Cum povesteam zilele trecute, in saptamana de 1 Mai am fost in Creta, dupa ce am castigat o saptamana la Royal Aldemar Mare, un hotel cu adevarat special aflat in Hersonissos, o statiune nu foarte departe de capitala insulei Heraklion. Am povestit deja despre acest hotel genial, asa ca m-am gandit sa va povestesc cum am impartit saptamana din Creta si ce am facut. Trebuie sa spun din capul locului ca de data asta am hotarat sa nu fiu un Speedy Gonzalez si sa fug in sus si in jos prin insula, nu stiu, chiar simteam nevoia de un pic de leneveala. Evident, nu am frecat menta prea mult, tot am fost sa vad si sa ma minunez, dar nu pot sa spun ca „am arat” insula de la stanga la dreapta.

Am aterizat in Creta intr-o sambata seara. Inca nu au inceput charterele de Creta, asa ca am zburat cu o cursa de linie, cu Aegean Airlines, o companie greceasca. Sincer, am avut foarte multe dubii cu privire la Aegean Airlines – am mai zburat cu o companie greceasca (cu Olympic, care intre timp a fost cumparata de Aegean) si a fost unul dintre cele mai horror zboruri. Chiar m-am uitat ce alte optiuni ar mai fi fost – Tarom (cam scump) sau Ryanair (cam riscant) pana la Atena, iar de la Atena incolo Volotea si, da, tot Aegean. Pana la urma, era complicat, conexiunile in Atena erau destul de scurte pentru a baga mana in foc ca nu o sa le pierd, asa ca am decis – ce o fi o fi, acum sunt niste zboruri scurte, ce poate fi asa horror? Pana la urma, nu a fost horror, totul a fost superOK. La dus, am avut vreo sase-sapte ore prin Atena, taman bine sa dau o fuga pana in oras si sa ma plimb prin cartierele boeme de sub Parthenon, iar la retur, a trebuit sa dorm o noapte in Atena, dar nici asta nu e un lucru rau, in ultima instanta… dimpotriva, te poti bucura de unele locuri faine din Atena.

Cum ziceam, am aterizat sambata seara, prinzand un apus senzational peste Marea Egee. Aeroportul din Heraklion – culmea haosului (am auzit totusi ca anul asta s-ar deschide un terminal nou) si, in fine, ne-a asteptat un taximetrist cu placuta in fata aeroportului. Preturile taximetrelor intre diversele puncte de pe insula sunt fixe si afisate, de exemplu de la aeroportul Heraklion pana la hotelul aflat in Hersonissos a costat 40 de euro. Daca as reveni, m-as uita la doua optiuni – fie sa iau autobuzul pana in Hersonissos (vreo trei euro) si de acolo un taxi pana la Royal Aldemar Mare, care e la vreo 2 km de centrul statiunii (8 euro), fie as inchiria o masina sa o iau de la aeroport – am inchiriat o masina pe insula si am dat 50 de euro pentru doua zile… deci cu banii de taxi as fi mers aproape doua zile (ma rog, trebuie sa iau in considerare si benzina). Dar, oricum, eram obosit, ma sculasem relativ devreme, alergasem toata ziua prin Atena, mi-a picat foarte bine sa ajung cat se poate de repede la hotel. In plus, am prins cina 😊.

Dar sa revin la ce am facut

Ziua 1 – duminica: Hersonissos

A fost o zi linistita. Nu am pus ceasul sa sune, am luat micul dejun si am decis sa descopar Hersonissos. Cum ziceam, Royal Aldemar Mare e cam la 2 km de statiune, dar drumul este foarte fain – pe malul marii si apoi printre casute grecesti albe, inundate de flori. Din pacate, in Creta nu e la moda alb-albastrul acela incredibil din Ciclade, dar, oricum, sunt faine si casutele cretane.

