Acum cateva minute, cand m-am trezit si eu mai tarziu, asa lejer de duminica si am deschis Facebook-ul, o stire de pe flux m-a lovit ca un topor in cap. Sotia lui Nicky Predescu, Vera scria doar cateva randuri… „Nicki a murit azi de dimineață, a făcut atac de cord. Suntem în Bulgaria, în Plovdiv.”. Parca mi-a cazut tavanul in cap.

Cum am zis de mai multe ori, unul dintre lucrurile cele mai importante care le-am castigat de cand am blog a fost ca prin intermediul lui am cunoscut extrem de multi oameni faini. Pentru ca in general, cei care calatoresc sunt oameni frumosi, inteligenti, buni. Si Nicky a fost (Doamne, urasc declinarea asta la trecut), unul dintre primii pe care i-am cunoscut. Nu stiu daca eu l-am gasit pe el, sau el pe mine, dar asta nu conteaza. Nicky a avut un blog poate mai putin citit, dar foarte bine scris, cu informatii si povesti foarte frumoase. Se numeste Calator sau turist.

In perioada in care l-am cunoscut, Nicky fusese intr-o aventura geniala, intr-un raliu de la Budapesta la Bamako. Un soi de Raliul Dakar, dar pentru amatori. Mi-a si povestit aceasta aventura pe blog in articolele acestea publicate, iata in 2010 !

L-am cunoscut apoi personal. In cateva evenimente in Romania si apoi, impreuna cu el si cu inca un amic din Craiova, am plecat intr-o escapada de 3 zile in vara lui 2015 in Balcani – mai precis in Kosovo si Macedonia. Una din acele excursii care iti raman in inima atat datorita locurilor vizitate, cat si a oamenilor cu care le „imparti”. Si in mod cert de cate ori voi mai ajunge pe acolo, imi voi aduce aminte de Nicky si de escapada noastra prin Balcani.

Nicky a fost un om care a iubit calatoria, care a iubit orizonturile, aventurile si povestile. A fost un om care a iubit Balcanii. Avea pasiunea podurilor construite de otomani prin Balcani si Anatolia. Mi-aduc aminte am gasit un pod otoman prin Kosovo, cu cata pasiune l-a fotografiat din toate unghiurile. Si a fost de cateva ori in cautarea acestor poduri pe care le indragea prin Bosnia, Bulgaria, Grecia si alte locuri. Chiar si acum, cand a murit in Bulgaria, tocmai vizitase podul de la Svilengrad, un alt pod important construit de otomani. Proiectul sau se numea „Balkan Soul” si intr-adevar a pus foarte mult suflet in Balcani. O parte din sufletul sau bun.

I-a placut si Asia, in special Cambogia, dar si Africa. In Cambogia, a „infiat” un tuk-tukist pe care l-a ajutat constant cu bani. Voia sa mearga in Zambia si Namibia, dar nu a putut anul trecut … nu stiu daca il mai planuia pentru anul acesta, dar il planuia in mod sigur.

Nicky era un om tare, tare fain, sincer cuvintele sunt greu de gasit in aceste momente, era un fotograf excelent (de cate ori dadea like la vreo poza de-a mea, ma bucuram, era o confirmare ca e o poza buna, de cateva ori, chiar mi-a si comentat si atunci eram mandru ca e o poza excelenta), un bun povestitor, un om care radia empatie, bucurie si dorinta de a ajuta, impartasi, povesti. Ii placea berea rece si povestile de calatorie in jurul sticlelor.

Drum bun, Nicky ! Daca exista o lume de „dincolo”, sunt sigur ca incepand de azi, o sa incepi sa o descoperi… Dumnezeu sa te aibe in paza.

Dintre bloggerii care l-au cunoscut, au mai scris si le multumesc:

Calatoria Perfecta (Dan Coscai)

Extravita (Mirela Leoni)

Daniel Bontea

Imagini – Nicky Predescu

Nicky, sofer (toti in masina, dormeau dusi, mai putin eu)

Cum poate arata masina cu care a mers la Bamako ?

Niki, pasionat de fotografie

Ca intre fotografi

Prin Ohrid, Macedonia

:)))))

Pasiunea lui, podurile otomane (in imagine, cel din Prizren, Kosovo)

Si Balcanii in general (in fotografie: orasul Prizren, Kosovo)

Cand ne-am intalnit prima oara, la un eveniment la munte