatie. Nu aduce cu nimic a Europa, nu aduce cu nimic a Africa si, desi se regaseste in Asia si are cateva puncte comune cu tarile de acolo, este totusi atat de diferita.

Itinerariu

Calatoria noastra a inceput in capitala Indiei, New Delhi, dupa un zbor de aproape opt ore din Amsterdam. Am ajuns dimineata, la ora 1:00. Era incredibil sa ne gandim ca lasasem cu cateva ore in spate o Romanie zburlita, ca sa aterizam taman la 21 de grade Celsius.

New Delhi impresioneaza oarecum cu bulevarde largi, spatii verzi si multe gradini, dar si cu un trafic pe masura. Se observa amprenta Vestului, fiindca regele George V a decis in 1911 sa mute capitala de la Calcutta la Delhi si s-a ambitionat s-o construiasca dupa propriile dorinte si dupa imaginea adaptata a unei Anglii inainte de razboi. Voia sa transforme New Delhi in Orasul Imperial, cu accent pe palate, fantani si gradini. Din aceasta epoca nu de mult apusa, ne-a impresionat Arcul lor de Triumf, Poarta Indiei, care ii comemoreaza pe cei 70.000 de soldati indieni care si-au pierdut viata luptand pentru armata britanica in timpul Primului Razboi Mondial.

Tot in capitala Indiei, mai poti vizita Qutub Minar, despre care se spune ca a fost ridicat fie ca un turn al unei victorii in luptele purtate de Qutub-ud-Din, fie ca minaret al unei moschei adiacente; Mausoleul lui Humayun, o alta dovada de iubire – una dintre multele oferite lumii de catre India – intre Begai Begum si Imparatul Humayun. Stilul Mughal este arhiprezent in arhitectura Indiei si ne-a placut la nebunie de fiecare data.

Templul Lotus nu mi-a aparut asa cum mi-l inchipuisem si cum speram sa-l gasesc. Sa fi fost de vina caldura, dar mai ales aglomeratia? In schimb, m-a zdruncinat putin vizita la templul Sikh Bangla Sahib Gurudwara. Ce mi-a fost dat sa vad aici reprezinta imaginea pe care o aveam despre India: forfota, cantari religioase si oameni in transa, mars in picioarele goale (peste care am reusit cu greu sa trec fara sa ma gandesc din secunda in secunda cate boli pot sa iau astfel) prin templu, dar si prin bucataria lor. Acolo, erau adunati instaritii comunitatii, care pregateau mese calde pentru sarmani. Inutil sa va descriu mirosul din acea bucatarie sau apa cu care se curata pe jos. Ce m-a impresionat cel mai si cel mai mult a fost faptul ca oricine – indiferent de natie, culoarea pielii, statut social – putea sa ia loc la masa la care se framanta aluatul si se modelau painicile nan si sa puna osul la treaba.

Dincolo de obiectivele turistice iconice pentru New Delhi, sufletul meu ramane acolo unde este freamatul oamenilor: in bazaruri, in cartierele vechi, printre stradute inguste. Cu ricsa, daca doriti, pentru o experienta veritabila. In timpul unei asemenea plimbari, am experimentat in mod direct traficul haotic, atat de specific Indiei, cu reguli care sunt mereu incalcate; infrastructura de cabluri de pe stradutele inguste ale bazarului; localnici la munca, fiecare in cubul lui cu marfuri, asteptandu-si clientii.

In Jaipur, am sarbatorit venirea primaverii in India, in Fortul Amber, de doua ori: intr-o prima ocazie, am primit botezul la intrarea in fort cu o atingere magica pe frunte. Tipica pentru Fortul Amber este urcarea pe elefant. Noi insa am refuzat sa mai chinuim aceste animale, pe care le iubim enorm si al caror rol nu este acesta, si am urcat cu jeepul. Intr-o a doua ocazie, in timpul Festivalului Holi, in gradina Fortului, unde, impreuna cu zeci de turisti si cativa localnici, am fost imbracati complet in alb, ni s-au pus in maini prafuri organice si am fost lasati sa ne jucam. Acest festival marcheaza prima zi de primavara si celebreaza victoria luminii asupra intunericului si a iubirii impotriva urii. A fost un eveniment care ne-a umplut fiintele cu sentimente puternice de unitate, toleranta si veselie.

