In ultimii doi ani, desigur, influentate si de tarife extrem de scazute ale companiilor aeriene, in special ale Qatar Airways, mii de romani au luat drumul Thailandei. Mai ales in perioada decembrie – martie (cand e si cea mai buna perioada de mers acolo, din punct de vedere climatic), bula mea de Facebook era plina cu poze de prin insule, din Bangkok, Chiang Mai, dar si din tarile din jur. Evident, acum, odata cu trecerea la sezonul ploios, bula a incetat sa-mi mai arate poze din Thailanda. Dar sper ca odata ce sezonul secetos se muta, incet, incet, in zona de la sud de Ecuator, mai precis in Indonezia, sa vad din ce in ce mai multe poze. Pentru ca si Indonezia este o tara superba si de o diversitate culturala si naturala aparte. De la est la vest, sunt cam 5.000 km si fiecare insula are povestile ei, popoarele ei, traditiile ei.
Am fost de trei ori in Indonezia. Prima oara, am ajuns in 2004, la doar o jumatate de an dupa ce am calcat prima oara in Asia (da, am facut-o, ca multi in Thailanda, dand o fuga si in Cambogia) si evident ca am fost in zona cea mai vizitata de turisti – prin Java si Bali (cu o scurta escapada, dar memorabila, in Flores). Si atunci, m-am indragostit de Indonezia, de verdele crud al campiilor, de zambetele oamenilor, de milioanele de flori, de hainele colorate, de vulcanii sai. Am revenit in 2009 pentru a revedea Bali, de care m-am indragostit, si am descoperi si ciudatele obiceiuri ale protestantilor din Tana Toraja, insula Sulawesi, iar anul trecut, am ajuns a treia oara invitat de Ambasada Indoneziei la Bucuresti, cu ocazia asta revazand locuri dragi si faine din Bali si Java (mai precis, Yogyakarta). Iar in mai putin de o luna, voi ajunge pentru a patra oara pentru a calca in premiera pe insula Sumatra, in Komodo, si pentru a revedea Flores dupa 14 ani. E drept, voi avea parte si de un tranzit de ore (in Java) si zile (Bali – cum sa nu ma opresc un pic si in Bali?). Din pacate, Indonezia este mai putin batuta, doar Bali este din ce in ce mai popular (si datorita unei anumite tarii), dar Indonezia merita descoperita… pe cat se poate, ca e imensa.
Si ma bucur ca exista din ce in ce mai multe tururi ale agentiilor de turism in Indonezia si ca exista interes pentru destinatia asta. Cei de la Paralela 45 au un circuit in pregatire pentru Indonezia, pentru anul acesta, mergand cumva pe urmele primei mele expeditii in Indonezia de acum 14 ani… si sper ca la anul sa aiba mai multe grupuri in aceasta tara atat de frumoasa.
Primul contact cu Indonezia l-am avut cu capitala, Jakarta, dupa ce zburasem mai bine de 28 de ore pe un traseu extrem de contorsionat: Bucuresti – Roma – Seul – Jakarta. Acum, nu mai e cazul de astfel de combinatii, se poate zbura doar cu un singur schimb de avion in Doha si timp de tranzit redus la minimum.
Jakarta nu este un oras cine stie ce. Extrem de mare si de poluat, reprezinta o minune ca oamenii inca se deplaseaza in aceasta metropola cu zece milioane de suflete, fara metrou, dar cu ambuteiaje monumentale. Dar si Jakarta, care a inregistrat o explozie de populatie in ultimele decenii, are zonele sale faine – mai ales in nordul orasului modern, unde se pot gasi urmele vechiului oras colonial olandez, care purta numele Batavia – turul va cuprinde o raita prin zona aceasta unde inca exista vechi vile ale olandezilor, acum transformate in restaurante, dar si proprietati private si care cumva aduc aminte de atmosfera vechii Indonezii olandeze (sau de Indiile de Vest Olandeze, cum mai erau denumite).
Din Jakarta, la fel ca mine acum 14 ani, se pleaca la Bogor, un mic oras de munte aflat la sud de capitala Indoneziei, locul favorit de weekend pentru jakartezii cu bani, dar unde se afla o gradina botanica renumita pe multe meridiane si paralele. Ce pot sa le urez celor care merg este sa nu ploua – Bogor este capitala indoneziana a ploii, aici cerul revarsandu-se timp de 300 de zile pe an. Da, eu am prins una dintre acele 300 de zile, dar sper ca altii sa aiba noroc. Si desi ploua zdravan, sincer, mi-a placut gradina… e drept, eu sunt indragostit de culorile florilor din gradinile botanice de la tropice – e un sentiment special care trebuie trait.