Nu pot spune ca am facut mare lucru prin Hersonissos. Este o statiune cu baruri, restaurante si cluburi pe malul marii si am dat o tura pe o strada plina de agentii de turism si inchirieri de turism (sunt, practic, una dupa alta, una dupa alta). Cel mai mic pret la masini era de 25 de euro (pentru o masina mica, in conditiile in care o inchiriez9 pe doua zile), apoi, am studiat si tururile oferite – de toate pentru toti, de la Knossos si orasele venetiene, la insula leprosilor, platoul Lasithi si multe altele. Personal, eram interesat de cheile Samarei, aparent, cea mai faina experienta din Creta, dar n-a fost sa fie. Era prea devreme in sezon si nu erau destui turisti. Am incercat si versiunea mai scurta a cheilor Samarei – Imbros Gorge. Desi am platit, tipa de la agentia de turism m-a sunat doua zile mai tarziu cu regret in glas ca nici excursia aceea nu se mai tine, din lipsa de clienti. Si cred ca asta imi doream cel mai mult sa fac in Creta.

O sa ma intrebati daca e posibil s-o faci independent. Da, dar e un pic cam complicat. Iti trebuie, ca idee, o masina, trebuia sa plec foarte devreme (Samara Gorge e fix in cealalta parte a insulei, fata de Hersonissos), as fi lasat masina la inceputul rutei si, dupa 16 sau 18 km pe jos, as fi ajuns in partea cealalta pe malul Marii Libiei. De acolo, ar fi trebuit sa gasesc vreun taximetrist care sa ma readuca la masina si inteleg ca sunt niste preturi piperate. Si apoi, desi in mod evident as fi fost obosit, ar fi trebuit sa mai conduc vreo doua-trei ore acasa. Daca as fi avut hotelul in zona Chania, parca m-as fi bagat, dar din Hersonissos era cam greu – chiar si tururile plecau pe la 6 dimineata si se intorceau spre miezul noptii.

Asa ca, in prima zi, m-am plimbat prin Hersonissos. Si de aici, se faceau niste ture cu ambarcatiuni – fie o corabie a piratilor, fie o tura de pescuit, fie pur si simplu croaziere cu muzica, snorkeling si bautura. N-am facut, ca am ajuns prea tarziu (toate incepeau pe la 11 – 12), iar in zilele urmatoare aveam alte planuri.

Ziua a 2-a – luni: la hotel

A fost o luni cum o doresc pentru toata lumea – cu sculat tarziu si frecat menta prin hotel – pentru ca e un hotel fain, vast si care merita savurat. Stiu, cand te duci undeva, spui ca hotelul e doar pentru dormit. Dar in momentul in care nimeresti intr-un hotel care el insusi poate fi un obiectiv turistic, stai sa-l vezi, sa-l savurezi, sa te bucuri de el … printre piscine, palmieri si vilute in stil mediteranean

Ziua a 3-a – marti: Rethymno

Am decis sa merg la Retymno. Era ziua de 1 Mai si gasisem pe net ca Knossos-ul este inchis, asa ca am amanat Knossos pentru a doua zi, cand era deschis. Prin urmare, am decis sa beneficiez de reteaua de transport in comun a Cretei – am mers pe jos pana in oras sa iau autobuzul (exista o cursa care oprea pe la 9 in fata hotelului, dar am zis ca e prea tarziu 😊). Mai bine am fi luat cursa aceea.

Autobuzele din Creta sunt faine – aer conditionat, curate, un serviciu cu adevarat decent. Si exista un hub in Heraklion de unde vin si pleaca toate autobuzele (inteleg ca ar mai fi unul, dar cursele de acolo nu merg in zone de interes turistic). Dupa vreun sfert de ora de stat prin autogara (nu e cine stie ce, cam vechisoara, dar isi face treaba), am plecat spre Rethymno.

Sute de ani, Creta a fost detinuta de venetieni, pana sa-i alunge otomanii (are o poveste similara cu Creta sau cu Rodos). Dintre toate posesiunile grecesti ale Venetiei, doar Corfu a rezistat pana la finalul Republicii Serenissime, care a fost abolita de corsicanul Napoleon Bonaparte la sfarsitul secolului al XVIII-lea, asa ca cele trei orase importante ale Cretei au numeroase urme ale Venetiei – forturi, porturi, biserici, mici palate – Heraklion, Rethymno si Chania.