Ajunsi in Parcul National Ranthambore, am participat la doua sesiuni de safari – una de dimineata si una de dupa-masa, cu singurul scop de a observa viata in salbaticie si, cu putin noroc, tigrii bengalezi. Ghidul din parc era un om deosebit de bland si de zambitor, pana cand vedea vreun turist zurliu care speria animalele din parc si tipa la el. Orice era bine, doar sa-i lase animalele in pace. Ne povestea ca are doua fete – cea mai mare este in clasa a 11-a. Cand era el tanar, parintii il obligasera sa faca o anumita specializare la universitate, de care nu s-a bucurat defel, fiindca lucreaza din ’87 in parc. Drept urmare, si-a promis ca nu va face la fel cu fetele lui si ca le va da libertatea sa aleaga ce studii sa urmeze mai departe. Noi am pus asta pe seama intrarii lui in contact cu oamenii din Vest, de cand a inflorit turismul in India. Eh, suntem si noi buni la ceva, aparent, nu doar la distrugeri. Intr-un final, am reusit sa vedem doi puiuti bengalezi, pe un pod la vreo patru-cinci metri inaltime, uitandu-se la noi nedumeriti, cu capsoarele intr-o parte, nesiguri de ce se intampla. Mamica lor era in tufis, hunting mode, la vreo zece metri de noi.

Cu toate aceste experiente frumoase, Agra devenise atat de asteptata, incat ni se parea de necrezut. De ce? Taj Mahal. Vazuseram un documentar cu Taj Mahal anul trecut, in octombrie, absolut intamplator, la televizor. Zambeam in nestire, imbatati de ideea ca in curand il vom vedea si noi. Pe masina, in drum spre el, prin Agra, ne spuneam ca o sa fim superdezamagiti. Odata ajunsi acolo insa, aproape ca ne-a dat o lacrima, atat era de frumos, impunator si perfect. Si abia atunci ne-am dat seama ca suntem iremediabil indragostiti de arhitectura islamica si ca nimic din acest stil nu ne va putea dezamagi vreodata. Si uite asa ne-am plimbat in jurul lui, de vreo cateva ori, fotografiindu-l in nenumarate ipostaze, cat sa-l ducem cu noi acasa si sa nu-l uitam vreodata.

Tot aici, ne-am dat seama ce inseamna sa fii alb intr-o tara ca India. Ruta de acces spre mormintele din interior era infinit mai scurta si mai facila pentru turisti, care erau in categoria «High Value», decat pentru localnici, care, bietii de ei, asteptau si cu orele ca sa intre.

Ce poti manca in India

Cred ca suntem cu totii familiarizati cu mancarea indiana. Noua, cel putin, ne place tare mult. Asa incat, in timpul calatoriei noastre, am incercat sa mancam cat mai multa mancare traditionala. Curry, cu de toate – carne (pui sau peste – indienii nu mananca deloc carne, cu atat mai putin carne de vita, iar musulmanii din India nu mananca deloc carne de porc), legume (fasole, mult naut, delicios si aromat, broccoli, conopida, dovleac, cartofi etc.); orez pregatit in diverse feluri; taietei de orez; tofu. Mancarea lor este, in general, picanta (si asta, desi te intreaba chiar des de gradul de iutenie si-ti zambesc cand o fac, fiindca stiu ca nu suntem obisnuiti sa mancam la fel de picant ca ei) si deosebit de aromata. Inca nu mi-a fost dat sa mananc in tara sau in Europa o mancare atat de aromata precum cea din India (cu rarele exceptii in care bucatarul sau proprietarul este chiar indian, caz in care are grija ca gustul sa fie acelasi ca acasa).

Vei putea gasi si mancare occidentala, gen burgeri, paste, cartofi prajiti, insa nu ti-ar parea rau sa mananci tot de-astea in India?