Dupa Bogor, am luat-o cu trenul spre Bandung (turul cu autocarul), in regiunea unde se afla cele mai mari plantatii de ceai de pe insula (ceaiurile Lipton, pe care le gasiti in toate colturile Planetei, provin in general de aici, din zona Bandung). Iar campurile nesfarsite de ceai (alaturi de orezarii) sunt o incantare a ochilor. Aici, veti avea si experienta vulcanilor – Indonezia este o tara a vulcanilor, acestia sunt imprastiati prin mai multe insule si, intotdeauna, reprezinta o experienta memorabila. Si va spune cineva care s-a dus si pe Etna, pe Kelimutu (Flores) sau la vulcanii activi din Guatemala si Nicaragua, acum cateva luni!
Dupa Bandung, veti ajunge in Yogyakarta, ultimul regat din Indonezia. In perioada coloniala, existau numeroase sultanate raspandite prin diverse colturi de insula (dupa modelul asa-numitelor princely states, cu maharajahi din India la conducere). Dupa proclamarea independentei, toate aceste regate au fost abolite, iar liderii lor au pierdut din importanta, cu o exceptie – Regatul Yogyakartei, unde, pana in ziua de azi, sultanul de Yogyakarta este oficial guvernatorul ereditar al regiunii, singurul guvernator din Indonezia care nu este ales (a fost un referendum mai demult care a confirmat ca locuitorii il vor la putere ca sultan-guvernator al orasului). In plus, in apropierea Yogyakartei se afla niste monumente incredibile, unele dintre cele mai frumoase din Asia – templele hinduse de la Prambanam (cei care ati fost la Angkor Wat veti gasi anumite asemanari) si imensa stupa budista de la Borobudur. Astazi, insula Java (ca si multe alte insule) este majoritar musulmana, dar stramosii localnicilor au fost hindusi, budisti si animisti, asa ca inca exista traditii si obiceiuri extrem de puternice din perioada preislamica – iar aceste monumente sunt o dovada a unor state hinduse si budiste extrem de puternice si infloritoare.
In plus, urmele sultanatului de Yogyakarta fac si din oras o destinatie care merita vizitata – aici se poate vizita Palatul Sultanului (acesta inca locuieste intr-o parte a lui, dar care evident nu e accesibila vizitatorilor) sau un castel de apa, o adevarata minune a ingineriei. In curtea palatului, in fiecare dimineata (sau aproape in fiecare dimineata), o orchestra de gamelan tine un concert de muzica traditionala.
Va urma zborul spre Bali, insula zeilor, locul de pamant care mi s-a parut cel mai aproape de cum imi imaginez eu Paradisul. Frumusetea insulei consta in muntii sai, in orezariile sale terasate, in miliardele de flori (care sunt folosite si ca ofrande aduse zeilor), in templele sale, in costumele traditionale pe care numerosi localnici le imbraca in continuare in mod natural si nu pentru turisti (poti sa bantui prin sate unde nu prea vad picior de turist si ii vei vedea in continuare in costume traditionale). Iar in ciuda globalizarii si a milioanelor de turisti care vin an de an in insula, localnicii isi duc viata in continuare, traind pentru ceremoniile si sarbatorile lor, uneori uitandu-se cu un pic de amuzament la cei care dau atatia bani pentru a veni sa le vada dansurile, sculpturile si picturile – pentru ca orice balinez trebuie sa stie sa danseze, sa sculpteze sau sa picteze, arta fiind o obligatie ancestrala…
Amanunte tur Indonezia – Java & Bali
Exista un singur tur programat pentru 2018, care incepe din Bucuresti pe 1 noiembrie. Dureaza 16 zile si, spre deosebire de alte tururi pe care le-am mai vazut, nu este fugarit, ai timp sa savurezi, nu doar sa bifezi locurile (de exemplu, am vazut tururi care combina Yogyakarta, Borobudur si Prambanam intr-o singura zi, un sacrilegiu, dupa mine). Circuitul costa 2.350 de euro si aici se include zborul intercontinental (cu tot cu taxe, bagaje etc.), zborul dintre Yogyakarta si Bali, cazarile, transportul rutier si feroviar, intrarile (inclusiv la spectacolul Ramayana, care are loc seara, langa Prambanam) si toate tururile. Mai aveti sa platiti mancarea, dar este ieftina in Indonezia.