Rethymno este un oras dragut, cu ulite inguste, cu cladiri pline de romantism, ingropate in flori. Exista un fort imens care domina vechiul oras, dar fiind 1 Mai, era inchis. In plus, exista un port venetian care acum gazduieste mai bine de o duzina de restaurante. Dar, poate, cea mai spectaculoasa cladire istorica din oras este moscheea – cu un minaret inalt, inalt, un adevarat simbol al orasului. Rethymno este orasul acela pe care il poti savura daca esti intr-o dispozitie zen, linistita, deschis cu toate simturile pentru a absorbi frumosul acestui oras. Din pacate, nu am avut parte de o astfel de dispozitie.

Ziua a 4-a – miercuri – Knossos si Heraklion

Daca intrebi pe oricine interesat cat de cat de istorie ce e de vazut in Creta, o sa-ti zica automat: Knossos. A fost cel mai mare oras al celebrei civilizatii minoice, prima civilizatie „civilizata” din ceea ce ulterior se va numi Europa (de fapt, mitologia greaca spune ca Europa s-a nascut in Creta). Aceasta civilizatie si-a trait apogeul candva in jurul anului 1400 i.Hr., iar declinul si disparitia ei au fost precipitate (sau determinate) de celebra eruptie vulcanica care a pulverizat o buna parte din insula Santorini. Am citit la un moment dat de un tsunami (dar Knossos era departe de mare), dar, cel mai probabil, din cauza cenusii vulcanice aruncate in atmosfera, s-a inregistrat o schimbare climatica severa (o miniepoca glaciara locala) care a dus la scaderea brusca a produselor agricole care, de-a lungul istoriei, a dus la prabusirea numeroaselor civilizatii, de la mayasi la khmerii de la Angkor.

Pe insula exista mai multe orase ale civilizatiei minoice, dar cel mai mare este Knossos, aflat intr-una dintre suburbiile Heraklionului. Am ajuns simplu – autobuz din fata hotelului pana la autogara din Heraklion si, de acolo, un autobuz local intraurban care pleca fix din autogara.

Am ajuns undeva spre sfarsitul diminetii, dar va recomand sa evitati perioada asta. In primul rand, am stat la o coada de vreo jumatate de ora (ma intreb cum o fi aici in plin sezon de varf, uitandu-ma la cat am stat in extrasezon) si, in al doilea rand, poate fi extrem de cald (la inceput de mai, am ajuns la vreo 30 de grade Celsius, probabil prin iulie sunt lejer 40 de grade), iar situl este complet expus in soare, nu exista niciun pom, doar la intrare.

Ca multe alte orase cruciale ale Antichitatii, Knossos a fost abandonat si uitat. La fel, ca prin multe alte colturi de lume, a fost „descoperit” de arheologi europeni (englezi, si in cazul acesta), iar descoperirea si restaurarea Knossos-ului se leaga de numele englezului Sir Arthur John Evans. Omul a coordonat descoperirea atat a orasului, cat si restaurarea sa. Referitor la restaurare, exista destul de multe controverse – ba ca ar fi fost restaurat excesiv, ba ca a conferit diverse functionalitati fanteziste unor incaperi. Desi este faimos, nu va asteptati la monumentalitatea Egiptului Antic sau a Atenei, bunaoara. E drept, cretanii minoici au fost puternic influentati de Egiptul Antic (chiar foloseau hieroglife in scriere, ulterior scrisul evoluand spre o creatie originala numita Linear A) si au precedat civilizatia stralucitoare a Atenei.