Cat despre deserturi, ei sunt niste impatimiti ai dulciurilor. Ti le servesc la micul dejun, la pranz si la cina, fara jena la cantitate. Sunt extrem de dulci (ca o alta impatimita a dulciurilor, pentru care nimic nu este prea dulce vreodata…. Ei, ale lor sunt, asa incat trebuie mancate cu grija si cu o oarecare limita). Preferatele mele raman rulourile lor din migdale, presarate cu fistic.

Nu in ultimul rand si cel mai important, nu manca de pe strada. Este plin de gherete de street food – unele arata chiar bine si au un miros imbatator. Insa nu te lasa tentat de niciuna, fiindca s-ar putea sa insemne sfarsitul vacantei asa cum ti-ai planuit-o de acasa. Cunoastem multi prieteni care ne-au dat acelasi sfat si nu dintr-o paranoia fara margini, ci din proprie experienta. Au mancat, le-a placut, insa stomacul lor i-a tinut la pat tot restul vacantei si inca un timp dupa aceea. Better safe than sorry !

Unde am stat in India

– In New Delhi: Vivanta by Taj Dwarka 4*

– In Jaipur: Fortune Select Metropolitan 4*

– In Parcul National Ranthambore: Tiger Den Resort

– In Agra: Hotel Ramada Plaza 4*

Cum se circula in India ?

Probabil, stiati, probabil, nu, insa in India rar gasesti mijloace de transport in comun. Oricum nu dintre cele cu care suntem noi obisnuiti. Singurul oras in care am vazut metrou a fost New Delhi si ne-a parut sincer rau ca nu am avut timp sa-l incercam.

In rest, se circula cu masini (N.B.: MUUULTE masini, cam una la fiecare doi locuitori in New Delhi, cel putin), tuk tuk-uri, ricse, scutere, camile atasate la carute in zonele rurale. Sa zicem ca un mijloc de transport la indemana ar fi taxiul.

Insa, indiferent de ce alegi pentru a te deplasa, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare si cu mult calm. Ideal este sa uiti ca stii ca o distanta de 200 de kilometri se poate face in doua-trei ore si sa te asezi confortabil in scaun pentru urmatoarele sase-sapte ore. O sa-ti fie dat sa vezi si sa traiesti depasiri care intrec limitele bunului simt, care iti fac palmele sa transpire, care te fac sa vrei sa te dai jos pentru o cearta, care te fac sa vrei sa sari la bataie sau sa injuri. Si-o sa te potoleasca tot ei, prin infinitul lor calm, imensa lor toleranta, bunatatea de colegialitate in trafic: «Hai, treci tu, dup-aia oi trece si eu». Si-o sa te linistesti cand o sa te regasesti la fel de intreg ca inainte de pornirea la drum, insa cu impresia negresita ca Bucurestiul pare extraordinar de cuminte, in comparatie cu traficul din India.

Tot prin geamul masinii, vei vedea vesmintele colorate ale femeilor si, probabil, te vei intreba de ce. Spoiler alert: majoritatea trebuie sa lucreze pamantul si, din lipsa de apa in majoritatea regiunilor din India, nu le pot spala atat de des. De aceea, au adoptat aceste culori vii in imbracaminte, pentru ca murdaria sa nu fie atat de vizibila.

Sau vei observa, mai ales in regiunile rurale, femei care-si acopera fata atunci cand intalnesc persoane in varsta sau care nu-i privesc in ochi. Traditional, fac asta fiindca este lipsit de respect sa se uite in ochii lor, iar prin faptul ca-si acopera fata se asigura ca se uita mereu doar la picioarele lor.

Imagini India

Qutb Minar – minaretul ramas dintr-o moschee imensa din Delhi

Rugaciune la Moscheea Jama Masjid – Delhi

Prin vechiul Delhi

Gate of India

Mausoleul lui Humayun, un premergator al Taj Mahalului

Familie indiana

O slujba sikh

Contrastele Indiei

Soselele Indiei

Taj Mahal in timpul unei furtuni de nisip

Jal Mahal – Water Palace, Jaipur

Elefantii pictati din Jaipur

Amber Fort langa Jaipur

Si monumentalul sistem de fortificatii din zona

Licar dintr-o alta epoca

Strazile din Jaipur

si vacile sacre

Safari prin Parcul National Ranthambore

Doi pui de tigru bengalez in varsta de pana in doi ani