Poti afla toate amanuntele aici ––––> circuit Indonezia.
Imagini Indonezia
Costume traditionala javaneze
Palatul Sultanului din Yogyakarta
Orchestra sultanului de gamelan
Water Castle
O moschee subterana
Complexul de temple hinduse de la Yogyakarta
Spectacolul Ramayana tinut noaptea langa Prambanam
Rama si Sita
Finalul spectacolului. De-a dreptul incendiar
Stupa budista de la Borobudur
Fiecare stupa ascundea un Buda
Bali, insula obiceiurilor si traditiilor inca vii
Celebrele dansuri balineze
Extraordinar de fotogenicele terase cu orez
Complexul de temple regale de la Mengwi
Templul Goa Gajah
Purificarea de la Tampaksiring
Pura Besakih – Templul Mama
islamizarea e accelerata in Indonezia sau mi se pare?
parca ei au avut atentat sinucigas acu cateva saptamani, o familie intreaga s-a aruncat in aer.
nu ca Pakistanul ar fi mai rasarit ori Filipinele lui Duterte, tot in zona aia.
Islamizarea Indoneziei a avut loc candva prin secolele XIII – XV si nu in ultimele cateva luni. In consecinta, imensa majoritate a populatiei este islamica cam de vreo 500 de ani (actualmente, 87% este musulmana). Procentajul nu creste, desi exista o tendinta marginala in ultimii 10 – 20 de ani ca protestantii sa treaca la Islam.
Filipinele lui Duterte nu este islamic, este majoritar catolic, chiar fundamentalist catolic. De asemenea, Pakistanul e islamic de mai bine de 1000 de ani dupa convertirea hindusilor, zoroastrienilor si crestinilor nestorieni care traiau pe acolo, nu prea are ce sa accelereze pe acolo, tinand cont de 95% din populatie este musulmana din 1947 incepand :).
Pt zone cu puțini musulmani: sulawesi de nord, regiunile din sulawesi locuite de etnia toraja,regiunea poso din sulawesi, toată provincia nusa tenggara de est(cu komodo, flores, sumba, timor etc), părți din insulele moluce, zonele centrale din Borneo, papua, Sumatra de nord (culmea, de lângă aceh, care e singura provincie cu sharia). Și în orașele foarte mari sunt mulți creștini, hinduși, budiști etc.. și bali-ul hindus.
Bali și java, principale insule din pdv turistic, nu? Java e din toate punctele de vedere(in afara de suprafata), dar Bali chiar e mic.
Din punct de vedere turistic, evident. Java e cea mai mare in toate privintele posibile 🙂
in sens de extremizare, ca ii stiam ca sunt islamisti de ceva vreme iar pe zapacitii aia de filipinezi ca-s mai catolici ca Popa (dar n-ar recunoaste ca s-au reprodus ca iepuri in numele Domnului).
Pakistanul tine la san panaramele alea extremisme din Afganistan mai ceva ca bunica-mea icoana. Am reticente cu Asia, singura tara care imi face cu ochiul e Nepalul. (si hindusii au fugiti lor de-acasa dar prin India mai mult, din ce-am auzit)
Zăpăciți, dar cred că au înfrânt pe o ramură a isis care ocupase anul trecut un oraș cat cluju din zona lor musulmană din mindanao.
Insurgenta din Mindanao nu a fost niciodata capabila de fondarea unui stat sau detinerea unui teritoriu important, ci doar de actiuni de uzura, de guerilla.
Realist, eu as merge (pe lângă super civilizatele Coreea, Japonia, Taiwan și Singapore) și în vietnam, Thailanda și bhutan. Poate și Laos, comunist e de obicei egal cu sigur pt turiști 🙂 In China n-aș merge din alte motive.
Toate Asia este safe exceptand mici zone din anumite tari (gen Mindanao, nord Myanmar, Papua indoneziana, sudul Thailandei)
Am auzit că, in general, în India nu prea e bine sa te plimbi ca femeie singura (turist și nu numai) pe strada. Asta ca sa nu zic de țări musulmane (in afara de Indonezia și Malaezia, unde o fi mai ok).
Nu ai auzit bine 🙂 La fel, nici in tarile ortodoxe nu ar fi recomandabil.