Este totusi interesant sa descoperi incaperile (chiar si daca nu e foarte clar care erau functionalitatile lor) si incredibilele lor fresce. Interesant este ca nicio fresca nu e originala. Aveam sa descopar in muzeul de la Heraklion ca, de fapt, frescele cretane (sau ce a ramas din ele) au fost, de fapt, niste crampeie disparate si doar niste arheologi pasionati au depus munca sisifica sa le puna cap la cap pentru a intelege cum aratau, de fapt. Ce este cert: cele din sit sunt toate reconstituiri, dar iti dau o idee asupra nivelului artistic al unei civilizatii care si-a atins apogeul acum vreo 3500 de ani!

Dar nu poti intelege civilizatia minoica in toata amploarea ei decat daca te duci la Muzeul de Arheologie din Heraklion, unde ramai intr-adevar mut de uimire ce putea iesi din mana acestor oameni – primitivi, nu-i asa?… Vase, sculpturi, morminte, toate te impresioneaza. Si chiar si daca nu sunteti niste pasionati de muzee, incercati sa faceti o exceptie pentru acesta – este un „must do” in Creta.

Intrarea la ambele obiective (Knossos + muzeu costa 16 euro). Daca optezi doar pentru Knossos, costa 15 euro, asa ca va recomand ca pentru 1 euro in plus sa luati si optiunea „cu muzeu”. Muzeul se afla in orasul Heraklion, pe ruta autobuzului care leaga autogara de Knossos.

Orasul Heraklion nu te da pe spate. A fost puternic afectat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand Creta a fost ocupata de parasutistii nemti ai generalului Student in prima actiune de desant aerian de aceasta amploare din istorie (dupa ocuparea Greciei continentale, trupele grecesti si cele britanice s-au refugiat in Creta, incercand sa reziste pentru a securiza vitalul drum al Marii Britanii spre India (via canalul de Suez). Toate celelalte locuri strategice – Gibraltar, Malta si Cipru au rezistat (primele doua, chiar unui asediu prelungit si violent), dar Creta a picat in mainile nemtilor. Care nu au lasat cele mai placute amintiri, dimpotriva.

Restul zilei l-am petrecut pe principala strada pietonala a orasului, pe unde se afla diverse urme ale ocupatiei venetiene si care se termina in vechiul port venetian, protejat de o fortareata care s-a dorit inexpugnabila. Nu a fost. In schimb, astazi este locul unde poti admira un apus superb de soare…

Imagini Creta

Decolarea de la Otopeni si campurile acelea cu rapita

Plaka sub Acropole

Portocali pe strazile Atenei – nu incercati fructele, sunt super acre

Una din tavernele traditionale din Plaka

Zburand spre Creta – apus de soare peste Egee

Aeroportul din Heraklion … o culme a haosului

Am ajuns la hotel si luna mi-a zambit 🙂

Uneori imi era greu sa plec din hotel … dar Creta merita descoperita si savurata

Hm, parca n-as pleca (de fapt am stat vreo 2 zile in hotel)

Coasta Hersonissos

Taverna cretana

O strada plina cu tot soiul de autovehicule de inchiriat

Tururi – de toate pentru toti

Hersonissos

Ce frumos e sa bei un cocktail la malul marii

Unul din tururile pe mare

Barca piratilor 😉

Sa traiti !

Dimineata  la hotel 🙂

Un peste la pranz, ca doar suntem in Creta

Panorama hotelului

Transportul in comun prin Creta – autobuzele KTEL

Autogara din Heraklion

De aici, ai autobuze peste tot in Creta

Stradutele din Retymno, un oras minunat

Pacat ca eram intr-o dispozitie extrem de proasta

Coada la Knossos. Cum o fi in sezon de varf ?

Dar vezi primul oras din Europa

Celebrele fresce minoice, cu oameni care sar peste un taur (personajele cu piele alba sunt femei, cel cu piele rosie, este barbat)

Sala tronului

Celebra fresca cu delfini

Muzeul din Heraklion si bogatiile civilizatiei minoice

Taurul a facut parte dintre zeitatile civilizatiei minoice. De unde si legenda ateniana a Minotaurului

Arta de acum 3500 ani !

Printesa-crin

Strada centrala din Heraklion

Si vechiul port venetian

Fortareata venetiana din Heraklion